Asociatia Aztekium
. Istoric
. Fondatori
. Statut
. R.O.I.
. Conducerea
. Fonduri
. Colectionari
. In memoriam
. Expozitii
. Băișoara
. Premiatii asociatiei
. Linkuri

Revista asociației

Newsletter Aztekium

Discuții despre cactuși și viața asociației

Foto

Vânzări, cumpărări

Cactușii
. Geneză
. Clasificare
. Componentele denumirii
. Sistematica cactușilor
. Convenția CITES

Pentru cine nu stie
. Ce sunt cactușii ?
. Primi pași
. Îngrijirea cactușilor
. Udarea
. Transplantarea
. Amestecul de pământ
. Înmulțirea cactușilor
. Pregătirea semintelor
. Iernare, boli, dăunători
. Curiozități
. Aclimatizarea cactușilor
. 10 greșeli frecvente
. Alte 10 greșeli frecvente

Articole despre cactusi si plante suculente
. Orostachys spinosa
. Plante suculente
. Sera noastra
. Varsta cactusilor
. Udare și uscare
. Cactusii și compostul
. Inteligența plantelor(pdf)
. O înflorire neobișnuită
. Un colț cu suculente
. Aeonium 'Rangitoto'
. Temperaturi de iernare
. Suculentele carpatilor I
. Suculentele carpatilor II
. Un suculent halofit
. Colecție de Tillandsia
. Itinerar brazilian
. Genul Mammillaria
. Aloe variegata
. Colonii de Aeonium
. Alpinarium
. Cactusi deosebiti
. Digitostigma
. Însămânțarea cactusilor
. Altoirea
. Aloe vera
. Suculente naturalizate I
. Suculente naturalizate II


Aloe vera

Pagina: 2/2

Paradoxul contemporaneiății – recunoaștere și ignorare

Studiile și experimentele din anii ’60 au contribuit decisiv atât la succesul Aloe vera în domeniul stomatologic și al cosmeticii (despre care vom vorbi mai târziu) cât și la o anumită desconsiderare a acesteia de mainstream-ul medicinei contemporane. Este interesant faptul că deși ignorată „oficial”, studiile și cercetările au continuat uneori cu rezultate surprinzătoare.

Dr. Eugene Zimmerman (Baylor College of Dentistry) publică în 1973 concluziile unor studii ample despre utilizarea Aloe vera în tratarea unor afecțiuni dentare și capacitatea acesteia de a disrtuge sau controla cele mai diverse microorganisme cum ar fi Staphylococcus aureus, Streptococcus viridaus, Candida albicans, Corynebacterium xerosis și cele 5 tulpini ale Streptococcus mutant. Crecetările au subliniat faptul ca Aloe vera are proprietăți antiinflamatoare puternice și poate combate un spectru larg de microorganisme. În 1975 cercetători egipteni descoperă noi tratamente pentru combaterea seboreei, acneei, alopecia areata (o boala care se manifesta prin căderea totală a părului pe anumite porțiuni ale scalpului), ulcerațiilor cronice ale picioarelor, acneei și căderea părului, utilizând o combinație de suc și gel. Noutățile continuă să apară – în 1980 Dr. G. Waller identificând un spectru larg de aminoacizi, monozaharide și steroizi cu acțiune antiinflamatoare, antiseptică și analgezică, în mod special lupeol – un puternic principiu activ localizat în coaja și sucul plantei.

În această perioadă se face simtiță o puternică tendință de negare a virtuților terapeutice ale plantei, de contestare a modului în care au fost efectuate unele teste; ca răspuns la aceasta Dr. Bill Wolfe repetă in 1980 unele experimente efectuate inițial în 1969 confirmând rezultatele. Surprizele continuă să apară, chiar dacă se urmează căi aparent bătătorite și tratamente cunoscute de decenii – Dr. John Heggars (University of Chicago Burn Center) pune la punct în 1982 un tratament al arsurilor de gradul 3 și al degerăturilor de până la 6 ori mai rapid decât orice alt tratament modern consacrat. Eficiența este pusă pe seama unor componente asemănătoare steroizilor (cu acțiune asemănătoare cu cortizonul) și acidului salicilic. Tratamentul său elimina de asemenea cicatricile, asigura culoarea normală a pielii și creșterea părului în locurile afectate de arsuri. Tot el constată de asemenea și eficiența în prevenirea infecțiilor. John Heggars continuă cercetările și în 1983, concentrându-se de data aceasta asupra prezenței acidului salicilic si tratamentului impotriva durerilor.

La sfârșitul anilor ’80 multe laboratoare și-au concentrat cercetările asupra găsiri unui tratament împotriva unei boli terifiante – SIDA; primele rezultate încurajatoare nu întârzie – Dr. H. McDaniel (1988 – „extractul de Aloe vera poate suplini AZT fara efectele toxice ale acestuia”), Dr. Terry Pulse (atenuarea simptomelor – consumând zilnic 600 gr sau mai mult de Aloe vera), Jasbir B. Colon & al. (1990 – confirmă întârirea sistemului imunitar și o anumită eficiență împotriva virusului HIV-1, dar mai ales extraordinara capacitate de a crea rezistentă atat la acesta cât și la tulpini derivate din acesta – doar consumând zilnic 600 ml de suc pur de Aloe vera) având contribuți importante. Ca urmare începând cu 1997 Aloe vera este permisă a fi utilizată pe oameni în SUA și în faza de testare pentru preparate care combat HIV-1.

Deși nu este remediul mult așteptat Aloe vera ar putea juca un rol important în combaterea SIDA; nu vindecă dar are în schimb acțiuni benefice prin faptul că impiedică celulele T-4 infectate de a mai reproduce virusul, omoară direct virușii liberi din sânge (sau stimulează sistemul imunitar să combată virușii, sau amândouă), permite stoparea agravării simptomelor (în unele cazuri chiar și eliminarea lor completă) și nu în ultimul rând – deși nu vindecă complet - unii bolnavi devin sero-negativi (adică virusul dispare complet din sânge).

Rezultate încurajatoare au apărut însă și în alte domenii – efectul benefic în digerarea proteinelor (Jeff Bland, 1987), tratarea unor afecțiuni provocate de viruși (gripa, herpes, vărsat de vânt, herpesul Zoster – Rosalie Burns, 1987), controlul unor viruăi și retroviruși care provoacă cele mai diverse boli infecțioase (din nou McDaniel, 1988), eliminarea virtuală a bolilor de inimă, a bolilor cauzate de stress și a diabetului la 4700 din 5000 de pacienți testati – doar prin consumul zilnic a 120 gr Aloe vera proaspătă (indianul O.P. Agarwal, 1986) (11), tratamentul diabetului (un grup de cercetători saudiți, 1989), tratamentul leucemiei și stoparea dezvoltării tumorilor datorită prezenței a cel puțin 3 substanțe anticancerigene - emodina, mannoza și lectina (cercetători japonezi, 1989). Rezultate mai mult decât încurajatoare au fost publicate în tratamentul leucemiei și cancerului țesuturilor moi la animale (Ian R. Tizard, 1992 si James Duke, 1994). Am încercat o prezentare cât mai succintă, omițânt cateva domenii de utilizare - artrita, astm, ameliorarea aciditații stomacale, tonifiant hepatic, combaterea obezității, etc. Specialiștii intrevăd un potențial deosebit al Aloe vera în mod special în ceea ce privește tratamente reactive ale SIDA, cancer sistemic și leucemie, accidentări sportive și chirurgie cosmetica majoră, adică (poate cu excepția ultimei) exact domeniile în care utilizările sunt minore sau sporadice. Domeniile de interes sunt determinate în fapt de cele două actiuni majore ale Aloe vera – stimularea regenerării țesuturilor epiteliale (în mod special epiderma și tractele gastro-intestinale) și fortificarea sistemului imunitar. În ciuda numeroaselor utilizări potențiale contestările nu lipsesc iar adevarata recunoastere întârzie.

Compușii continuți de Aloe vera

Deși ignorată sau marginalizată în prezent de medicina moderna Aloe vera este o adevarată „colecție” de substanțe benefice, cum rar se întâlnește la altă plantă medicinală. Iată o prezentare succintă a principalelor categorii de substanțe:

  • Vitamine

Este extrem de bogată în vitamine (singura absență fiind vitamina D), în mod special antioxidantul vitamina A (beta-caroten) dar și C și E; conține de asemenea și B12 fiind una din extrem de puținele surse vegetale ale acesteia, aspect foarte important pentru vegetarieni.

  • Enzime

Conține diverse tipuri de enzime care acționează ca niște catalizatori biochimici și ajută digestia prin descompunerea zaharurilor și a grăsimilor. O altă enzimă – bradychinaza – ajută la reducerea inflamațiilor pielii și calmează durerile, este unul din compușii care au asigurat celebritatea plantei.

  • Minerale

Conține compuși de calciu, sodiu, potasiu, mangan, magneziu, cupru, zinc și antioxidantul seleniu. Deși aceste minerale precum și alte elemente rare sunt necesare în cantități foarte mici prezența lor este esențială pentru îndeplinirea funcțiilor celor mai diverse enzime și pentru derularea proceselor metabolice.

  • Zaharide

Acestea provin din stratul mucilaginos care înconjoară gelul. Conține atât mono cât și polizaharide care tonifiază sistemul imunitar și contribuie la detoxificarea organismului. Cele mai importante sunt zaharurile care nu sunt descompuse în momentul asimilării ci apar în sânge exact în aceeași formă.

  • Anthraquinone

Sunt nu mai puțin de 12 astfel de compuși fenolici în sucul plantei. Îngerate în cantități moderate ele ajută purgația și absorbția gastro-intestinală și au și un efect antibacterial, antiviral și antiinflamator. Cele mai importante sunt aloina și amodina.

  • Lignina

Aceasta este în principiu o substanță inertă dar este foarte importantă prin faptul ca are un efect unic în accelerarea absorbției altor substanțe active în piele.

  • Saponine

Acest grup de substanțe reprezintă ca. 3% din volumul de gel al Aloe vera și asigură proprietățile antiseptice ale acesteia.

  • Acizi grași

Conține 4 steroizi vegetali – colesterol, campesterol, sisosterol b și lupeol, care sunt agenți antiinflamatori importanți.

  • Acid salicilic

Este principiul activ al faimoasei aspirine, excelent antiinflamator și antibacterial.

  • Aminoacizi

Organismul uman are nevoie de 22 de aminoacizi; 20 din aceștia se găsesc în gelul Aloe vera. Mai important, acesta furnizează și 7 din cei 8 aminoacizi esențiali pe care organismul uman nu poate să-i sintetizeze.

Aloe vera are calități incontestabile care-i conferă unicitatea:

  • nu prezintă toxicitate și poate fi administrată și în cantitați masive;
  • dozajul nu este o problemă – singura regulă fiind cu cât mai mult cu atât mai bine;
  • atât planta în stare naturală, sucul sau gelul, cât și preparatele formulate corect nu interferează cu acțiunea nici unui alt medicament cunoscut;
  • remarcabilul caracter interspecific – efectul obținut la orice animal este reprodus identic și la oameni (avantaj imens în faza de testare a produselor);
  • spectru larg de acțiune – de la supliment alimentar la cosmetică și la tratamente medicale, cu formulări și concentrații diferite în funcție de efectul dorit – ceea ce are un efect pozitiv asupra costurilor;
  • excelent prin consumul zilnic în medicina preventivă – energizant, supliment alimentar și stimulatior imunitar

O lucrare editată de University of Texas Health Science Center cataloghează nu mai puțin de 140 de substanțe active în Aloe vera care controlează creșterea și diviziunea celulară, au efect antiinflamator, stimulează creșterea celulelor albe sau a altor celule cu funcții imunitare, combat infecțiile sau vindecă leziunile pielii. Winters numeste Aloe vera „o farmacie într-o planta”. Planta conține de asemenea 23 de stimulatori ai sistemului imunitar care o fac extrem de utilă în controlul infecțiilor HIV. Se naște o intrebare legitimă – de ce prezența plantei în farmacologia modernă este atât de modestă încat se poate spune că este aproape ignorată?

De ce este Aloe vera o plantă minune din care nu se pot obține medicamente minune?

Una din celebrele legi ale lui Murphy spune cam așa – „dacă un instrument este atăt de simplu încât poate fi folosit și de idioți, atunci va fi folosit numai de aceștia”. Noi desigur nu suntem idioți, ci oameni ai epocii noastre (spațiale, nucleare, super-tehnologizate, computerizate, microchipuri atotputernice, etc.) și suntem ca atare incapabili să acceptăm faptul ca 600 ml de suc proaspăt de Aloe vera ne poate scuti de o gamă atât de largă de probleme – de la simple inconveniente până la adevarate drame. Oricât de neserioasă și de superficială poate părea această afirmație, eu cred ca oferă 50% din răspuns – dacă noi nu suntem pregătiți să acceptăm un adevăr milenar nu vom putea deveni nicioadată o piață de desfacere pentru industria farmaceutică, care a devenit în zilele noastre nu atât o industrie ca oricare alta, cât o industrie în care invesțiile sunt imense iar profiturile (dacă apar) se pot materializa doar în 10 – 15 ani. În absența unei piețe sigure și stabile, această industrie cu bătaie lungă nu va reacționa. Reacția va exista doar în sferele minore și vandabile – (sub)produsele cosmetice.

„Nucleul dur” al promotorilor Aloe vera nu ajută nici el prea mult din păcate – este suficient să parcurgeți numeroasele website-uri dedicate Aloe vera și produselor obținute din aceasta. Impresia de fanatism sectar care răzbate de multe ori, înșiruirea de mărturii mai mult sau mai puțin miraculoase nu poate produce decât neincredere prin analogii ușor de făcut.

Pe de altă parte Aloe vera este, după cum spune Bill C. Coats (2003), o victimă a propriului ei renume – pentru că a obținut într-adevar în ultimii 20 – 30 de ani un succes remarcabil în industria cosmetică (dar din păcate și în cea a băuturilor răcoritoare – ce poate fi mai compromițător decât sâ ai ca vecină de raft o sticlă de Cola?). Implicația este majoră – cum poate fi luat în serios un nume prezent pe toate rafturile supermagazinelor? Cum poate fi luat în serios un produs natural care trebuie consumat în cantitati cât mai mari, când noi suntem extaziați de substanțele de sinteză cu nume complicate, de pilulele minuscule dar puternice înmânate cu solemnitate de farmacist numai dacă ai rețetă? Mai mult, numele a fost discreditat de o adevărată invazie de subproduse conținând „Aloe vera”. Cele mai multe produse cosmetice sau de igienă personală comercializate în mod curent conțin cantități nesemnificative de Aloe vera și prin urmare sunt total ineficiente; nu că ar face rău, dar nici nu produc efectul scontat. Aceste produse (nu mai vorbind de cele contrafăcute) care nu aduc nimic în plus față de produsele care nu conțin Aloe vera nu pot face altceva decât să compromită numele acesteia.

Un mare dezavantaj este faptul că pentru a avea efect maxim Aloe vera trebuie utilizată în stare naturală și cât mai proaspăt cu putință, mai inainte ca sucul /gelul să înceapă să fie oxidat prin contact cu aerul. Farmacologia modernă oferă însă o alternativă reală – mai întâi stabilizarea produselor (reușită de dată relativ recentă) și apoi o formulare atentă care să servească cât mai bine cu putință scopului urmărit. Formularea corectă este importantă dar Aloe vera rămâne însă un preparat de volum – cantitățile care trebuiesc folosite sunt mari iar concentrația este esențială; în absența unei concentrații minime produsul e ineficient. Pentru produsele de clasă farmaceutică concentrația trebuie să fie de cel puțin 70% pentru a fi eficiente (ideal – în jur de 90%), există doar câteva excepții – herpes de exemplu – în care o concentrație de 50% este acceptabilă. Chiar și pentru produsele cosmetice sau de igienă personală o concentrație minimă de 25 – 35% (în funcție de utilizare) este absolut necesară pentru a fi eficiente. Foarte puține din produsele cosmetice, de igienă personală, suplimente alimentare sau chiar produse farmaceutice comercializate în mod curent ating aceste concentrații. Partea cea mai proastă este faptul că nu există încă o metodă sigură care să determine cu precizie concentrația de suc Aloe vera, astfel încât mulți producători iși pot permite încă să declare concentrații mult peste cele reale. Astfel de subproduse nu fac decât să compromită potențialul imens al plantei, dezorientează potențialii clienți și discreditează produsele de calitate. Impactul este major – în domeniile în care rezultatele pot fi imediate (industria cosmetică, chirurgia plastică, produse de igienă personală) produsele de calitate se pot impune mai ușor și pot influența dinamica pieței. Probabil că singura soluție reală (dar greu de pus în practică în același timp) ar fi atestarea tuturor produselor din Aloe vera și interzicerea subproduselor. Încrederea poate fi recâstigată, dar in timp…

Principalele utilizări ale Aloe vera.

Deși potențialul imens al plantei este departe de a fi valorificat există totuși câteva domenii în care utilizarea Aloe vera este consistentă și și-a câștigat în ultimii ani un statut anume. Iată succint câteva din aceste domenii:

  • Stomatologie

Preparate din Aloe vera sunt foarte frecvent utilizate pentru vindecarea celor mai diferite afecțiuni ale gingiilor (în mod special a gingivitelor și paradontozei), dar mai ales pentru stoparea rapidă a sangerărilor cauzate de mici intervenții chirurgicale și pentru proprietățile sale antiseptice sau de regenerare rapidă a țesuturilor. Este tot mai des utilizată și ca sedativ în mod special în curățarea canalului rădăcinilor dar și ca lubrifiant al ustensilelor stomatologice, dar și în preparate destinate tratării paradontozei. Pentru propietățile antifungale este utilizată cu succes și în tratarea stomatitelor. Utilizarea unui amestec Aloe vera / propolis, care intră în componența unei creme speciale, permite medicilor stomatologi să nu mai poarte în permanență manușile de protecție și mărește intervalul de timp la care spălarea mâinilor devine necesară. A fost produs și un spray care preintâmpina infecțiile bucale și calmează inflamații ale amigdalelor, dar și inflamații cauzate de apariția unor dinți. Utilizarea stomatologică a cunoscut o creștere rapidă în ultimii 10 – 15 ani datorită în mod special reușitelor în stabilizarea sucului / gelului și faptului că nu există practic efecte secundare. Deși Aloe vera este utilizată mai ales în produse destinate a fi folosite în cabinetele stomatologice, a pătruns încet dar sigur și în componența unor produse de larg consum, cum ar fi pasta de dinți sau preparate pentru gură.

  • Cosmetică și produse de igienă personală

În prezent există o gamă extrem de largă de produse cosmetice conținând Aloe vera, de la produse în care prezența ei este mai mult sau mai puțin irelevantă (mascara, pudre diverse sau ruj de buze) până la produse destinate pielii, în mod special creme hidratante și gel. Aloe vera contribuie la hidratarea pielii, la restaurarea elasticitaății naturale, are un rol important în hrănirea celulelor și combaterea exfolierii, reducerea aparenței liniilor fine și a ridurilor. Foarte răspândită în ultimul deceniu și utilizarea în componența săpunurilor, șampoanelor sau a loțiunilor pentru corp. Este probabil cea mai răspandită sferă de utilizare, importanța este însă și în acest caz calitatea produlelor și consecvența cu care acestea sunt utilizate.

  • Chirurgie plastică

Acesta este poate domeniul cel mai revoluționar și care promovează produse de foarte bună calitate. Produsele sunt destinate în principal vindecării rapide a pielii și a leziunilor superficiale și eliminării oricăror cicatrici – este probabil domeniul care utilizează cel mai deplin efectele curative cunoscute de milenii ale plantei. Fiind un domeniu în care riscurile trebuiesc manageriate cu multă abilitate și în care orice eșec poate aduce pierderi immense (financiare sau de imagine), are meritul de a promova numai preparate de maximă calitate; acesta împreună cu produsele de uz stomatologic sunt domenii de pionierat, inovatoare și tocmai datorită faptului că eficiența tratamentului este primordială (și mai puțin impunerea unei producții de masă) se poate spune că au creat prima breșă serioasa în scepticismul mainstream-ului medical contemporan.

  • Băuturi și suplimente alimentare

Nu lipsită de importanță este utilizarea Aloe vera de dieteticieni în diverse preparate utilizate în tratamentul obezității – o problemă majoră în multe țări; la un anumit moment a cunoscut o certă popularitate dar, ca și în cazul Hoodia de acum câțiva ani, potențialul a fost repede compromis de o avalanșă de subproduse destinate „curelor de slabire”, o diversiune în fond de la o utilizare medicală la aplicații mai degrabă minore. Principalele probleme sunt concentrația redusă de Aloe vera, gustul nu tocmai plăcut care este atenuat de mulți producători prin îndulcire exagerată (fie cu zahăr, fie cu îndulcitori artificiali – ambele neindicate în cure de lungă durată) și absenșa stabilizării sucului. Ca și în cazul Hoodia succesul a fost imediat, a acționat ca o sabie cu două tăișuri iar avalanșa de produse îndoielnice – însumând de regulă toate dificiențele menționate mai sus - au afectat credibilitatea. Insist însă asupra potențialului în acest domeniu deoarece implicațiile sunt imense - succesul în combaterea obezității se poate reflecta direct și în incidența altor afecțiuni ale omului modern: diabet, probleme circulatorii, hipertensiune, colesterol ridicat, probleme cardiace, probleme digestive, afecțiuni ale pancreasului, osteoartrita, insomnie, depresie și nu în ultimul rând cancer. Și în acest caz tratamentele sunt dezarmant de simple – într-unul din cazurile prezentate de Karen Masterson Koch era, bineințeles dublat și de o dietă adecvată, consumul zilnic a 30 – 60 gr. de concentrat obținut din frunze integrale de Aloe vera.

Nu lipsit de importanță este și efectul tonic asupra sistemului imunitar creat de un consum permanent, precum și suportul avut de produse Aloe vera în cele mai diverse tratamente de dezintoxicare. Din nou însă – importante sunt calitatea și concentrația produselor și preparatelor utilizate.

Final

Aloe vera este departe de a fi un panaceu universal - așa ceva nu există - chiar dacă gama de utilizări este extrem de diversă, dar în același timp suntem departe de a utiliza la maxim imensul ei potențial. Ca orice remediu natural și Aloe vera acționează în timp și prin urmare efectele benefice nu sunt de regulă constatate imediat (sau nu sunt puse – tocmai din acest motiv - în legatură cu consumul de Aloe vera), în mod special în cazul unor afecțiuni cronice. Spre deosebire de aceasta medicamentele de sinteză au de cele mai multe ori un efect mult mai rapid, chiar dacă pe termen lung au o eficacitate mai scăzută. Prin urmare răbdarea și consecvență (care nu sunt chiar primele calități ale omului din sec. XXI) sunt necesare pentru a vorbi – în cele mai multe cazuri – de un succes. Am însă convingerea ca anii care vor urma vor impune utilizarea Aloe vera cât mai aproape de adevaratul ei potențial și sper că această scurtă incursiune în istoria unei plante medicinale milenare să vă fi stârnit interesul.




Eduart Zimer,
Auckland, Noua Zeelanda
Octombrie – Noiembrie 2007




Bibliografie selectivă:

Dr. Peter Atherton – Aloe vera Myth or Medicine? ( HYPERLINK "http://www.positivehealth.com" www.positivehealth.com – Positive Health, June / July 1997)

Dr. Peter Atherton – The Components of the Aloe Leaf ( HYPERLINK "http://www.positivehealth.com" www.positivehealth.com – Positive Health, June / July 1997)

Bill C. Coats - Aloe Vera the New Millennium: The Future of Wellness in the 21st Century (2003)

Karen Masterson Koch - Weight Loss for Losers – using Aloe vera & Affirmations! (ex -  HYPERLINK "http://www.aloelife.com" www.aloelife.com)

P.L. Simmonds - Vegetable Kingdom – 1854

Richard Sudworth - The Use of Aloe Vera in Dentistry ( HYPERLINK "http://www.positivehealth.com" www.positivehealth.com – Positive Health, June / July 1997)

John Uri Lloyd - Aloe succotrina (The Western Druggist, Chicago, August 1898)

E. C. Zimer – Ale vera – mit și realitate (Cactus Romania  HYPERLINK "http://www.cactusi.com" www.cactusi.com Mai 2005)








Imprimă  Imprimă




Pagina anterioară Pagina anterioară (1/2)

Copyright Asociația Aztekium Asociatia Aztekium. Cactus Satu Mare Toate drepturile rezervate.

Publicat la data de: 2007-11-28

[ Înapoi ]