Altoirea



Altoirea pe Peireskiopsis


Nevezi Ioan
Baia Mare

De ce altoim ?

O întrebare a cărui răspuns s-ar putea să nu mulțumească pe toată lumea!.

Un motiv pentru care recurgem la acestă metodă este satisfacerea dorinței de a obține cât mai repede plante florifere, în cazul speciilor cu o dezvoltare lentă. Un alt motiv îl constiuie greutatea și cantitățile mici de semințe care pot fi procurate la anumite specii. Altoirea plantelor din aceste semințe oferă o dezvoltare sigură a acestora. Plantele rezultate din altoire, într-un timp foarte scurt, comparat cu stadiul normal de dezvoltare, aduc semințe.

Însămânțarea din care rezultă plantele de altoit o execut în luna aprilie. La două-trei săptămâni de la germinare pe plante apar primi spini, moment în care acestea devin apte pentru altoire.

Portaltoiul utilizat, Peireskiopsis spatulata sau Peireskiopsis velutina, îl pregătesc la sfârșitul verii. În acestă perioadă tai vârful plantelor, butașii obținuți îi pun la înrădăcinat pentru anul următor. Până la primăvară planta mamă va dezvolta lăstari de 15 - 17 cm. Lăstarii, primăvara devreme îi pun la înrădăcinat în ghivece separate, acestea devenind portaltoii pe care îi utilizez. O condiție esențială în reușita operației este ca portaltoiul să aibă o rădăcină viguroasă, deasă. Înainte de altoire, portaltoii îi „cresc” într-un loc semi întunecat al serei, asigurându-le apă din belșug și căldură. Acestă creștere forțată va determina dezvoltarea unui vârf de creștere de 1,5 cm, fraged ușor de tăiat.
Operația de tăiere a plantelor și a portaltoiului o execut cu două lame de bărbierit noi. Una o utilizez pentru plantule, cealaltă pentru portaltoi, având grijă să nu amestec cele două lame. După fiecare tăiere dezinfectez lamele cu spirt. Plantulele le tai în porțiunea mai groasă și după tăiere le acopăr cu un pahar mic, pentru a preveni uscarea rapidă a tăieturii. Porțiunea de pe portaltoi unde voi executa tăierea, în prealabil o dezinfectez cu spirt, cu ajutorul unei pensule, pentru a preveni posibilitatea apariției unei infecții. După executarea tăieturilor așez plantula pe Peireskiopsis, executând o ușoară răsucire a acesteia pentru a elimina eventualele bule de aer. În cazul altoirii pe Peireskiopsis nu este necesar „presare” altoiului pe portaltoi.

O altă metodă folosesc în cazul altoirii butașilor mai mari. În acest caz portaltoiul îl ascuțesc iar în altoi fac o scobitură. Așez altoiul pe portaltoi apăsând și răsucind ușor în același timp altoiul. Altoiul îl fixez de portaltoi cu un spin de la o plantă mare.

Trebuie ținut cont de faptul că Peireskiopsis are vasele capilare situate în epiderma plantei și nu în mijlocul tulpinei. Altoiul se așează în așa fel pe portaltoi ca vasele capilare a celor două plante să se suprapună. Este un factor de care depinde reușita acțiunii (și în cazul altor tipuri de portaltoi).


Portaltoi Vârful rezultat Portaltoi rezultat Altoi Altoi
Așezarea pe portaltoi Așezarea pe portaltoi Ascuțirea portaltoiului Portaltoi ascuțit Butaș
Pregătirea altoiului Așezarea altoiului Fixarea altoiului Altoi fixat
Fazele altoirii pe Pereskiopsis



foto: I. Lörincz



După executarea operației de altoire, ghivecele le așez într-un acvariu acoperit, pregătit dinainte. Acesta are o înălțime de 45 cm și permite așezarea unui număr de 16 ghivece cu latura de 8 cm și a unui borcan de un litru. Borcanul îl umplu cu apă distilată și îl încălzesc cu un încălzitor de acvariu, astfel ca temperatura apei să fie de 30 - 40°C. Acest borcan asigură mediul umed din acvariu. Mediul umed și cald trebuie menținut timp de 48 de ore. Altoirile executate în acest fel se lipesc în două- trei zile și după o săptămână, două se poate deja observa dezvoltarea altoilor.

Plantule altoite Plantule altoite

Altoirea se va executa numai pe portaltoi care au frunze, pentru a prelungi cât mai mult viața acestora.

În cazul altoirii pe Peireskiopsis, după o perioadă de 3-4 ani se ridică problema „îmbătrânirii” portaltoiului, care se manifestă prin pierderea frunzelor și apariția unei „scoarțe lemnoase” pe corpul acesteia și încetinirea ritmului de creștere al altoiului. La apariția acestor semne altoiul trebuie despărțit. Acestă operație o fac prin tăierea portaltoiului, la 4-5 cm sub altoi și înrădăcinarea acestui ciot într-o soluție cu substanță nutritivă până apar primele rădăcini. Acestea apar după 3-4 săptămâni, după care plantez planta în amestec de pământ. Se poate recurge și la tăierea altoiului, în porțiunea cea mai groasă și înrădăcinarea butașului astfel obținut sau realtoirea acestuia pe un alt portaltoi. Porțiunea rămasă pe portaltoiul vechi va aduce lăstari care la rândul lor pot fi înrădăcinați sau altoiți

Nevezi Ioan

Baia Mare


Altoirea pe alte genuri de portaltoi

ing. Constatin V. Latiș

Satu Mare,

24 noiembrie 2007


În afara motivațiilor ce justifică altoirea pe Pereskiopsis, pot apărea situații când suntem puși în fața unei posibile pierderi a unei plante fie ca urmare a unui început de putrezire, când prin îndepărtarea porțiunii afectate uneori salvăm planta, fie datorită unei mai limitate posibilități de înmulțire pe cale sexuată, determinată de maturarea foarte târzie a plantei (ex. plantele columnare), sau determinat de calitățile biologice a unor genuri, specii sau forme ca: formele clorofilo-deficitare, formele cristate, sensibilitate la nivelul coletului la umezeală, sau pur și simplu pentru a realiza o mai rapidă înmulțire pe cale vegetativă prin realizarea de lăstari mai numeroși - specific plantelor altoite.

Ca și în cazul altoirii pe Pereskiopsis, principala problemă o constituie obținerea și formatarea portaltoiului.

Cei mai viguroși portaltoi se obțin din plante provenind din genurille: Eriocereus, Helianthocereus, Pachycereus, Cereus, Trichocereus, Myrtillocactus, Cleistocactus, Echinopsis, Opuntia Selenicereus, Corryocactus, Hylocereus.

La altoirea pe genuri de plante altele decât Pereskiopsis - care are o viață biologică de portaltoi mai redusă, determinat de creșterea intensă a altoiului și deci o suprasolicitare a sistemului - se pot distinge două situații, care solicită portaltoi diferiți :

  • altoirea intermediară, când se vor folosi portaltoi tineri, de 8-10 cm. înălțime și cu un diametru de cca. 1 cm., din speciile: Eriocereus jusbertii, Selenicereus grandiflorus, Myrtillocactus geometrizans, Trichocereus pachanoi, candicans, schickendantzii, thelegonoides, spachianus, macrogonus, Cleistocactus baumannii, candelilla, smaragdiflorus, Corryocactus melanotricus, pachycladus, Cereus dayamii, jamacaru, Echinopsis eyresii, sau special pentru speciile clorofilo-deficitare ca: Hylocereus trigonus și Hylocereusundatus , iar în cazul Opuntiilor, specii de Opuntia ficus-indica, triacantha, robusta;
  • altoirea definitivă, când vom utiliza portaltoi cu caracter de compatibilitate, de genul Eriocereus jusbertii, Pachycereus pringlei și Echinopsis, pentru genuri și specii ca: Mammillaria poselgeri, halei, maritima, pondii, setispina, schumannii, tetrancistra, goldii, haudeana, saboae, theresae, perezdelarosa, solisoides, dodsonii, barbata, carmenae, dehertiana, herrerae, humboldtii, lasiacantha, lenta, morricalli, olivae, wilcoxii, stella-de-tacubaya, viescensis, Ariocarpus, Ortegocactus, Pelecyphora, Encephalocarpus, Aztekium, Turbinicarpus, Pilocanthus, Pediocactus, Sclerocactus, Discocactus, Buiningia, Uebelmannia, Cintia, Coleocephalocereus, Austrocephalocereus, Micranthocereus, Copiapoa, Eriosyce, Reicheocactus, Delaetia, Rodentiophila, Gymnocalycium, Blossfeldia, Frailea, Sulcorebutia, Rebutia, Chamaecereus, formele clorofilo-deficitare sau cristate.

Pentru a concretiza situațiile de compatibilitate altoi - portaltoi subliniem:

- portaltoii realizați din Echinopsis se vor utiliza pentru toate tipurile de altoi pitice și încet crescătoare, sau mai rar pentru specii aparținând genurilor: Echinocereus, Sclerocactus, Pediocactus (inclusiv Utahia), cât și pentru speciile ce se iernează la temperaturi mai scăzute (5-10°C);

- portaltoii realizați pe Eriocereus jusbertii, căruia îi corespunde un sol umed și cald, care este ușor de iernat, fiind un portaltoi deosebit de rezistent, se pretează altoirii de „repicaturi”;

- portaltoiul de Hylocereus și hibrizi ai acestuia are o creștere rapidă și se pretează altoirii de epifite ce iernează la temperatură ridicată și umezeală precum și pentru altoirea de „repicături”, având dezavantajul că nu păstrează corespunzător și un timp mai îndelungat altoiul; deasemenea este pretabil pentru altoirea de cactuși dependenți ca: Gymnocalycium mihanovichii var. friedrichii cu cele două forme ale sale : aurea și rubra și Chamaecereus silvestris, formele cristatus și aureus;

- portaltoiul de Selenicereus (grandiflorus și macdonaldiae), ce se iernează la loc cald, este potrivit pentru Schlumbergera și „repicat”;

- portaltoiul de Trichocereus (bridgesii, pachanoi, spachianus,etc.), ce se iernează la rece și uscat , asigură o dezvoltare deosebită în volum a altoiului, are dezavantajul de a lăstări puternic, necesitând o continuă supraveghere în vederea înlăturării acestora.

Apartanența, altoiului și a portaltoiului, la aceiași subfamilie și eventual zonă geografică condiționează reușita altoirii.

Ca principiu general, altoirea se execută doar în perioada aprilie – septembrie, deci în perioada de vegetație activă a plantelor. Deși este posibil ca viitorul portaltoi să fie înrădăcinat în anul executării operațiunii de altoire, este indicată, pentru a asigura un sistem radicular ce să susțină două plante, obținerea acestuia cu un an înainte.

Portaltoiul poate fi realizat pe seama unei plante mature sau pe seama unui butaș.

Pentru obținerea butașului se procedează astfel:

Cu ajutorul unei lame, a unui bisturiu, sau a unui cuțit bine ascuțit, în prealabil dezinfectat cu alcool (și nu prin flambare pentru a nu reduce duritatea metalului), se procedează la separarea lăstarului de pe planta mamă, lăstar ce trebuie să aibe o lungime de 10-15 cm. Pentru a nu compromite planta mamă tăietura trebuie să fie cât mai mică și fără suprafețe sfâșiate și se va pudra cu un fungicid (nu cu alcool – întrucât „arde” țesutul viu) sau cu praf de cărbune care este sicativ.

Lăstarul obținut se va ascuți în partea proximală, în formă de pană, dinspre exterior spre cilindrul central, cu grijă a nu-l leza. Suprafața tăiată se pudrează cu un fungicid sau cu un hormon de înrădăcinare, iar vârful cu praf de gips ce să prevină o uscare rapidă.
Butaș fasonat Butaș înrădăcinat

Lăstarul fasonat, potrivit celor de mai sus, se poziționează vertical timp de câteva zile , până când pe suprafața tăiată se formează o peliculă uscată. Astfel pregătit, lăstarul este așezat deasupra unei site sub care este apă (deci se creiază un mediu umed), sau pe un suport ce să-l țină ridicat peste nivelul mesei sau, se plantează într-un ghiveci de dimensiune corespunzătoare, în care după ce s-a așezat peste orificiile de eliminare a excesului de apă spărturi ceramice sau pietriș, se introduce amestecul de sol specific genului până la aproximativ 5-6 cm. de la buza superioară urmat de 4-5 cm. de nisip.

Lăstarul fasonat prin tăiere și apoi cicatrizat, devenit butaș, indiferent de soluția adoptată v-a forma rădăcini pe conturul tăieturii.

În situația în care după câteva zile se constată că a început un proces de putrezire se v-a proceda la o nouă tăiere, până la țesutul sănătos, la uscarea sub formă de peliculă și la o nouă înrădăcinare.

După aproximativ 2-3 săptămâni apar primele rădăcini, când în situația în care s-a folosit procedeul de înrădăcinare deasupra apei sau acea de suspendat, butașul se va planta fie în tăvi de butășire, fie în ghiveci, unde timp de un sezon își continuă formarea sistemului radicular.

Personal optez pentru înrădăcinarea directă în nisip, procedeu care-mi asigură o continuitate în procesul de înrădăcinare, noile rădăcini nu vor mai fi deranjate putând trece direct în stratul inferior, nutritiv.

Consider procedeul de sterilizare prin încălzire până la punctul de fierbere a amestecului de sol ca fără fundament științific și un exces de zel. Solul este un complex viu, cu o structură granulară specifică, care-i dau proprietăți de suport pentru viață, pentru cultura plantelor. Prin încălzire solul își pierde granulația și microflora favorabilă dezvoltării vegetale, devine o masă amorfă!. Deasemenea, adaosul de cărbune în sol nu poate fi tratat ca „dezinfectant”, este doar un element higroscopic, ce menține un timp mai îndelungat umiditatea amestecului și fixează bule de aer, deci asigură o mai mare porozitate.

După formarea sistemului radicular suficient de dezvoltat pentru a susține altoiul și portaltoiul se procedează la altoire, care așa cum am mai spus se execută numai în sezonul de activitate vegetativă a plantelor și numai pe timp călduros.

Dacă urmărim altoirea unei plante delicate, vom opta pentru un portaltoi cu un sistem radicular robust și alegem tipul de altoire permanentă - care se realizează mai aproape de baza plantei. Dacă dorim să stimulăm vegetația unei plante, chiar cu riscul de a nu înflori și de a se desprinde ulterior de portaltoi, atunci vom prefera altoirea temporară - care se face către vârful portaltoiului.

Înainte cu 2-3 săptămâni de efectuarea altoirii butașii vor trebui pregătiți, pregătire ce constă în așezarea lor la un loc mai puțin luminat, la un loc cald și la udarea lor moderată, operațiune ce va determina etiolarea vârfului. De fapt prin acest procedeu forțăm vârful de creștere al plantei,ceea ce duce la formarea de țesut tânăr.

Tehnica de altoire depinde de metoda adoptată:

- fie altoirea plată, cănd suprafața de tăiere a portaltoiului și al altoiului sunt plate,

- fie altoirea în V, când ambele plante se taie în V.


În cazul aplicării metodei de altoire plată, indiferent de faptul că este o altoire intermediară sau definitivă, a căror condiții le-am descris mai sus, portaltoiul va fi secționat cu ajutorul unuia dintre instrumentele descrise la separarea lăstarului de către planta mamă. Suprafața secționată a plantei înrădăcinate trebuie protejată pentru a nu se infecta/infesta și a nu pierde sevă, care în general este de consistență cleioasă la portaltoii bine pregătiți, prin secționare unei foițe ce se v-a lăsa pe locul său. Pentru ca după altoire, la câteva săptămâni, portaltoiul să nu elimine altoiul ca urmare a uscării suprafeței de altoit, se va proceda la tăierea oblică a marginilor porțiunii secționate.

Plantă pentru portaltoi Pregătirea portaltoiului Pregătirea portaltoiului Portaltoi pregătit Portaltoi pregătit

Fazele pregătirii portaltoiului

foto: I. Lörimcz


Pasul următor este cel al pregătirii altoiului : altoiul, desprins de pe planta mamă, sau porțiunea unei plante ce trebuie salvată, se va secționa identic portaltoiului, adică, pentru a nu crea mediu de dezvoltare a diverșilor fungi, pentru a crea condiții de aerisire, se taie oblic pe margini și perfect plan la bază. Reușita altoirii constă în suprapunerea perfectă a vaselor liberiene ale altoiului peste cele ale portaltoiului, creind o continuitate.

Altoi Pregătirea altoiului Altoi pregătiți Altoi pregătit

Fazele pregătirii altoiului

foto:I. Lörincz

Altoi fixat Altoi fixat
Pentru a realiza un contact intim între cele două suprafețe create de către portaltoi și altoi se va proceda la efetuarea unei presiuni (care nu trebuie să fie atât de mare încât să deformeze altoiul), fie cu ajutorul unor benzi cauciucate elastice (elasticul se trece pe sub ghiveci și peste porțiunea apicală a altoiului), fie cu fire de ață/sfoară ce au la capete mici greutăți (șuruburi, piulițe), fie cu lame elastice fixate într-un suport fix dar care pot efectua o presiune continuă și perpendiculară pe vârful altoiului. După 3-5 zile de la efectuarea altoirii se vor îndepărta mijloacele de presare, planta se va așeza la un loc cald, luminos dar nu în bătaia directă a razelor solare. Noua plantă se va crește identic componenteloravându-se însă în vedere ca apa de udare să nu ajungă pe suprafața de contact altoi-portaltoi.

La efectuarea acestui tip de altoire trebuie avut în vedere ca porțiunile de portaltoi rezultate în urma secționării să se utilizeze în continuare la formarea de noi portaltoi prin înrădăcinare și creștere.

Altoire în V, sau în despicătură, se aplică în mod deosebit plantelor cu port pendent : Zygocactus, Rhipsalidopsis, Schlumbergera, ș.a., mai mult cu scop estetic, utilizând portaltoi înalți de 15-20 cm. Această metodă constă în tăierea aproximativ a 2-3 cm. din vârful portaltoiului, după care se efectuiază o tăiere în V, care eliberează atât o porțiune din cilindrul central cât și din parenchim. Altoiul se taie sub formă de pană, pe ambele fețe, după care se introduce în despicătura portaltoiului. Apoi, se leagă strâns portaltoiul peste altoi. Reușita operațiunii constă în rapiditatea execuției.

Obținerea îndemânării în efectuarea acestor manevre poate asigura reușita totală, poate da posibilitatea de a spori numărul indivizilor din colecție, mai ales când vorbim de plante rare, valoroase și nu în ultimul rând a da un plus de formă și culoare deosebit de apreciate în peisajul ambiental.



ing. Constatin V. Latiș

Satu Mare,

24 noiembrie 2007




Bibliografie:


  • Franz Becherer : Kakteen - Gräfe und Unzer Verlag GmbH, München, 1989;

  • Dipl.ing.Sorin Victor Copăcescu : Cactușii - monografie Editura Ceres , București, 2001;

  • prof. Petre Dobrotă : Cactușii, Colecția Ceres, 1973;

  • Marcus Schneck : Cacti,1995.





Asociatia Aztekium. Cactus Satu Mare
http://www.aztekium.ro

Adresa paginii:
http://www.aztekium.ro/modules.php?name=Content&pa=showpage&pid=21