Asociatia Aztekium
. Istoric
. Fondatori
. Statut
. R.O.I.
. Conducerea
. Fonduri
. Colectionari
. In memoriam
. Expozitii
. Băișoara
. Premiatii asociatiei
. Linkuri

Revista asociației

Newsletter Aztekium

Discuții despre cactuși și viața asociației

Foto

Vânzări, cumpărări

Cactușii
. Geneză
. Clasificare
. Componentele denumirii
. Sistematica cactușilor
. Convenția CITES

Pentru cine nu stie
. Ce sunt cactușii ?
. Primi pași
. Îngrijirea cactușilor
. Udarea
. Transplantarea
. Amestecul de pământ
. Înmulțirea cactușilor
. Pregătirea semintelor
. Iernare, boli, dăunători
. Curiozități
. Aclimatizarea cactușilor
. 10 greșeli frecvente
. Alte 10 greșeli frecvente

Articole despre cactusi si plante suculente
. Orostachys spinosa
. Plante suculente
. Sera noastra
. Varsta cactusilor
. Udare și uscare
. Cactusii și compostul
. Inteligența plantelor(pdf)
. O înflorire neobișnuită
. Un colț cu suculente
. Aeonium 'Rangitoto'
. Temperaturi de iernare
. Suculentele carpatilor I
. Suculentele carpatilor II
. Un suculent halofit
. Colecție de Tillandsia
. Itinerar brazilian
. Genul Mammillaria
. Aloe variegata
. Colonii de Aeonium
. Alpinarium
. Cactusi deosebiti
. Digitostigma
. Însămânțarea cactusilor
. Altoirea
. Aloe vera
. Suculente naturalizate I
. Suculente naturalizate II


Plante suculente naturalizate în Noua Zeelanda - adnotări


Notele autorului:

(1) Prescurtaări utilizate pentru a desemna în unele cazuri zonele de origine ale plantelor: A = Australia; ACE = Asia Centrala și de Est; AE = Africa (tropicală) de Est – inclusiv Madagascar; AMS = America de Sud; AS = Africa de Sud; AT = Asia tropicala; E = Europa (incluzând însă aici și tot bazinul mediteranean și nordul Africii); HYH = hibrid horticultural; IC = Insulele Canare; M = Mexic (incluzând aici și sudvestul SUA).

(2) Tölken consideră ca aceste plantule sunt o caracteristică a ssp. multicava, nu a fost consemnată ca atare în nici o lucrare botanică în Noua Zeelanda.

(3) Identificarea nu este întotdeauna o sarcină ușoară. De multe ori în natură nu este scăpată o specie pură ci hibrizi sau cultivari, iar pe de altă parte plantele pot avea datorită condițiilor specifice un aspect mult diferit față de cum arată ele în habitatul original.

(4) În acest caz (și în alte 2 sau 3 rânduri) am utilizat și surse mai puțin ortodoxe, dar credibile. Unul din păcatele literaturii botanice este faptul că se citează și recitează la nesfârșit informațiile, de multe ori în detrimentul realității din teren sau încetinind o anumită idee care nu este neapărat în perfectă concordanță cu adevărul. Am avut surpriza în iulie 2007 ca, în momentul în care am menționat (publicând ulterior și fotografiile) lui Didge Rowe, un mare cunoscător al Aizoaceae în general dar și al C&S naturalizate în Noua Zeelanda, pe unul din grupurile lui de discuții de pe Yahoo, despre populațiile de Cotyledon orbiculata var. orbiculata observate de mine la Piha să aflu ca este o locație necunoscută încî, deși prezența plantei fusese semnalată la câțiva km distanță. Nicăieri în literatura botanică din Noua Zeelanda nu este citata Piha, ci doar Anawhata în Auckland.

(5) Tölken consideră acum Carpobrotus aequilaterus o specie endemică australiană diferită de Carpobrotus chilensis originară din America de Sud.

(6) Am confundat-o inițial cu Lampranthus aurantiacus (De Candolle) Schwantes; sub numele acesta am menționat-o în articolul din 2005.

(7) Chinnock contestă prezența acestui hibrid la Castlerock susținând că este vorba de Carpobrotus edulis x Disphyma australe.

(8) Sunt utilizate alternativ două nume diferite, Opuntia vulgaris si Opuntia monacantha Haworth, cu predilectțe însă primul. Pentru a spori confuzia există însă și autori care utilizează simultan ambele nume.

(9) În perioadele incipiente ale colonizării europene multe din insulițele răspândite în Hauraki Gulf, Bay of Islands (Northland) sau Firth of Thames erau locuite și ferite întrucâtva de eventualele incursiuni ostile ale triburilor maori. Și-au pierdut însă rapid importanța strategică, în prezent doar căteva mai sunt locuite (există doar case de vacanță).

(10) În prezent Aloe latifolia este considerată doar o formă cu frunze mai late a Aloe maculata. Țin însă să menționez faptul că lățimea frunzelor la această specie (și la Aloe în general) este influențată foarte mult și de gradul de insolație la care este expusă planta, luarea în considerare doar a acestui aspect poate genera confuzii.

(11) Originea acestei plante este disputată, autorii neozeelandezi considerând de regulă Europa și vestul Asiei ca zone de origine; problema este că planta pare a fi existat în America încă din perioada precolumbiana iar în Europa de vest (susțin unii autori) nu a fost cunoscută decât în jurul anului 1600. Probabil întroducerea plantei în Noua Zeelanda (și probabil dispersia ei în întreaga lume) să se fi făcut prin intermediul călatorilor europeni, planta având de fapt o origine Americana.

(12) Fotografii făcute în a doua jumatate a sec. 19 arată clar că vegetația insulei era mult mai subțire și, foarte probabil, mult mai puțin diversificată decât în zilele noastre. Nici acum vegetația nu este atât de bogată încât să poată suporta populații semnificative de păsări, excepție făcând doar câteva specii de pescăruși care doar cuibăresc și nu au nevoie de suportul de hrană / habitat oferit de insulă. Cercetări sistematice au început însă doar din anii ’50 - ’60.

(13) Numele insulei derivă dintr-o fraza – „Te rangi i totongia a Tamatekapua” – ziua când a fost vărsat sangele lui Tamatekapua, care este menționată într-o legendă maori. Tamatekapua a fost șeful Arawa, una din canoele legendare ale colonizării maori; acesta a murit într-o luptă pierdută cu ocupanții canoei rivale Tainui la Islington Bay (Insula Rangitoto). Sunt multe mituri maori asociate cu această insulă, unele fac referire la Tupua, copii zeului foc, care locuiau zona Auckland. Una din legende explică ridicarea insulei din mare. Este de presupus că în momentul colonizării maori vulcanul încă mai erupea.

(14) Încercarea biologilor și ecologilor de a lăsa flora și fauna din insulă să se „dezvolte” natural, fără intervenții exterioare a cunoscut în timp contestări vehemente mai ales din partea unor asociații civice sau de protecție a animalelor țn mod special când s-a recurs la măsuri drastice (țn principal otrăvire) pentru a eradica mai ales mamiferele – capre, câini sălbaticiți, iepuri, opossum, pisici sălbăticite, șobolani, etc. – care afectau dezvoltarea naturală a vegetației, distrugând în mod special lăstarii tineri ai plantelor colonizatoare sau îngreunând încercările (și așa puține) unor specii de păsări de a coloniza insula – aspect important întrucât este esențial în modificarea habitatului. În prezent mai exista un număr redus de pisici, șobolani, șoareci și arici ale căror populații sunt monitorizate.

(15) Ponderea speciilor suculente naturalizate, adiționale sau ocazionale semnalate în Noua Zeelanda nu reprezintă nici 2% din numărul de specii native; în Rangitoto procentul de 11 – 12% se referă la totalul speciilor prezente – incluzând și alți „intrusi”.



Imprimă  Imprimă





Copyright Asociația Aztekium Asociatia Aztekium. Cactus Satu Mare Toate drepturile rezervate.

Publicat la data de: 2007-12-08

[ Înapoi ]