SPIN = organ al tulpinii, provenit din metamorfozarea frunzelor, ca urmare a unui îndelungat proces de adaptare. Spinul este format dintr-un fascicul libero-lemnos, simulând un inel libero-lemnos continuu, însoþit de fibre sclerenchimatice, cu o epidermã puternic silicificatã. În funcþie de conþinutul de siliciu, spinii sunt mai mult sau mai puþin elastici. Când în afara nervurii principale se lignificã ºi nervurile secundare ale frunzei, rezultã spinii penaþi. În general, sunt formaþi din picior, corp ºi vârf, în funcþie de dimensiunile cãrora pot fi: – spini cu piciorul mic, corpul fusiform, aproape uniform la grosime, vârf ascuþit, numiþi ºi þepi. Aceºtia apar în special la plantele epifite, în axile ºi pe tuburile florale; – spini cu piciorul gros, corp tare, fusiform sau aproape uniform ca grosime, vârf ascuþit, denumiþi spini normali. Spinii normali pot fi drepþi, curbaþi, ondulaþi sau rãsuciþi (Gymnocalycium, Turbinicarpus, Astrophytum); – spini cu picior gros, corp fusi-form, vârful curbat în formã de baston, numiþi spini cu cârlig (Mammillarii, Ferocactus); – spini cu picior foarte gros, corp scurt, conic, denumiþi spini conici (Echinopsis eryesii) sau cu vârful curbat, în formã de cioc de pasãre de pradã (Peireskia); – spini cu piciorul gros, cor-pul mult lãþit, plat, vârful uºor curbat (Ferocactus, Echinofossulocactus); – spini cu piciorul mic, fusiformi, ascuþiþi, cu multiple ramificaþii laterale mai subþiri, aºa numiþii spini penaþi (Mammillaria plumosa); – spini subulaþi, îmbrãcaþi într-o vaginã albã, mãtãsoasã, detaºa-bilã (Cylindropuntia); – spini sub formã de bandã subþire, papiracei (Tephrocactus, Leuchtenbergia).   Lungimea spinilor poate varia de la 2 –3 mm la 300 mm, iar grosimea de la câþiva microni la 5 – 6 mm. Spinii pot fi dispuºi pe areolã marginal sau central, circular sau pectinat. Poziþia, dimensiunea, culoarea ºi aspectul sunt caracteristici de gen, specie ºi varietate.