Colectionari



Să ne cunoaștem, cinstim înaintașii sau de la Vida la dr. Lungu

Prof. Petre Dobrotă
Brăila


Dintre prietenii mei, mai „bătrâni” decât mine în ale cactușilor, am mai scris și am mai vorbit. Am făcut-o de fiecare dată cu multă plăcere, ca un omagiu și un prinos de recunoștință celor de la care am avut de fiecare dată de învățat, de aflat și completat informații, pe lângă cele pe care le procuram singur.

Nici nu aș putea începe cu altcineva decât cu cel care a fost Vida Géza. Asta pentru că doresc să impun o ordine cronologică a cunoștinței cu fiecare din cei despre care voi scrie. Vida a fost un om mare. Pe nedrept uitat sau omis în mod intenționat și de băimărenii lui pe care i-a iubit mult și de către prietenii lui critici sau artiști plastici, să încerc să remermorez câteva idei măcar pentru ca noi cactusiștii să nu-l părăsim la aproape două decenii de la dispariția lui fizică. Pentru că și noi cei care l-am cunoscut eram o parte din familia lui. Colecția lui Vida a fost una fabuloasă. Cele câteva mii de bucăți de plante aveau statut de „specimen”. Mare iubitor de natură și frumos, colecția sa era una a formelor, caracterizându-se printr-un echilibru și o armonie ieșită din comun.

Casa Vida
Colecția Vida

Colecția Vida, la mijlocul anilor ’80

Cereușii săi de câțiva metri îi găzduia peste iarnă în propriul atelier, laolaltă cu sculpturile sale.
Formele cereoide (Oreocereus, Espostoa și multe altele) de 1-2 metri erau adăpostite în seră împreună cu formele globulare mai mari (cel mai mare era un Echinocactus grusonii, care acum ar fi avut un jumătate de veac) și cu toate celelalte plante (de la colonii de Mammillaria până la un veritabil senior al melocactușilor cu cephlium, un Melocatus caesius probabil, de peste 20 cm în diametru, la timpul acela poate singurul din țară).

 

Colecția Vida Gheza Colecția Vida Gheza

Colecția Vida la mijlocul anilor ’80


Din călătoriile sale de documentare în străinătate aducea plante rare, și cactuși dar și alte plante suculente, multe Euphorbii și Lithopși și crasulaceae și încă multe care nu se pot enumera aici. Grădina Botanică din Cluj avea multe plante de la el, ca și Colțul de la Jibou. Era foarte generos. Îi plăcea mai mult să ofere decât să primească. Târziu aveam să aflu „secretul” plantelor sale. Perioada de expunere în aer liber era, la Baia Mare, de numai trei luni: iunie – august. Pământul vegetal de frunze de fag care conferea amestecului de sol o bună aciditate, roua dimineților de la poalele Gutinului precum și calitatea apei de udat făceau ca în trei luni plantele sale să crească cât la alții în șase luni. Și să nu uităm dragostea maestrului pentru colecția sa. Tehnicile de altoire erau foarte simple, aproape meșteșugărești, dar aveau un mare randament. Se specializase pe altoirea pe portaltoi de secțiune mare (Echinopsis, Helianthocereus, chiar și Sochrensia). A fost tot timpul vieții lui o legendă și așa a și rămas după plecarea lui prematură. A fost un mare păcat că municipalitatea din Baia Mare (de altfel receptivă) nu a reușit să construiască acel muzeu memorial care ar fi cuprins și colecția sa cea vestită. Și acum după atâția ani, plantele sale ( de fapt o mică parte din ele) se află (de fapt zac) în niște sere aproape dezafectate ale spațiilor verzi.




Colecția Vida
Colecția Vida


Colecția Vida, la începutul perioadei de după moartea artistului

Nu, Vida nu trebuie uitat niciodată. El a fost model, mentor și prieten sfătos al tututor celor care l-au cunoscut și vizitat.







Dr. George VișinescuRespectând cronologia de care aminteam, următoarele rânduri le consacru unei alte mari celebrități a vieții cactusistice românești, dl. dr.Gheorghe Vișinescu din București, care a fost un reputat specialist dermato-venerolog, un eminent anatominst, dar și un adevărat doctor în cactuși. A fost omul prin mâna căruia au trecut în peste jumătate de secol mii și mii, poate zeci de mii de plante. A fost omul care a întemeiat nu una, ci zeci de colecții. Un mare cercetător și experimentator, și-a construit singur o bază tehnico-materială (hai să zicem mai nou, o logistică) demnă de admirat. A fost multă vreme un solitar. Nu oricine i-a trecut pragul. Impostorii, mincinoșii sau cei cu mâna prea lungă erau depistați imediat. Îl iritau, îi consumau din timpul afectat plantelor și nu mulți se pot mândrii cu calitatea de al fi frecventat pe dr. Vișinescu. Practic, a făcut tot ce și-a propus în materie de cactuși, poate mai puțin cultura de meristeme, deși sunt convins că dacă ar fi avut destulă forță lăuntrică ar fi făcut-o și pe acesta. În decursul vremii, colecția sa a fost o colecție de colecții. Astrophytum, Ferocactus, Copiapoa, tot feluri de cereoide de talii apreciabile, Gymnocalycium, și multe altele, iar în anii mai recenți Ariocarpus, Melocactus, Discocactus, rarități botanice pe care în cea mai mare parte le-a obținut din semănături proprii, apoi pe bază de altoiri succesive, mai întâi pe Pereskiopsis apoi pe Eriocereus și în final pe Trichocereus și Myrtillocactus. A fost și a rămas omul care a dominat timpul fizic, un adevărat „stăpân la timpului”. Ca în basmele noastre frumoase dl. dr. Vișinescu a făcut întrun an ceea ce de obicei se face în șapte. Ajuns la vârsta venerabilă de 85 de ani (n.r. în anul 1999), încă mai era implicat adânc în lumea cactușilor. Poate că secretul longevității sale se află și în preocupările constante pe care le avea față de aceste plante. Și nu se poate spune că a fost răfățat de viață. Veteran de război, profunde seisme familiare i-au creat un caracter de combatant. Un adevărat model de urmat pentru generațiile mai tinere de catusiști de pretutindeni, nu numai la noi. Păcat că accesul nostru relativ limitat la mediile informaționale ale marilor societăți iubitoare de cactuși din lumea întreagă au făcut ca marile noastre personalități cactusistice să nu fie cunoscute. În mod cert, în onoarea d-lui dr. Gheorghe Vișinescu, una din plantele descoperite s-ar cuveni să-i poarte numele.





Prin deceniul la șaptelea, Timișoara era un bastion al mișcării cactusistice românești. Oraș mare, cu o deschidere destul de largă către occident, în Timișoara se puteau întâlni un număr destul de mare de colecții particulare. Fie că erau colecții temetice: colecția de Mammillaria, albe, adăpostite vara în logia apartamentului său de către comandantul Voinea, (contemporan în ale cactușilor cu dl. dr. Gheorghe Vișinescu) sau colecții selective (ca a lui Nicolae Bauer, care avea și o frumoasă seră în curtea sa, sau a lui Gheorghe Gartner) ajungând până la colecția lui Valeriu Grigoraș, care era cea mai reprezentativă. Din păcate spațiul impropriu de adăpostire a colecției (o seră de dimensiuni mici, cu expunere spre vest, supraaglomerată atât vara cât și iarna) nu permiteau o evoluție firească a plantelor sale. Dintre toți timișorenii anilor '70, Grigoraș era cel mai activ. Participa frecvent la întâlniri cactusistice cu prietenii din Polonia și chiar din Ungaria, putând fi considerat primul dintre noi care a participat la simpozioane sau chiar congrese în străinătate. Își făcea un titlu de mândrie legitimă din acesta. Era mult ajutat de soția sa, mare iubitoare de plante. Poate de multe ori își depășea condiția, dar oricum a fost unul din promotori. Așa numita AHA (Asociația Horticultorilor Amatori), probabil prima formă de organizare a cactusiștilor de la noi (chiar dacă a avut o existență efemeră), poartă și pecetea lui Valeriu Grigoraș ca inițiator și membru fondator. Pe Gheorghe Gartner și pe Nicolae Bauer îi lega o strânsă amiciție. Amândoi erau oameni foarte corecți în relațiile cu ceilalți. Cultivau mai cu seamă plante florifere de talie mică. Pe atunci era „era Parodia” care erau destul de bine reprezentate în colecțiile lor. Cultivau plante din semințele primite din cele două Germanii de atunci, în condiții de igienă perfectă. Știu că Bauer a emigrat în Germania. Despre Gartner nu mai am nici o informație. Era un tip jovial, puțin supraponderal și cardiac.

Cereus sp. din colecția VidaCercul cactusiștilor timișoreni este mult mai larg. Am făcut referire doar la cei pe care i-am cunoscut mai bine. Mai puțin am cunoscut-o pe doamna Bodnar sau pe domnul Perneak. Îmi cer scuze față de ei, dacă mai există sau nu, ca și față de cei pe care nu i-am cunoscut niciodată.




Aradul a fost un alt oraș (și poate mai este) în care puteai și aveai la cine să mergi să vezi plante frumoase. O destul de mare colecție a fost cea a soților Kigyóssi (Éva și Paul). Deși se spunea că cel care a întemaiat-o a fost domnul arhitect de mare notorietate, în mod cert de plante se ocupa doamna. Plantele erau dispuse într-un amplasament (căruia pe timp de vară i se scoteau gemurile laterale) și aranjamentul lor denota un bun gust și un rafinament deosebit. Cleistocactus straussii, mulți Haageocereus și Parodia erau piese de rezistență, amplasate printre blocuri de calcar sau travestin. Totul lăsa loc unui echilibru estetic deosebit.

O altă colecție arădeană suficient de reprezentativă era cea a domnei Angela Papp (sau Rácz), ulterior mutată (sau strămutată din rațiuni de sistematizare) la Șiria. Pe timpul iernii, plantele erau adăpostite în seră, iar vara erau cultivate „la liber” sau în terarii, mici răsadnițe de sticlă al căror capac se ridica pe timpul zilei. Metoda era cunoscută ca una clasică în condițiile Europei Centrale și în concepția de atunci. Existau multe forme cereoide albe, Espostoa, Oreocereus dar și plante mai rare, care proveneau în special din Ungaria. Aș dori să revăd oricând și colecția și pe posesoarea ei. Nu pot să închei episodul „Arad” fără să-l amintesc pe Gheorghe Erdös, un intelectual rafinat, care își ținea plantele în salonul dinspre Piața Centrală a Aradului și care avea un număr mare de Turbinicarpus, Parodia și mai ales un superb Echinofossulocactus lancifer, specie practic dipărută din colecțiile de acum.

De altfel arădenii aveau și un club al cactusiștilor care se întâlneau o dată pe lună în locuința doamnei Éva Kigyóssi.




Colecția Carol Steib

O personalitate aparte printre cactusiști de seamă ai timpului său a constituit-o Carol Steib din Satu Mare. Avea o colecție selectivă bazată pe achiziții. Plantele lui erau foarte bine îngrijite și numărau destui Ferocactus, Echinocactus, chiar Melo și Discocactus. De asemenea, în colecția sa erau multe forme aberante, fie deviații de formă (cristațiuni sau monstruozități), fie deviații de culoare (mulți cactuși clorofil-deficitari) pe care le altoia pe portaltoi diferiți obținând variații deosebit de interesante. Câteodată contestat de unii, îmi mențin părerea că era un om deosebit de corect. Poate pretențiile sale erau câteodată absurde. Era un electronist de înaltă clasă, deși amator. Își automatizase singur sistemul de încălzire pe gaz al serei și poate și al locuinței. A fost unul din puținii care își valorificau surplusurile pe piața internă, dând astfel posibilitate începătorilor sau chiar avansaților să-și completeze colecțiile, mai ales cu plante colorate. Deși avea o stare materială suficient de îndestulătoare, a preferat să emigreze în 1988 în Germania împreună cu familia. Și-a vâdut plantele la Timișoara și a dispărut complet din raza noastră informațională.





Cum aș putea să-l omit pe Gheorghe Miclăuș din Oradea? „Nenea Ghiță” așa cum era cunoscut de toți, optician de renume, a fost și este unul din cei mai vechi colecționari. Avea multe plante frumoase, în general plante de talie mică și florifere. Dar ce impresiona cel mai mult era o colecție superbă de Euphorbia obesa, crescute din semănături proprii, care la vremea anilor '70 era o raritate în colecțiile noastre.


Colecția Miclăuș Gheorghe Miclăuș Colecția Miclăus
Gheorghe Miclăuș printre plantele sale




Aș vrea să închin aceste ultime rânduri domnului dr. Iosif Vasile Lungu pe care l-am cunoscut la Deva, acolo unde a locuit multă vreme, înainte de a se muta la Lugoj.

Nu am nici o informație despre ultima sa perioadă și deși ne-am întâlnit la o reuniune cactusistică organizată de prietenii din Satu Mare și Baia Mare, nu ne-a ajuns timpul să discutăm tot ce ar fi fost de discutat.

Dr.Iosif Vasile LunguPersonalitate asemănătoare cu a domnului dr. Vișinescu, dar a fost mai cumulativ mai deschis și mai receptiv către toată lumea din afară. Dr. Lungu a avut o celecție de o valoare deosebită, constituită cu predilecție pe rarități botanice. Plantele sale erau obținute și din semănături proprii și din importuri sau achiziții de prin multe colțuri ale lumii. Cred că a importat primele Uebelemania și avut un set aproape complet al acestor rarități. Cred că a fost primul care a altoit pe Peireskiopsis cu rezultate excelente. A fost principalul promotor și misionar în lumea cactusiștilor, mai cu seamă ardeleni, asemenea părintelui Alfred Lau, fiind primul dintre noi și poate singurul care a stabilit un contact direct cu acesta. A frecventat toate colecțiile mari din țară, începând de la Vida până la semnatarul acestor rânduri. Deținea la in moment dat un număr de peste 100 de specii de forme cristate, foarte la modă prin anii '70 -'80. A fost primul care a stabilit un contact real cu marii cactusiști unguri de la Eger la Budapesta, fiind și membru al asociației germane de colecționari, mulți ani la rând. Colecția sa a purtat întotdeauna pecetea modernismului în materie și nu a teribilismului. Atunci când din motive personale, a renunțat la colecție și la perioada „deveană” s-a rupt ceva și în sufletul celor care îl cunosc și îl apreciază enorm și asta s-a întâmplat în anii '82 -'83.

Mai ales cei tineri pot afla multe de la dl. dr. Vasile Lungu, care dacă stau să mă gândesc bine, nici nu este prea bătrân (doar cu un an mai mare decât cel care a semnat aceste rânduri, care se vor, un omagiu și un remember).


Despre toți cei amintiți se poate scrie mult mai mult. Repet, i-am menționat numai pe cei care i-am cunoscut personal la vremea respectivă. Am mai avut informații vagi și despre alții pe care nu am avut onoarea să-i cunosc. Le cer suze și dacă mai este posibil m-aș bucura mult să stabilim legături.



Prof. Petre Dobrotă

Brăila



Fotografiile au fost puse la dispoziția asociației de către ing. Gy.Feszt, Cluj Napoca; D.Moraru, S.Nițu, București






Asociatia Aztekium. Cactus Satu Mare
http://www.aztekium.ro

Adresa paginii:
http://www.aztekium.ro/modules.php?name=Content&pa=showpage&pid=15