Asociatia Aztekium
. Istoric
. Fondatori
. Statut
. R.O.I.
. Conducerea
. Fonduri
. Colectionari
. In memoriam
. Expozitii
. Băișoara
. Premiatii asociatiei
. Linkuri

Revista asociației

Newsletter Aztekium

Discuții despre cactuși și viața asociației

Foto

Vânzări, cumpărări

Cactușii
. Geneză
. Clasificare
. Componentele denumirii
. Sistematica cactușilor
. Convenția CITES

Pentru cine nu stie
. Ce sunt cactușii ?
. Primi pași
. Îngrijirea cactușilor
. Udarea
. Transplantarea
. Amestecul de pământ
. Înmulțirea cactușilor
. Pregătirea semintelor
. Iernare, boli, dăunători
. Curiozități
. Aclimatizarea cactușilor
. 10 greșeli frecvente
. Alte 10 greșeli frecvente

Articole despre cactusi si plante suculente
. Orostachys spinosa
. Plante suculente
. Sera noastra
. Varsta cactusilor
. Udare și uscare
. Cactusii și compostul
. Inteligența plantelor(pdf)
. O înflorire neobișnuită
. Un colț cu suculente
. Aeonium 'Rangitoto'
. Temperaturi de iernare
. Suculentele carpatilor I
. Suculentele carpatilor II
. Un suculent halofit
. Colecție de Tillandsia
. Itinerar brazilian
. Genul Mammillaria
. Aloe variegata
. Colonii de Aeonium
. Alpinarium
. Cactusi deosebiti
. Digitostigma
. Însămânțarea cactusilor
. Altoirea
. Aloe vera
. Suculente naturalizate I
. Suculente naturalizate II


Altoirea

Pagina: 2/2

Altoirea pe alte genuri de portaltoi

ing. Constatin V. Latiș

Satu Mare,

24 noiembrie 2007


În afara motivațiilor ce justifică altoirea pe Pereskiopsis, pot apărea situații când suntem puși în fața unei posibile pierderi a unei plante fie ca urmare a unui început de putrezire, când prin îndepărtarea porțiunii afectate uneori salvăm planta, fie datorită unei mai limitate posibilități de înmulțire pe cale sexuată, determinată de maturarea foarte târzie a plantei (ex. plantele columnare), sau determinat de calitățile biologice a unor genuri, specii sau forme ca: formele clorofilo-deficitare, formele cristate, sensibilitate la nivelul coletului la umezeală, sau pur și simplu pentru a realiza o mai rapidă înmulțire pe cale vegetativă prin realizarea de lăstari mai numeroși - specific plantelor altoite.

Ca și în cazul altoirii pe Pereskiopsis, principala problemă o constituie obținerea și formatarea portaltoiului.

Cei mai viguroși portaltoi se obțin din plante provenind din genurille: Eriocereus, Helianthocereus, Pachycereus, Cereus, Trichocereus, Myrtillocactus, Cleistocactus, Echinopsis, Opuntia Selenicereus, Corryocactus, Hylocereus.

La altoirea pe genuri de plante altele decât Pereskiopsis - care are o viață biologică de portaltoi mai redusă, determinat de creșterea intensă a altoiului și deci o suprasolicitare a sistemului - se pot distinge două situații, care solicită portaltoi diferiți :

  • altoirea intermediară, când se vor folosi portaltoi tineri, de 8-10 cm. înălțime și cu un diametru de cca. 1 cm., din speciile: Eriocereus jusbertii, Selenicereus grandiflorus, Myrtillocactus geometrizans, Trichocereus pachanoi, candicans, schickendantzii, thelegonoides, spachianus, macrogonus, Cleistocactus baumannii, candelilla, smaragdiflorus, Corryocactus melanotricus, pachycladus, Cereus dayamii, jamacaru, Echinopsis eyresii, sau special pentru speciile clorofilo-deficitare ca: Hylocereus trigonus și Hylocereusundatus , iar în cazul Opuntiilor, specii de Opuntia ficus-indica, triacantha, robusta;
  • altoirea definitivă, când vom utiliza portaltoi cu caracter de compatibilitate, de genul Eriocereus jusbertii, Pachycereus pringlei și Echinopsis, pentru genuri și specii ca: Mammillaria poselgeri, halei, maritima, pondii, setispina, schumannii, tetrancistra, goldii, haudeana, saboae, theresae, perezdelarosa, solisoides, dodsonii, barbata, carmenae, dehertiana, herrerae, humboldtii, lasiacantha, lenta, morricalli, olivae, wilcoxii, stella-de-tacubaya, viescensis, Ariocarpus, Ortegocactus, Pelecyphora, Encephalocarpus, Aztekium, Turbinicarpus, Pilocanthus, Pediocactus, Sclerocactus, Discocactus, Buiningia, Uebelmannia, Cintia, Coleocephalocereus, Austrocephalocereus, Micranthocereus, Copiapoa, Eriosyce, Reicheocactus, Delaetia, Rodentiophila, Gymnocalycium, Blossfeldia, Frailea, Sulcorebutia, Rebutia, Chamaecereus, formele clorofilo-deficitare sau cristate.

Pentru a concretiza situațiile de compatibilitate altoi - portaltoi subliniem:

- portaltoii realizați din Echinopsis se vor utiliza pentru toate tipurile de altoi pitice și încet crescătoare, sau mai rar pentru specii aparținând genurilor: Echinocereus, Sclerocactus, Pediocactus (inclusiv Utahia), cât și pentru speciile ce se iernează la temperaturi mai scăzute (5-10°C);

- portaltoii realizați pe Eriocereus jusbertii, căruia îi corespunde un sol umed și cald, care este ușor de iernat, fiind un portaltoi deosebit de rezistent, se pretează altoirii de „repicaturi”;

- portaltoiul de Hylocereus și hibrizi ai acestuia are o creștere rapidă și se pretează altoirii de epifite ce iernează la temperatură ridicată și umezeală precum și pentru altoirea de „repicături”, având dezavantajul că nu păstrează corespunzător și un timp mai îndelungat altoiul; deasemenea este pretabil pentru altoirea de cactuși dependenți ca: Gymnocalycium mihanovichii var. friedrichii cu cele două forme ale sale : aurea și rubra și Chamaecereus silvestris, formele cristatus și aureus;

- portaltoiul de Selenicereus (grandiflorus și macdonaldiae), ce se iernează la loc cald, este potrivit pentru Schlumbergera și „repicat”;

- portaltoiul de Trichocereus (bridgesii, pachanoi, spachianus,etc.), ce se iernează la rece și uscat , asigură o dezvoltare deosebită în volum a altoiului, are dezavantajul de a lăstări puternic, necesitând o continuă supraveghere în vederea înlăturării acestora.

Apartanența, altoiului și a portaltoiului, la aceiași subfamilie și eventual zonă geografică condiționează reușita altoirii.

Ca principiu general, altoirea se execută doar în perioada aprilie – septembrie, deci în perioada de vegetație activă a plantelor. Deși este posibil ca viitorul portaltoi să fie înrădăcinat în anul executării operațiunii de altoire, este indicată, pentru a asigura un sistem radicular ce să susțină două plante, obținerea acestuia cu un an înainte.

Portaltoiul poate fi realizat pe seama unei plante mature sau pe seama unui butaș.

Pentru obținerea butașului se procedează astfel:

Cu ajutorul unei lame, a unui bisturiu, sau a unui cuțit bine ascuțit, în prealabil dezinfectat cu alcool (și nu prin flambare pentru a nu reduce duritatea metalului), se procedează la separarea lăstarului de pe planta mamă, lăstar ce trebuie să aibe o lungime de 10-15 cm. Pentru a nu compromite planta mamă tăietura trebuie să fie cât mai mică și fără suprafețe sfâșiate și se va pudra cu un fungicid (nu cu alcool – întrucât „arde” țesutul viu) sau cu praf de cărbune care este sicativ.

Lăstarul obținut se va ascuți în partea proximală, în formă de pană, dinspre exterior spre cilindrul central, cu grijă a nu-l leza. Suprafața tăiată se pudrează cu un fungicid sau cu un hormon de înrădăcinare, iar vârful cu praf de gips ce să prevină o uscare rapidă.
Butaș fasonat Butaș înrădăcinat

Lăstarul fasonat, potrivit celor de mai sus, se poziționează vertical timp de câteva zile , până când pe suprafața tăiată se formează o peliculă uscată. Astfel pregătit, lăstarul este așezat deasupra unei site sub care este apă (deci se creiază un mediu umed), sau pe un suport ce să-l țină ridicat peste nivelul mesei sau, se plantează într-un ghiveci de dimensiune corespunzătoare, în care după ce s-a așezat peste orificiile de eliminare a excesului de apă spărturi ceramice sau pietriș, se introduce amestecul de sol specific genului până la aproximativ 5-6 cm. de la buza superioară urmat de 4-5 cm. de nisip.

Lăstarul fasonat prin tăiere și apoi cicatrizat, devenit butaș, indiferent de soluția adoptată v-a forma rădăcini pe conturul tăieturii.

În situația în care după câteva zile se constată că a început un proces de putrezire se v-a proceda la o nouă tăiere, până la țesutul sănătos, la uscarea sub formă de peliculă și la o nouă înrădăcinare.

După aproximativ 2-3 săptămâni apar primele rădăcini, când în situația în care s-a folosit procedeul de înrădăcinare deasupra apei sau acea de suspendat, butașul se va planta fie în tăvi de butășire, fie în ghiveci, unde timp de un sezon își continuă formarea sistemului radicular.

Personal optez pentru înrădăcinarea directă în nisip, procedeu care-mi asigură o continuitate în procesul de înrădăcinare, noile rădăcini nu vor mai fi deranjate putând trece direct în stratul inferior, nutritiv.

Consider procedeul de sterilizare prin încălzire până la punctul de fierbere a amestecului de sol ca fără fundament științific și un exces de zel. Solul este un complex viu, cu o structură granulară specifică, care-i dau proprietăți de suport pentru viață, pentru cultura plantelor. Prin încălzire solul își pierde granulația și microflora favorabilă dezvoltării vegetale, devine o masă amorfă!. Deasemenea, adaosul de cărbune în sol nu poate fi tratat ca „dezinfectant”, este doar un element higroscopic, ce menține un timp mai îndelungat umiditatea amestecului și fixează bule de aer, deci asigură o mai mare porozitate.

După formarea sistemului radicular suficient de dezvoltat pentru a susține altoiul și portaltoiul se procedează la altoire, care așa cum am mai spus se execută numai în sezonul de activitate vegetativă a plantelor și numai pe timp călduros.

Dacă urmărim altoirea unei plante delicate, vom opta pentru un portaltoi cu un sistem radicular robust și alegem tipul de altoire permanentă - care se realizează mai aproape de baza plantei. Dacă dorim să stimulăm vegetația unei plante, chiar cu riscul de a nu înflori și de a se desprinde ulterior de portaltoi, atunci vom prefera altoirea temporară - care se face către vârful portaltoiului.

Înainte cu 2-3 săptămâni de efectuarea altoirii butașii vor trebui pregătiți, pregătire ce constă în așezarea lor la un loc mai puțin luminat, la un loc cald și la udarea lor moderată, operațiune ce va determina etiolarea vârfului. De fapt prin acest procedeu forțăm vârful de creștere al plantei,ceea ce duce la formarea de țesut tânăr.

Tehnica de altoire depinde de metoda adoptată:

- fie altoirea plată, cănd suprafața de tăiere a portaltoiului și al altoiului sunt plate,

- fie altoirea în V, când ambele plante se taie în V.


În cazul aplicării metodei de altoire plată, indiferent de faptul că este o altoire intermediară sau definitivă, a căror condiții le-am descris mai sus, portaltoiul va fi secționat cu ajutorul unuia dintre instrumentele descrise la separarea lăstarului de către planta mamă. Suprafața secționată a plantei înrădăcinate trebuie protejată pentru a nu se infecta/infesta și a nu pierde sevă, care în general este de consistență cleioasă la portaltoii bine pregătiți, prin secționare unei foițe ce se v-a lăsa pe locul său. Pentru ca după altoire, la câteva săptămâni, portaltoiul să nu elimine altoiul ca urmare a uscării suprafeței de altoit, se va proceda la tăierea oblică a marginilor porțiunii secționate.

Plantă pentru portaltoi Pregătirea portaltoiului Pregătirea portaltoiului Portaltoi pregătit Portaltoi pregătit

Fazele pregătirii portaltoiului

foto: I. Lörimcz


Pasul următor este cel al pregătirii altoiului : altoiul, desprins de pe planta mamă, sau porțiunea unei plante ce trebuie salvată, se va secționa identic portaltoiului, adică, pentru a nu crea mediu de dezvoltare a diverșilor fungi, pentru a crea condiții de aerisire, se taie oblic pe margini și perfect plan la bază. Reușita altoirii constă în suprapunerea perfectă a vaselor liberiene ale altoiului peste cele ale portaltoiului, creind o continuitate.

Altoi Pregătirea altoiului Altoi pregătiți Altoi pregătit

Fazele pregătirii altoiului

foto:I. Lörincz

Altoi fixat Altoi fixat
Pentru a realiza un contact intim între cele două suprafețe create de către portaltoi și altoi se va proceda la efetuarea unei presiuni (care nu trebuie să fie atât de mare încât să deformeze altoiul), fie cu ajutorul unor benzi cauciucate elastice (elasticul se trece pe sub ghiveci și peste porțiunea apicală a altoiului), fie cu fire de ață/sfoară ce au la capete mici greutăți (șuruburi, piulițe), fie cu lame elastice fixate într-un suport fix dar care pot efectua o presiune continuă și perpendiculară pe vârful altoiului. După 3-5 zile de la efectuarea altoirii se vor îndepărta mijloacele de presare, planta se va așeza la un loc cald, luminos dar nu în bătaia directă a razelor solare. Noua plantă se va crește identic componenteloravându-se însă în vedere ca apa de udare să nu ajungă pe suprafața de contact altoi-portaltoi.

La efectuarea acestui tip de altoire trebuie avut în vedere ca porțiunile de portaltoi rezultate în urma secționării să se utilizeze în continuare la formarea de noi portaltoi prin înrădăcinare și creștere.

Altoire în V, sau în despicătură, se aplică în mod deosebit plantelor cu port pendent : Zygocactus, Rhipsalidopsis, Schlumbergera, ș.a., mai mult cu scop estetic, utilizând portaltoi înalți de 15-20 cm. Această metodă constă în tăierea aproximativ a 2-3 cm. din vârful portaltoiului, după care se efectuiază o tăiere în V, care eliberează atât o porțiune din cilindrul central cât și din parenchim. Altoiul se taie sub formă de pană, pe ambele fețe, după care se introduce în despicătura portaltoiului. Apoi, se leagă strâns portaltoiul peste altoi. Reușita operațiunii constă în rapiditatea execuției.

Obținerea îndemânării în efectuarea acestor manevre poate asigura reușita totală, poate da posibilitatea de a spori numărul indivizilor din colecție, mai ales când vorbim de plante rare, valoroase și nu în ultimul rând a da un plus de formă și culoare deosebit de apreciate în peisajul ambiental.



ing. Constatin V. Latiș

Satu Mare,

24 noiembrie 2007




Bibliografie:


  • Franz Becherer : Kakteen - Gräfe und Unzer Verlag GmbH, München, 1989;

  • Dipl.ing.Sorin Victor Copăcescu : Cactușii - monografie Editura Ceres , București, 2001;

  • prof. Petre Dobrotă : Cactușii, Colecția Ceres, 1973;

  • Marcus Schneck : Cacti,1995.



Imprimă  Imprimă




Pagina anterioară Pagina anterioară (1/2)

Copyright Asociația Aztekium Asociatia Aztekium. Cactus Satu Mare Toate drepturile rezervate.

Publicat la data de: 2007-11-17

[ Înapoi ]