Dragi începători.
Cum pentru mulţi dintre noi, primul contact cu cactuşii a fost vizita într-o florărie sau supermarket, imi propun să vă ofer câteva sfaturi din propria experienţă.




Achiziţia plantelor

Ori de cate ori puteţi alege, optaţi pentru plante provenind din seminte însămânţate în România, acestea având o dezvoltare mai bună decât orice plantă de provenienţă externă. Dar dacă nu vă puteţi abţine să achiziţionaţi o plantă atractivă, trebuie să ştiţi că aceasta trebuie „aclimatizată”, altfel nu va avea viaţă lungă ....
Plantele importate în România provin majoritar din nurserii cu regim industrial din Olanda şi din Italia - din raţiuni de preţ mai scăzut. In aceste „ferme” de cactuşi, plantele sunt crescute accelerat pe substrat neutru, prin alimentarea cu fertilizanţi, hormoni de creştere, insecticide, fungicide, etc.
Ţara de provenienţă este importantă, pentru ca sunt de preferat plantele „italiene” crescute în lavă expandată - substrat care generează rădăcini mai viguroase şi deci şanse mai mari de „aclimatizare” în colecţia proprie.
Până la clientul final, plantele străbat un traseu mai lung sau mai scurt cu staţionări în diverse depozite, ocazie cu care suferă diverse deprecieri, cel mai adesea fiind vorba de deshidratare şi contaminare cu paraziţi - aveti în vedere şi să asiguraţi un regim de carantină cel puţin 3 luni.
De aceea, e recomandat să NU achizitionaţi dacă:
- plantele sunt contaminate vizibil cu paraziţi (cel mai frecvent păduchele lânos), inclusiv pe fundul ghiveciului sau pe rădăcinile vizibile;
- prezintă decolorări, depresiuni pe corp, zgârieturi şi pete suspecte pe epidermă;
- vârful de creştere este uscat sau pătat, semn că dezvoltarea a stagnat demult;
- planta se clatină cu amplitudine excesivă (semn de rădăcini slab dezvoltate sau bolnave);
- au lipite ornamente, imortele etc.
- plantele din jur prezintă aspectele enumerate mai sus sau dacă igiena punctului de vânzare este precară;

Pregătirea plantei.

Scufundaţi planta până la nivelul ghiveciului într-un vas cu apă (nu depăşiţi nivelul coletului plantei şi nici nu întroduceţi mai multe plante în acelaşi vas cu apă !). Dacă tinde să plutească, folosiţi obiecte adecvate pentru stabilizare. Menţineţi igiena pentru a evita contaminarea incrucişată.
Aşteptaţi circa. o oră, până cand balotul a fost complet inmuiat. Apoi scoateţi planta ţinănd-o de corp (cu o bandă de hartie, material textil, etc) şi spălaţi rădăcinile sub jet de apă lent, cu grijă să nu răniţi rădăcinile principale mai groase.
Se examinează starea rădăcinii şi se scurtează considerabil toate rădăcinile secundare (subţiri, filamentoase). În situaţia în care după curăţarea rădăcinii constaţi că această este uscată, foarte redusă ca dimensiuni sau cu filamentele principale foarte subţiri, este recomandabil să tăiaţi complet rădăcina de la colet, urmând apoi etapele pentru înrîdăcinarea butaşilor (repaos pentru cicatrizare, utilizare de stimulanţi de înrădăcinare, etc).
La finalizarea operaţiei de curăţire a rădăcinii, este indicat să se facă o îmbăiere a întregii plante cu un insecticid adecvat, conform indicaţiilor specifice acestuia. În cazul depistării unor răniri majore ale rădăcinilor sau corpului plantei, după zvântarea acestora se aplica local fungicide sub forma de praf.
Planta se pune la uscat la umbră, pe un material absorbant (hârtie de ziar, etc), cu grijă ca radăcinile să fie orientate radial, în poziţie naturală. În funcţie de umiditatea exterioară, regimul termic şi volumul rădăcinilor, uscarea poate dura 1-2 săptămâni.

Replantarea.

După identificarea speciei plantei (sau măcar a genului), se alege/se prepară amestecul de sol adecvat. În caz de dubii, utilizaţi un amestec mai mineral decât unul mai organic. Ghiveciul (nou sau bine dezinfectat) va fi ales după forma rădăcinii, mărimea plantei, şi desigur, după caracteristicile speciei (viteza de dezvoltare, columnar/globular, sociabil/solitar, etc). Pentru plantele cu rădăcini pivotante şi pentru columnari utilizaţi vase adânci, iar pentru speciile sociabile, utilizaţi ghivece mai largi si puţin adânci. Pe fundul ghiveciului se aşează stratul de drenaj, apoi o parte din amestecul de sol, apoi se aşează rădăcinile plantei în poziţie naturală, apoi se completează cu pământ astfel încât coletul plantei să fie la 2 cm sub marginea superioară a ghiveciului. Apoi se compacteaza uşor solul prin lovirea uşoară verticală a ghiveciului şi prin apăsare uşoară la suprafaţă. Pentru o mai bună susţinere a plantei, se poate adăuga un strat subţire de pietriş mare.

NU SE UDĂ !!!

Repornirea în vegetaţie.

Ghiveciul se aşează într-un loc luminos, dar nu în plin soare.
După aproximativ 2 săptămâni (în funcţie de umiditatea amestecului de pământ, care ar trebui sa fie „usoara”), se udă puţin planta. Nu lăsaţi să băltească apa în farfuriuţe (contraindicate, dealtfel)!
Iniţial udaţi mai rar şi cu parcimonie, menţinând o umiditate scăzută a balotului de pământ şi urmărind semnele de intrare a plantei în vegetaţie (o lună-două-trei); Atenţie, udarea excesivă este principala cauză a decesului cactusilor!. În continuare se udă periodic - in funcţie de sezon, condiţiile atmosferice, volumul ghiveciului, etc.
Ca indicator al succesului transplantării vă recomand să „clătinaţi” uşor planta, pe masură ce cresc rădăcini noi, planta ar trebui să devină din ce în ce mai fermă în sol. Ulterior vor apărea şi semnele exterioare de dezvoltare.
Succesul aclimatizării poate fi confirmat în sezonul următor în cazul în care planta se prezintă normal, dar reţineţi că plantele de cultură intensivă vor prezenta mereu handicapul unei sensibilităţi mai mari la atacuri exterioare, fiind constituite din celule hiperdezvoltate faţa de cele din natură sau cele crescute local din seminţe.

Mult succes !