Cactusi si suculente

Salut tuturor,

Tot din Rangitoto o epifita oportunista care trece la sol cand nu-i mai place prin copaci - Astelia solandri (vernaculare: Kahakaha, Kōhaha, Kowharawhara, Perching Lily) din fam. Asteliaceae:





Foarte variabila, are mai multe sinonime heterotipe. Exista plante femela si plante mascul. Este foarte comuna in Rangitoto si alte cateva zone costale in care habitatul nu a fost alterat, ceva mai putin comuna in rest. Creste in general pe la 30 - 60 cm inaltime, ocazional mai mult, iar frunzele pot atinge 1 - 2 metri lungime. Florile sunt spectaculoase si par a fi confectionate din portelan. Pe langa albul imaculat se pot vedea nuante de oliv, roz, maroniu, galben... diferit de la o forma la alta.

Cheers,
Eduart

Salut tuturor,

Tot din Rangitoto - Pallaea rotundifolia:



Este o feriga endemica NZ, foarte comuna in cultivatie, mai putin comuna insa in natura.

Cheers,
Eduart

Salut tuturor,

Am fost plecat pentru cateva zile la Whangarei Heads si, desi nu am mers dupa plante, am vazut multe lucruri interesante. Zona este atat de variata incat vrei nu vrei te lovesti de ele. Pe o suprafata totala pe care o estimez acum la repezeala la 30 kmp exista mai multe inaltimi vulcanice, multi kilometri de plaja imaculata, mlastini conservate, etc. si - desi in interior suprafata este ocupata mai mult de ferme - este o zona unde se intalnesc nu mai putin de 4 organisme endemice, din care am avut privilegiul sa intalnesc unul. Pana o sa-mi sortez fotografiile - iata-ma cu Clematis paniculata:



Am atins cu emotie pentru prima data florile delicate ale acestor flori si am respirat parfumul lor subtil. Aceasta liana creste la mare inaltime in copaci, de data aceasta (situatie repetata de 7 -8 ori in decursul zilei) copacul crestea intr-o rapa adanca si avea coroana la nivelul meu.

Cheers,
Eduart

Salut tuturor,

Printre exoticele intalnite la Bream Head s-a numarat si Furcraea selloa:





Este o planta batrana, probabil o relicva de cultivatie la margine de drum, intr-o zona evident utilizata ca ferma in trecut si lasata in prezent oarecum in paragina (nu-i bai, ca se regenereaza natural). Sper sa gasesc si sa nu uit sa pun aici si cateva exemplare semi-salbatice variegate (Furcraea selloa var. marginata) intalnite la Western Springs, Auckland. (Am pus nota asta aici mai mult pentru mine, ca sa-mi aduc aminte ;D).

Cheers,
Eduart

Salut tuturor,

Sar de la una la alta... cautand ceva am dat peste o fotografie facuta la inceputul acestui an la The Pinnacles, Kauaeranga Valley, Coromandel:



... si peste alte doua infatisand o planta pe care am observat-o pentru prima data pe acele inaltimi - Dracophyllum traversii (numita si Neinei in limba Maori):





Ce este ciudat la aceasta planta este distributia: desi are un aspect destul de exotic Dracophyllum traversii este raspandita (in general la inaltimi de peste 750 de m) in mod special in Insula de Sud – in general in Alpii Sudici – si numai sporadic in Insula de Nord, de asemenea pe inaltimi. Este o relicva a trecutului climatic al NZ mult mai rece. Fotografiile de mai sus sunt facute la The Pinnacles (759 m altitudine) in proximitatea varfului (prima fotografie arata unul din varfurile varful secundare) la o altitudine estimata de 710 - 720 m.

Plantele tinere sunt foarte interesante datorita foliajului, cele mai batrane retin doar rozeta de frunze pe trunchiuri lungi si contorsionate. Seamana destul de vag cu un Cordyline australis foarte debil si batut de soarta. Nu creste foarte inalt, in general 4 – 6 m, dar exemplarele batrane pot atinge 10m. Batran inseamna batran – 500 – 600 de ani si chiar mai mult! Este cel mai longeviv copac din categoria “sub 10 m inaltime”. Se ramifica destul de putin.

Funzele lungi se desprind la un moment dat de pe trunchi (ramabne doar o rozeta in varf) dar sunt extreme de rezistente fiind traditional folosite de populatia Maori pentru confectionarea de imbracaminte. Descompunandu-se extrem de incet pot crea in timp un covor dens in jurul trunchiurilor inhiband germinarea semintelor – inclusive celor proprii. Infloreste rar, dar atunci cand o face o singura inflorescenta poate imprastia pana la 750,000 de seminte usoare care sunt dispersate de vant.

Este o specie destul de dificila intrucat nu agreaza nici solul umed, dar nici seceta… pantele cu expuse si cu expunere nordica, cu drenare rapida, din zone relativ umede pare a fi un compromise. Agreaza de asemenea zonele de regenerare a vegetatiei si nu zonele de bush dens sau impadurite.

Cheers,
Eduart

Salut tuturor,

In cele cateva zile petrecute la Whangarei Heads nu am putut exclude Mount Manaia:



... atat pentru spectacol, cat si (nedeclarat ;D) pentru plantele rare pe care le-am fi putut intalni in drum. Mount Manaia nu are decat 460 de metri inaltime, dar urcusul este solicitant iar peisajele sunt deosebit de spectaculoase. Originea este vulcanica (16 - 22 mil. ani vechime) iar topografia este putin bizara, numitor comun pentru toti micii vulcani care au erupt in acea perioada in zona.

Creasta este dominata de cinci formatiuni stancoase. Legendele tribului Maori local spun ca ele reprezinta stramosul lor (Chief Manaia), cei doi copii ai sai si noua sa sotie "imprumutata" de la un trib rival. Ei sunt urmariti de la distanta de giganticul sot pagubit, care asteapta momentul prielnic sa se razbune pe fosta sa sotie.







Nu este permis sa urci pe aceste formatiuni stancoase (ar fi un sacrilegiu) dar nici nu ar fi posibil fara sa sa fi un alpinist versat. La baza stancii celie mai masive (urmaritorul) exista o platforma naturala complet expusa - prapastie in fata, prapastie in spate -care-ti ofera o senzatie deosebita, o euforie ciudata, pentru ca ai realmente senzatia ca esti suspendat undeva la mare inaltime. La poalele acestei platforme (se poate vedea in dreapta stancii din ultima fotografie = urmaritorul malac) , intr-o zona destul de expusa dar altminteri bine vegetata, am intalnit unul din cele 4 organisme endemice zonei Whangarei Heads => Pimelea acra, despre care voi vorbi putin in zilele urmatoare.

Cheers,
Eduart

Salut tuturor,

Iata si Pimelea acra:





Genul Pimelea (fam. Thymelaeaceae) este inca un teren de joaca pentru taxonomisti. Fara sa intru in detalii – nu cunosc si nici nu ma intereseaza ca sa fiu sincer – genul a fost revuzuit de cateva ori in ultimile decenii si lucrurile inca nu s-au asezat…

Pimelea acra C.J.Burrows & de Lange in Burrows 2009 (sinonim Pimelea "Mt Manaia") este unul din din cele 4 organisme endemice ale zonei. Acra vine de la grecescul akra si se refera la faptul ca este intalnit literalment doar in zona varfurilor => respectiv Mount Manaia, Mt. Aubrey si Bream Head, toate aflate in Whangarei Heads care este de fapt o peninsula. Unii autori considera ca planta intalnita pe varful Hauturu (Little Barrier Island) poate fi inclusa in acelasi taxon, altii nu. Statutul plantei din Hauturu este de altfel disputat intrucat exista o singura colectie datand 1997 si de atunci nu a mai fost colectata (cf. NZCPN Oct 2011). In 2004 a fost colectata de pe Mount Manaia si botanistul respectiv (de Lange) i-a dat un numele provizoriu Pimelea "Mt Manaia" intrucat nu a reusit sa o incadreze in speciile existente. Plantele de pe Mt. Manaia erau cunoscute de mai multa vreme dar nu exista nici o colectie de ierbar si nimeni nu a realizat faptul ca este o specie distincta.

Vorbim in fapt doar de cateva zeci de plante raspandite in jurul varfurilor… atat! Extrapoland – Mt. Manaia poate gazdui sa zicem 100 – 120 de indivizi. Daca nu stii unde sa te uiti risti sa nu o observi: creste in grohotisul / materialul de eroziune format la poalele sau proximitatea varfului (sau varfurilor daca sunt multiple) in locul unde se formeaza acumulari. Cand nu este in floare probabil ca este si mai dificil de observat. Cand am fost pe Bream Head nu am vazut-o, nici nu am stat mult in zona varfului – era foarte expus, batea vantul in rafale si ploua, dar a doua zi pe Mt. Manaia mi-au fost suficiente 30 de secunde ca sa observ cateva plante rasfirate prin materialul de eroziune.

Sincer, nu este o planta care sa impresioneze prin cine stie ce caractersitici, stiind insa cat este de rara in natura m-am socotit norocos si privilegiat de faptul ca am intalnit-o.

Cheers,
Eduart

Salut tuturor,

Tot pe Mount Manaia am intalnit si o suculenta nativa - Peperomia urvilleana:





... singurul loc din Whangarei Heads unde am observat-o desi, am citit ca este relativ bine raspandita in zona. Plantele de aici erau mult mai stufoase si mai "bine crescute" comparativ cu cele intalnite in Rangitoto. Aici cresteau intr-adevar intr-un habitat tipic - relativ umbrit, pe bolovani, pe pante sau pe stanci unde nu poate stagna apa. Este foarte raspandita in Insula de Nord (fara a fi nicaieri abundenta), prezenta local si in Insula de Sud , precum si insulele Kermadec, Norfolk si Raoul.

Florile nu au nici sepale si nici petale. Frunzele sunt alternate dar grupate opus oarecum dioua cate doua.

Mai exista o specie nativa - Pepepromia tetraphylla (nu am intalnit-o inca) cu frunze grupate cate 4.

Numai bine,
Eduart

Salut tuturor,

Tot de pe Bream Head (Whangarei Heads) - Clematis cunninghamii:



O linana cu floare foarte variabila - are si doua sinonime heterotipe: Clematis parviflora A.Cunningham 1840 nom. illeg. si Clematis hillii. Endemica, relativ rara in paduri de joasa altitudine; se intalneste in Insula de Nord pana la Gisborne (extremitatea sudica) si in insulele Three Kings.

Iar pentru final, o planta despre care am mai scris - Clematis paniculata:



Cheers from downunder,
Eduart

Salut tuturor,

Pentru astazi, pe fuga, doar cateva fotografii, tot de la Whangarei Heads:

Iata o pasare Tui (Prosthemadera novaeseelandiae) delectandu-se cu nectarul florilor unui Coral Tree (Erythrina x sykesii) :



Doua din inaltimile marcante - Bream Head si Mount Manaia, vazute din interiorul peninsulei:





Cheers,
Eduart