Sfaturi pentru iubitorii de cactuşi

APA DE UDARE

Dacă folosim apa de la robinet vom ţine cont de faptul că acesta conţine mult clor şi săruri. O putem folosi dar indicat ar fi ca înainte de folosire să o fierbem şi/sau să o lăsăm la temperatura camerei timp de cel puţin 24 de ore. Vom avea surpriza ca pe fundul vasului să găsim precipitate sărurile din apa noastră. Dacă udăm cu apa rece, direct de la robinet, aceste săruri vor ajunge pe sol, şi la baza plantei se vor acumula sub forma unei cruste galben- albicioase, facând necesară transplantarea plantei.

Apa de ploaie colectată ar fi bună pentru udat, dar datorită poluării din oraşele noastre conţine prea multe substanţe chimice nocive, dăunătoare şi plantelor noastre, deci nu o vom folosi.

CUM SĂ UDĂ? CUM SĂ UDĂM ?

Cactuşii în cultură nu suferă de obicei din cauza uscăciunii, a secetei ci mai degrabă din cauza udărilor excesive. Un cactus va rezista mult mai bine la uscăciune decât la prea multă umiditate. Cantitatea apei de udare şi frecvenţa udărilor este hotărâtoare pentru asigurarea necesarului de apă pentru cactuşi.

Necesarul de apă depinde de mai mulţi factori:

• locul în care avem plante

• temperatura mediului

• iluminarea naturală

• solul

• anotimpul în care ne aflăm.

Câteva sfaturi când şi cum se fac udările:

• să nu udăm prea des, mai bine mai rar dar abundent. Cu cât locul în care se află plantele este mai răcoros cu atât vom uda mai rar.

• cu cât solul conţine mai multă turbă cu atât vom uda mai rar, deoarece acesta funcţioneză ca un burete, absoarbe şi păstrează apa timp mai îndelungat ca şi un sol nisipos sau granulat.

• este important să ţinem cont de starea anuală a plantelor. Iarna, în perioada de repaus să nu udăm de loc. Dacă plantele se zbârcesc, se deshidratează prea tare şi dorim să le udăm o vom face cu cantităţi mici de apă, dar numai în zilele însorite când temperatura este mai ridicată şi pe cât posibil dimineaţa pentru ca până seara solul să se usuce. În această perioadă plantele nu au voie să pornească în creştere. Ne având suficientă lumină plantele se etiolează; vârful plantei devine verde deschis, uneori albicios, se alungeşte, apar ţepi scurţi, subţiri aşezaţi la distanţă mare una de alta. Această deformare planta nu o va putea corecta niciodată. Primăvara când au tot mai multă lumină naturală, plantele pornesc în creştere, în vârf apar areole cu ţepi noi bine proporţionaţi, îşi refac încet rezervele de apă. Vom administra apa cu grijă în cantităţi mici, până când planta îşi reface rezerva necesară după care vom administra udări abundente. Nu vom uda în zilele înnorate şi mai reci.

• din aprilie – mai până în septembrie vom uda periodic plantele, ele aflându-se în faza de creştere, dezvoltare, multe din ele în perioada de înflorire. In această perioadă au nevoie de mai multă apă dar solul nu trebuie să fie tot timpul umed. După o udare abundentă vom lăsa solul să se usuce şi numai după aceea vom uda din nou. Să ţinem cont de faptul că ghivecele din plastic păstreză mai mult timp umezeala decât cele din ceramică.

• vom evita să udăm în zilele înnorate şi răcoroase, udând doar în zilele însorite, pe cât posibil dimineaţa şi nu pe soare puternic. Dacă în timpul verii temperatura pe zi depăşeşte timp mai îndelungat 35°C, şi nu coboară noaptea sub 20°C plantele se vor opri din creştere, reluându-şi creşterea doar după ce temperaturile au devenit optime dezvoltării lor.

• toamna, din septembrie vom reduce frecvenţa şi cantitatea udărilor, pregătind plantele să se oprească din creştere, favorizând maturizarea ţesuturilor formate în timpul verii şi călirea plantelor, făcându-le astfel capabile să intre în repaus pentru iernare. Este foarte important ca în această perioadă plantele să beneficieze de lumină şi aer curat, de modul în care pregătim plantele în această perioadă depinzând reuşita iernării. In perioada iernării, cea de repaus, plantele ajunse la maturitatea de înflorire îşi formează în interiorul plantei mugurii florari care vor înflorii în vara următoare.

Secretul ca plantele noastre să înflorească este păstrarea lor iarna la răcoare, într-un loc uscat fără a le uda, plantele fiind în repaus

Pe cât posibil când udăm să nu ajungă apă pe plante.

Dacă dorim să le spălăm de praful ce s-a acumulat pe ele vom folosi doar apă curată, la temperatura mediului şi vom face această lucrare doar în zilele însorite, dimineaţa astfel ca apa să se usuce de pe suprafaţa plantelor până deseara, mai ales de pe plantele acoperite cu puf sau păr.

Dacă udăm solul de la suprafaţa ghiveciului, apa, şi sărurile ce se dizolvă vor curge la baza ghiveciului, iar odată cu apa în exces vor părăsi solul din ghiveci, devenind nefolositoare plantelor. Dacă udăm plantele prin absorbţie, adică punem apa în vasul de sub ghiveci, apa prin capilarele solului va urca la suprafaţă, ducând cu ea şi sărurile dizolvate, care ajunse la suprafaţă se vor cristaliza devenind greu accesibile plantelor. Ţinând cont de aceste fenomene este bine să alternăm udările, de jos şi de sus, cel mai important fiind ca solul în urma udării să fie suficient de ud pentru ca plantele să-şi poată absorbi apa şi sărurile minerale necesare dezvoltării lor fără însă a fi în permanenţă ud.

Plantele care provin de pe malul mării sau din zonele montane au nevoie de aer umed. Această cerinţă o putem realiza prin pulverizări fine cu apă. Prin aceste pulverizări vom diminua şi cantităţile de apă ce o vor evapora plantele în perioada de vară.

Copyright Asociaţia Aztekium Asociatia Aztekium. Cactus Satu Mare Toate drepturile rezervate.

Publicat la data de: 2007-11-20