Asociatia Aztekium
. Istoric
. Fondatori
. Statut
. R.O.I.
. Conducerea
. Fonduri
. Colectionari
. In memoriam
. Expozitii
. Băișoara
. Premiatii asociatiei
. Linkuri

Revista asociației

Newsletter Aztekium

Discuții despre cactuși și viața asociației

Foto

Vânzări, cumpărări

Cactușii
. Geneză
. Clasificare
. Componentele denumirii
. Sistematica cactușilor
. Convenția CITES

Pentru cine nu stie
. Ce sunt cactușii ?
. Primi pași
. Îngrijirea cactușilor
. Udarea
. Transplantarea
. Amestecul de pământ
. Înmulțirea cactușilor
. Pregătirea semintelor
. Iernare, boli, dăunători
. Curiozități
. Aclimatizarea cactușilor
. 10 greșeli frecvente
. Alte 10 greșeli frecvente

Articole despre cactusi si plante suculente
. Orostachys spinosa
. Plante suculente
. Sera noastra
. Varsta cactusilor
. Udare și uscare
. Cactusii și compostul
. Inteligența plantelor(pdf)
. O înflorire neobișnuită
. Un colț cu suculente
. Aeonium 'Rangitoto'
. Temperaturi de iernare
. Suculentele carpatilor I
. Suculentele carpatilor II
. Un suculent halofit
. Colecție de Tillandsia
. Itinerar brazilian
. Genul Mammillaria
. Aloe variegata
. Colonii de Aeonium
. Alpinarium
. Cactusi deosebiti
. Digitostigma
. Însămânțarea cactusilor
. Altoirea
. Aloe vera
. Suculente naturalizate I
. Suculente naturalizate II


Astrophytum caput-medusae



Sinonim D i g i s t o s t i g m a c a p u t - m e d u s a V l z c o + N v r z

Alexandru Tar
Satu Mare,
9 martie 2008

În vara anului 2001 este descoperit pe teritoriul statului Nuevo Leon din Mexic un cactus la a cărei examinare nu s-a putut determina apartenența la vreun gen deja cunoscut. S-a încercat compararea cu genurile Ariocarpus, Leuchtenbergia, Obregonia cu care planta descoperită prezenta asemănări fără să se poată  însă stabili legături clare. Hibridarea naturală nu era posibilă datorită ariei restrânse de răspândire a plantei.
S-a formulat ipoteza descoperirii unui gen nou !

Astrophytum caput-medusae, sinonim Digitostigma caput-medusae Astrophytum caput-medusae, sinonim Digitostigma caput-medusae
Astrophytum caput-medusae, sinonim Digitostigma caput-medusae

Foto, colecția Basarab Popa

Astrophytum caput-medusae, sinonim Digitostigma caput-medusae Astrophytum caput-medusae, sinonim Digitostigma caput-medusae
Astrophytum caput-medusae, sinonim Digitostigma caput-medusae

Foto, colecția György Agócs

Prima descriere a plantei este făcută de doi botaniști mexicani, Manuel Nevares de los Reyes și Carlos Velazco Macias și este publicată în revista mexicană Cactaceas y Suculentas Mexicana  în toamna anului 2002, planta fiind denumită de ei: Digitostigma caput - medusae Vlzco+ Nvrz, fiind catalogată ca un gen monotip.
Manuel Nevares și Carlos Velazco au localizat trei popualți însumând 129 de indivizi, în mici coloni întinse pe suprafețe cuprinse între 2 ș 5m². Populațiile cresc în compania unor tufe și arbuști de talie mică, care le oferă protecție și umbră. Florile galbene se ridică  deasupra vegetației înconjurâtoare făcând astfel ca plantele să  fie greu observabile.
Pentru a proteja noua descoperire, s-a încercat ținerea în secret alocației. S-a încredințat unui institut mexican sarcina de reproducere ș comercializare a plantei către comercianți și productori, încercându-se astfel evitarea distrugeri habitatului, dar la un an de la descoperire nu s-a mai găsit nici o plantă  în zona respectivă .
În 2004 se vând 200 de semințe, la prețul de 15 E bucata, interesul pentru ele fiind mai mare în Europa. Au început să  apară și pe internet plante de vânzare, la prețuri astronomi ce. Prețul primei plante vândute la licitație în 2004 a ajuns la 432 E. Numărul plantelor și a semințelor vândute la licitați crește treptat, scăzând prețul, majoritatea plantelor vândute fiind altoite. În 2006 apar la vânzare primi hibrizi artificiali, hibridându-se ușor cu specii de Astrophytum.


Descriere:



Corpul plantei, altoit Plantă solitară cu rădăcină mare pivotantă și corp de talie mică.
Prezintă formațiuni de fire, unele lungi și dure altele scurte și mai fine, din care se dezvoltă protuberanțe (mamile) lungi, înguste, care ajung până la 19 cm lungime și cel mult 0,5 cm lățime, întreaga plantă putând ajunge la o înălțime de 20 cm.

Protuberanțele sunt triunghiulare la bază, cu muchii rotunjite. La maturitate aceștea tind a fi cilindrice, porțiunea situată  după areola floriferă fiind conică ușor curbată în jos, cu vârful îndreptat în sus.
Epiderma, verde-cenușiu, este acoperită cu smocuri mici de firișoare albe, neregulate ca formă, distincte între ele.
Areolele, în formă eliptică, de tip dimorf se situează în vârful protuberanței și în apropierea acestuia.


Areola Areola
Areola de pe protuberanță și din vârful acesteia

Meristemul apical se află în areola situată în vârful protuberanței, din care apar și 1-4 spini semierecți, alb-cenușii la bază, cu vârf maroniu, de 1-3 mm lungime, înconjurați de firișoare subțiri albe. Doi spini sunt așezați lateral, aproape perpendicular pe axa protuberanței, ceilalți în mijlocul areolei.
Areola situată pe protuberanță (mamilă), mai mare ca și cea din vârf, se situează la o distanță de 18-45 mm de acesta.

Areola Areola



Floarea de culoare galbenă cu gâtul roșiatic se dezvoltă din areola situată pe protuberanță, cu un diametru de 50-55 mm și 45-50 mm înălțime, cu petalele cu marginea dantelată. Tubul floral de culoarea verde, înalt de 19 mm este acoperit de spini în formă de lance cu vârful negricios și firișoare albe. Stilul de un galben intens, înalt de 18 mm, cu 5-8 stigmate de 5 mm lungime, se ridică deasupra anterelor și filamentelor, înalți de 10-12 mm, de un galben mai pal decât stilul.

Floare Floare
Floare Floare


Prezintă asemănare cu floarea de la Astrophytum capricorne, acesta având însă petalele mai fin dantelate.
Fructul cărnos, dehiscent, de culoare verde este acoperit de spini închiși la culoare în formă de vârf de lance de 1-2 mm lungime, de 0,5 mm lățime și de firișoare albe lânoase. Are forma ovaloidă, de 20 mm înălțime și 8-9 mm diametru.

Fruct Fruct înspre maturitate
Fruct la maturitate Semințe

Semințele sunt de dimensiuni mari în formă de coif, de culoare cafeniu - închis spre negru, cu partea către hilum îngroșată.
În descriere, autorii menționează că în habitat planta trăiește în compania unor tufișuri și arbuști, crescând la umbra acestora. Este un aspect de care trebuie ținut cont. În cultură crește bine pe soluri bine drenate, un pic bogate în substanțe organice. Nu tolerează excesul de umiditate.
Înmulțirea se face prin semințe, butășire sau altoire.
Semințele au nevoie de o perioadă mai lungă de germinare, comparat cu semințele de Astrophytum, această perioadă putând ajunge chiar la două săptămâni și de expunere la lumină (la semănat nu se acoperă). Semințele germinează foarte bine, ca și semințele de Astrophytum în general, plante tinere dezvoltându-se fără să necesite condiții speciale. La vârsta de trei ani se conturează vizibil areolele florale de pe protuberanțe.

Plante tinere Altoi
Plante de doi ani și jumătate, obținute din semințe.
Foto, colecția Basarab Popa
Segment de protuberanță altoit.
Foto,colecția György Agócs


Altoirea rămâne metoda cea mai eficientă și rapidă chiar dacă se obțin doar clone ale plantei mamă. Este metoda cea mai uzuală la această oră mai ales din considerente comerciale. Ca altoi se folosesc segmenți de protuberanțe, despicate în două de-a lungul axei longitudinale. Semne ale dezvoltării apar după o perioadă destul de lungă care poate dura chiar câteva luni. După apariția primelor protuberanțe dezvoltarea plantei se face într-un ritm accelerat. Pe un asemenea segment altoit pot apare mai multe protuberanțe care se dezvoltă ca tulpini independente.
Butășirea este destul de anevoioasă.
La un an de la publicarea primei descrieri, David Hunt supravizează încadrarea taxonomică a lui Manuel Nevares și Carlos Velazco și încadrează planta ca o nou specie a genului Astrohytum, creind pentru ea alături de subgenurile Astrophytum și Neoastrophytum create de Backeberg, subgenul Stigmatodactylus Hunt care cuprinde specii cu mamile lungi și flori bicolore, și prin asta cea de a șasea specie a genului (în cadrul sistematicii alcătuite de el). Încadrarea lui Hunt se bazează pe morfologia florii și a fructului, care corespunde cu cea a speciilor din subgenul Neoastrophytum Backb.
David Hunt încadrează noua descoperire în categoria plantelor geofite fără a da date precise asupra duratei de viață a protuberanțelor (mamile).
Este interesant graba cu care s-a procedat în cazul primei descrieri, care se face de obicei după o periodă de observație de 2-3 ani în cultură a noi descoperiri, chiar dacă între timp unele informații ajung publice. Este însă justă și motivația lui Nevarez și Velazco, care au încercat în acest fel protejarea habitatului și a plantei de aviditatea comercianților.
Încadrarea lui Hunt a generat destul de multe controverse. Viitorul va decide cine are dreptate. După părerea mea această încadrare se dorește a fi, ținând cont de vârsta lui David Hunt, punctul culminant al unei cariere de cercetare în domeniul cactușilor de aproape un jumătate de veac.

Mulțumesc domnilor Agócs, György din Miskolc, Ungaria și Popa, Basarab din Constanța pentru pozele puse la dispoziție.


Bibliografie:

www.aztekia.com
www.cactus-co.com
http://cp34.free.fr/astrophytum.htm
www.kaktuszgyujtok.hu
The New Cactus Lexicon; David Hunt, Remous Ldt, Milborne Port Somerset 2006, England



Imprimă  Imprimă





Copyright Asociația Aztekium Asociatia Aztekium. Cactus Satu Mare Toate drepturile rezervate.

Publicat la data de: 2008-03-06

[ Înapoi ]