ÎNMULŢIREA CACTUŞILOR

1. Din seminţe: in urma polenizării florilor se formează fructele care de regulă conţin seminţe. Într-un vas curat se aşează un sol bine dezinfectat, fin granulat, peste care se vor aşeza seminţele care nu se vor acoperi cu sol, eventual se vor tasa uşor. Solul semănat se umezeşte, vasul se acoperă şi se aşează la loc luminos. Temperatura optimă pentru răsărire este de 20 – 25°C, puţin mai scăzută în timpul nopţii. După 4 – 14 zile vor răsări tinerele plăntuţe. Vom avea grijă ca solul să fie în permanenţă umed (nu ud). Le vom obişnui cu aerul exterior numai când au câteva areole cu spini, pâna atunci le ţinem acoperite. Când au ajuns la dimensiunea unui bob de mazăre (aproximativ după un an de la semănare) le vom repica, adică transplanta într-un alt vas, la distanţa de 2 - 3 cm între ele. Le vom pune la loc luminos dar nu la soare direct şi le vom uda ori de câte ori este nevoie, chiar şi iarna, plantulele fiind încă prea mici şi pierd repede apa prin evapotranspiraţie.
2. Din lăstari: unele plante odată cu creşterea lor produc şi lăstari, ramuri laterali care de multe ori îşi formează rădăcini chiar pe planta mamă. Ajunse pe sol aceşti lăstari îşi dezvoltă rădăcinile şi pot forma aşa zisele colonii sau perniţe. Lăstarii luaţi de la planta mamă, când sunt destul de mari, îi putem înrădăcina obţinând o altă plantă, solitară la început, care la rândul ei va lăstării. La îndepărtarea lăstarilor de pe planta mamă vom urmări ca suprafaţa de tăiere să fie cât mai mică. Instrumentele de tăiere (lamă, bisturiu, cuţit ascuţit) le vom dezinfecta cu alcool sanitar în prealabil. Planta mamă nu o vom uda, având grijă să nu ajungă apă pe tăietură până la cicatrizarea acesteia. Lăstarii, în funcţie de mărimea tăieturii, se vor cicatriza la umbră, într-un loc aerat, câteva zile, fără a ajunge apă pe suprafaţa tăiată. După cicatrizare se vor planta într-un sol puţin mai nisipos până îşi vor face rădăcini. Procedeul se aplică doar vara
3. Butăşire: este operaţia de tăiere a ramurilor plantei, a vârfului de creştere, la dimensiuni diferite. Datorită multitudinii de forme ale cactuşilor şi aceşti butaşi vor avea forme diferite, respectiv obţinerea lor este diferită. Tăind orizontal corpul plantei sau a ramurii, la câţiva centrimetri de vârf, partea superioară o vom folosi ca butaş. O ascuţim la bază ca pe un creion, cu un instrument steril, îl aşezăm în poziţie verticală la un loc umbrit dar nu răcoros, având grijă ca apa să nu ajungă pe suprafaţa tăiată. Se pot folosi diferite fungicide pentru combaterea ciupercilor şi mucegaiului, dar prin utilizarea acestora se va micşora suprafaţa tăiată. Când suprafaţa tăiată s-a cicatrizat complect, după aproximativ două săptămâni, plantăm butaşii într-un sol nisipos sau chiar în nisip sau perlit sau amestec de turbă cu una din componentele amintite. Experienţa noastra ne-a arătat că butaşii s-au înrădăcinat foarte bine pe un amestec de ½ părţi de nisip şi ½ părţi turbă. După înrădăcinare butaşul se plantează într-un sol pentru cactuşi şi sunt trecuţi alături de celelalte plante. Aceste operaţiuni se fac numai vara pentru ca plantele astfel obţinute să se fortifice până la repausul de iarnă.
4. Altoire: multe plante rare au un sistem radicular mai slab dezvoltat sau mai sensibil şi de aceea necesită să fie altoite pe o altă plantă care îi va da substanţele minerale şi apa necesară dezvoltării. Există creşteri în formă de creastă la unele specii (cristaţii) care de multe ori pot trăi şi pe rădăcina proprie, însă se dezvoltă mult mai bine şi sigur dacă sunt altoite. Formele colorate (clorofil- deficitare) care în loc de clorofilă conţin în corpul lor alţi pigmenţi, nu-şi pot sintetiza prin fotosinteză hrana, trăiesc doar altoite pe un portaltoi care la asigură hrana.

CUM ALTOIM ?

Există mai multe metode de altoire şi mai multe specii folosite ca portaltoi.

Pe o plantă columnară pe care o vom folosi ca portaltoi, executăm o secţiune orizontală la câţiva centimetrii de vârf, îndepărtând vârful plantei pe care îl vom volosi ca pe un butaşi. Pe suprafaţa tăiată vom observa vasele care conduc seva în plantă, dispuse în cerc. Vom tăia în jurul acestora marginea portaltoiului, ascuţindu-l. Când suntem gata cu aceste operaţii mai tăiem o foiţă subţire de pe suprafaţa portaltoiului şi o aşezăm înapoi. Această foiţă nu va permite uscarea viitoarei suprafeţe de contact.

Planta pe care dorim să o altoim, un lăstar sau un vârf de creştere, o vom secţiona orizontal, observând şi la acesta sistemul de vase de conducere dispuse în cerc. Îndepărtăm foiţa protectoare de pe portaltoi şi vom aşeza pe suprafaţa acestuia altoiul având grijă ca cele două cercuri să vină în contact pe o suprafaţă cât mai mare. Vom presa puţin altoiul pe portaltoi pentru a scoate aerul dintre cele două suprafeţe şi vom fixa altoiul cu un sistem de fixare. Cel mai simplu este folosirea elasticului pentru borcane care se trece peste altoi şi pe sub ghiveciul portaltoiului. După fixarea altoiului pe portaltoi, le vom aşeza la loc umbrit, la căldură. La udare vom avea grijă ca apa să nu ajungă pe suprafeţele tăiate. Le lăsăm astfel fixate timp de 10-14 zile, după care îndepărtăm elasticul. Peste câteva săptămâni se poate observa dezvoltarea altoiului. Dacă altoire a reuşit!

Plantele altoite, iarna le vom ţine la o temperatură de 15 -18°C şi le vom uda periodic

Altoirea o vom face numai vara la o temperatură de 20 -25°C şi numai pe portaltoi deja porniţi în creştere.

În cazuri excepţionale, pentru a salva o plantă, putem recurge la altoire în orice anotimp, dacă avem portaltoi în creştere dar rezultatul este nesigur chiar dacă asigurăm condiţii similare celor din vară

Operaţiunile de înmulţire necesită multă experienţă şi îndemânare. Pentru a obţine rezultate satisfăcătoare este bine ca înainte de a începe această activitate să învăţăm modul de cultivare a plantelor

Copyright Asociaţia Aztekium Asociatia Aztekium. Cactus Satu Mare Toate drepturile rezervate.

Publicat la data de: 2007-11-20