Asociatia Aztekium
. Istoric
. Fondatori
. Statut
. R.O.I.
. Conducerea
. Fonduri
. Colectionari
. In memoriam
. Expozitii
. Băișoara
. Premiatii asociatiei
. Linkuri

Revista asociației

Newsletter Aztekium

Discuții despre cactuși și viața asociației

Foto

Vânzări, cumpărări

Cactușii
. Geneză
. Clasificare
. Componentele denumirii
. Sistematica cactușilor
. Convenția CITES

Pentru cine nu stie
. Ce sunt cactușii ?
. Primi pași
. Îngrijirea cactușilor
. Udarea
. Transplantarea
. Amestecul de pământ
. Înmulțirea cactușilor
. Pregătirea semintelor
. Iernare, boli, dăunători
. Curiozități
. Aclimatizarea cactușilor
. 10 greșeli frecvente
. Alte 10 greșeli frecvente

Articole despre cactusi si plante suculente
. Orostachys spinosa
. Plante suculente
. Sera noastra
. Varsta cactusilor
. Udare și uscare
. Cactusii și compostul
. Inteligența plantelor(pdf)
. O înflorire neobișnuită
. Un colț cu suculente
. Aeonium 'Rangitoto'
. Temperaturi de iernare
. Suculentele carpatilor I
. Suculentele carpatilor II
. Un suculent halofit
. Colecție de Tillandsia
. Itinerar brazilian
. Genul Mammillaria
. Aloe variegata
. Colonii de Aeonium
. Alpinarium
. Cactusi deosebiti
. Digitostigma
. Însămânțarea cactusilor
. Altoirea
. Aloe vera
. Suculente naturalizate I
. Suculente naturalizate II


Colectionari

Pagina: 1/2


Să ne cunoaștem, cinstim înaintașii sau de la Vida la dr. Lungu

Prof. Petre Dobrotă
Brăila


Dintre prietenii mei, mai „bătrâni” decât mine în ale cactușilor, am mai scris și am mai vorbit. Am făcut-o de fiecare dată cu multă plăcere, ca un omagiu și un prinos de recunoștință celor de la care am avut de fiecare dată de învățat, de aflat și completat informații, pe lângă cele pe care le procuram singur.

Nici nu aș putea începe cu altcineva decât cu cel care a fost Vida Géza. Asta pentru că doresc să impun o ordine cronologică a cunoștinței cu fiecare din cei despre care voi scrie. Vida a fost un om mare. Pe nedrept uitat sau omis în mod intenționat și de băimărenii lui pe care i-a iubit mult și de către prietenii lui critici sau artiști plastici, să încerc să remermorez câteva idei măcar pentru ca noi cactusiștii să nu-l părăsim la aproape două decenii de la dispariția lui fizică. Pentru că și noi cei care l-am cunoscut eram o parte din familia lui. Colecția lui Vida a fost una fabuloasă. Cele câteva mii de bucăți de plante aveau statut de „specimen”. Mare iubitor de natură și frumos, colecția sa era una a formelor, caracterizându-se printr-un echilibru și o armonie ieșită din comun.

Casa Vida
Colecția Vida

Colecția Vida, la mijlocul anilor ’80

Cereușii săi de câțiva metri îi găzduia peste iarnă în propriul atelier, laolaltă cu sculpturile sale.
Formele cereoide (Oreocereus, Espostoa și multe altele) de 1-2 metri erau adăpostite în seră împreună cu formele globulare mai mari (cel mai mare era un Echinocactus grusonii, care acum ar fi avut un jumătate de veac) și cu toate celelalte plante (de la colonii de Mammillaria până la un veritabil senior al melocactușilor cu cephlium, un Melocatus caesius probabil, de peste 20 cm în diametru, la timpul acela poate singurul din țară).

 

Colecția Vida Gheza Colecția Vida Gheza

Colecția Vida la mijlocul anilor ’80


Din călătoriile sale de documentare în străinătate aducea plante rare, și cactuși dar și alte plante suculente, multe Euphorbii și Lithopși și crasulaceae și încă multe care nu se pot enumera aici. Grădina Botanică din Cluj avea multe plante de la el, ca și Colțul de la Jibou. Era foarte generos. Îi plăcea mai mult să ofere decât să primească. Târziu aveam să aflu „secretul” plantelor sale. Perioada de expunere în aer liber era, la Baia Mare, de numai trei luni: iunie – august. Pământul vegetal de frunze de fag care conferea amestecului de sol o bună aciditate, roua dimineților de la poalele Gutinului precum și calitatea apei de udat făceau ca în trei luni plantele sale să crească cât la alții în șase luni. Și să nu uităm dragostea maestrului pentru colecția sa. Tehnicile de altoire erau foarte simple, aproape meșteșugărești, dar aveau un mare randament. Se specializase pe altoirea pe portaltoi de secțiune mare (Echinopsis, Helianthocereus, chiar și Sochrensia). A fost tot timpul vieții lui o legendă și așa a și rămas după plecarea lui prematură. A fost un mare păcat că municipalitatea din Baia Mare (de altfel receptivă) nu a reușit să construiască acel muzeu memorial care ar fi cuprins și colecția sa cea vestită. Și acum după atâția ani, plantele sale ( de fapt o mică parte din ele) se află (de fapt zac) în niște sere aproape dezafectate ale spațiilor verzi.




Colecția Vida
Colecția Vida


Colecția Vida, la începutul perioadei de după moartea artistului

Nu, Vida nu trebuie uitat niciodată. El a fost model, mentor și prieten sfătos al tututor celor care l-au cunoscut și vizitat.







Dr. George VișinescuRespectând cronologia de care aminteam, următoarele rânduri le consacru unei alte mari celebrități a vieții cactusistice românești, dl. dr.Gheorghe Vișinescu din București, care a fost un reputat specialist dermato-venerolog, un eminent anatominst, dar și un adevărat doctor în cactuși. A fost omul prin mâna căruia au trecut în peste jumătate de secol mii și mii, poate zeci de mii de plante. A fost omul care a întemeiat nu una, ci zeci de colecții. Un mare cercetător și experimentator, și-a construit singur o bază tehnico-materială (hai să zicem mai nou, o logistică) demnă de admirat. A fost multă vreme un solitar. Nu oricine i-a trecut pragul. Impostorii, mincinoșii sau cei cu mâna prea lungă erau depistați imediat. Îl iritau, îi consumau din timpul afectat plantelor și nu mulți se pot mândrii cu calitatea de al fi frecventat pe dr. Vișinescu. Practic, a făcut tot ce și-a propus în materie de cactuși, poate mai puțin cultura de meristeme, deși sunt convins că dacă ar fi avut destulă forță lăuntrică ar fi făcut-o și pe acesta. În decursul vremii, colecția sa a fost o colecție de colecții. Astrophytum, Ferocactus, Copiapoa, tot feluri de cereoide de talii apreciabile, Gymnocalycium, și multe altele, iar în anii mai recenți Ariocarpus, Melocactus, Discocactus, rarități botanice pe care în cea mai mare parte le-a obținut din semănături proprii, apoi pe bază de altoiri succesive, mai întâi pe Pereskiopsis apoi pe Eriocereus și în final pe Trichocereus și Myrtillocactus. A fost și a rămas omul care a dominat timpul fizic, un adevărat „stăpân la timpului”. Ca în basmele noastre frumoase dl. dr. Vișinescu a făcut întrun an ceea ce de obicei se face în șapte. Ajuns la vârsta venerabilă de 85 de ani (n.r. în anul 1999), încă mai era implicat adânc în lumea cactușilor. Poate că secretul longevității sale se află și în preocupările constante pe care le avea față de aceste plante. Și nu se poate spune că a fost răfățat de viață. Veteran de război, profunde seisme familiare i-au creat un caracter de combatant. Un adevărat model de urmat pentru generațiile mai tinere de catusiști de pretutindeni, nu numai la noi. Păcat că accesul nostru relativ limitat la mediile informaționale ale marilor societăți iubitoare de cactuși din lumea întreagă au făcut ca marile noastre personalități cactusistice să nu fie cunoscute. În mod cert, în onoarea d-lui dr. Gheorghe Vișinescu, una din plantele descoperite s-ar cuveni să-i poarte numele.





Imprimă  Imprimă

Pagina următoare (2/2) Pagina următoare