Notocactus buiningii	Notocactus buinigii	Notocactus herterii fa. pseudoherterii

Am parcurs un traseu de 10 km de a lungul graniţei cu Uruguay, pe care am făcut 14 traversări ilegale de graniţă. Ajunşi în localitatea uruguayană Masoner am vrut să intrăm în legalitate şi ne-am prezentat la autorităţi pentru a cere viză de intrare în ţară. Aici ne aşteptau câteva surprize. Mie mi s-a acordat viza de intrare dar Stanislav în urmă cu patru ani a fost în Uruguay şi la ieşire nu a mai solicitat viză de ieşire astfel că figura în evidenţă ca imigrant ilegal. Din fericire după achitarea unei "taxe" de 20 $ nu a mai fost găsit în evidenţă şi a putut solicita viză de intrare. Vama s-a efectuat la vreo 10 km după intrarea în ţară, fară incidente. De aici ne-am continuat drumul fără alte incidente. Am reuşit să găsim o altă populaţie de Notocactus buiningii pe o pantă abruptă şi populaţii de Notocactus bregmanianus.

Azi am dat de o populaţie de Notocactus buiningii cu spini mai închişi la culoare. După căutări insistente am găsit şi câteva exemplare de Frailea castanea. Într-o altă locaţie am găsit Notocactus orthacanthus şi Notocactus rauschii.

Notocactus buiningiicu spini inchişi la culoare	Notocactus orthacanthus	Notocactus rauschii	Frailea castanea

Maşina lăsată pe marginea drumului a atras atenţia unei patrule a poliţiei care a păzit maşina închiriată până la întoarcerea noastră de pe dealuri. Pe când am ajuns ştiau deja cina a închiriat maşina, ne-au controlat toate actele, mai putin cele uitate la hotel, totul fiind în regulă la capitolul hârti. A urmat un control foarte riguros a tot ce se găsea în maşina. Au verificat pagina cu pagină notiţele noastre, lucruriele personale. Aveam câteve punguliţe cu seminţe pe care nu au ştiut unde să le pună. Le-am explicat într-un limbaj englezo-francezo-italiano-brazilian că suntem cercetători de cactuşi, căutăm să protejăm pantele lor, cactuşii, ştim că este interzis a le scoate din pământ, noi urmărim să le re aşezăm în sol pe cele accidental scoase de animale. Le-am explicat că ne-am interesat la oficialităţi înainte de a porni şi am fost informaţi că seminţe se pot culege şi scoate din ţară. După mai multe telefoane poliţişti ne-au spus ca zona pe partea drumului pe care ne aflăm noi este considerată rezervaţie naturală şi nu se pot nici seminţe culege. Au manifestat înţelegere când le-am spus că noi nu aveam de unde şti acest lucru şi luând în considerare faptul că nu aveam plante culese, ne-am primit actele înapoi.

Azi ne-am reîntors în Uruguay pentru a căuta locul de origine al Notocactus bregmanianus, dar la locul indicat nu am reuşit să găsim nici un exemplar. Am găsit insă Gymnocalycium uruguayense înflorit. Am continuat drumul la locul de origine Notocactus rutilans. Aici am avut noroc, am găsit o sumedenie de exemplare înflorite şi am dat şi de câreva exemplare de Notocactus roseiflorus.

Gymnocalycium uruguayense	Notocactus rutilans	Notocactus roseiflorus

Unul singur a fost înflorit dar şi acesta a constituit o mare bucurie. La ieşire din Uruguay ne-am prezentat la oficialităţi pentru a cere viză de ieşire şi preîntâmpina neplăceri în viitor.

Azi am avut parte de o mare bucurie. Printre colecţionarii brazilieni se răspândise stirea ca Notocactus clavescens nu mai există în natură. Noi am reuşit să găsim trei exemplare superbe la locul indicat în compania câtorva exemplare de Gymnocalycium uruguayense, Cereus hildemanianus şi Opuntia sp. acestea din urmă fiind foarte răspândiţi în toată regiunea. Spre surpinderea noastră am dat şi de o specie de Rhipsalis.

Notocactus calvescens

Opuntia sp.	Rhipsalis sp.

Am reuşit din nou să întrăm în contact cu poliţia. Am fost opriţi pe şosea de maşina poliţiei şi spre marea noastră surprinderea noastră s-a oprit şi maşina care venea în urma din care a coborât un poliţist înarmat cu o puşcă. De data asta am fost ne-am identificat în acompaniamentul armelor îndreptate asupra noastră. A urmat aceeaşi poveste ca şi în ziua precedentă !. La despărţire poliţişti au fost foarte amabili, ne-au recomandat un mic restaurant unde putem lua masa şi au fost de acord şi cu o poză comună, dar fără arme. Am găsit micul restaurant recomandat, am luat masa şi ne-am reîntors. Ne-am mai oprit să mai facem câteva poze din maşină iar în faţa noastră a oprit din nou maşina poliţiei cu tot arsenalul din dotare în funcţiune. Au coborât doi poliţişti, pe unul din ei îl cunosteam deja din întâlnirea anterioare. De data asta ne-a rugat ca întorşi în oraş să-l căutam pe jurnalistul local şi să-i povestim cine suntem, de unde venim, pentru a putea da de ştire în ziarul local de unde vin vizitatori în regiunea lor.

Analizând un pic evenimentele din cursul ultimelor zile am ajuns la concluzia că aceste controale se datorează faptului că ne aflam în zona de frontieră şi probabil eram suspectaţi de contrabandă.

Azi am ajuns în zona unde şi are originea Notoacatus magnificus. Locul este foarte greu de accesat, fiind situat în vârful unui deal abrupt, stâncos împrejmuit de porţiune formată din bolovani şi pietriş.

Am reuşit să urcăm doar până aproape de vârf unde am găsit câteva plante căzute. Am făcut un popas unde am reuşit sã-mi pun la punct notiţele. Azi am reuşit să înregistrez şi numărul de colectare KCS 0331.

Csaba I. Kádár
Györújbarát, Ungaria
Octombrie, 2008

Sursã

http://www.cactusbase.hu/modules.php?name=Content&pa=showpage&pid=35