Subiectul acestui scurt articol – sper sa devina un articol pana in final - poate sa surprinda venind din partea unui adept al solurilor sarace in materie organica utilizabile in cultura majoritatii cactusilor si a altor plante suculente. De asemenea trebuie precizat faptul ca nu se doreste a fi o contra pondere la Hexalogul pamantului scris de dl. Dag Panco de Grid, un excelent indrumar multimedia pentru oricine doreste sa desluseasca complexitatea unui substrat mineral (dar nu numai…) de buna calitate si mai ales adecvat unui scop anume. Nu doresc decat sa reamintesc importanta unei singure componente care poate fi prezenta (sau nu!) intr-o proportie mai mica sau mai mare in substratul pentru cactusi si alte plante suculente si mai ales importanta faptului ca aceasta componenta - compostul organic (sau pamantul negru pentru flori) - sa fie de o cat mai buna calitate si mai ales sa prezinte caracteristici adecvate plantelor dumneavoastre. Evident, acest subiect este privit prin prisma iubitorului de cactusi si alte plante suculente; in esenta insa un compost organic bun este necesar in cultivarea oricarui tip de plante.

Trebuie spus si faptul ca pentru unele specii de cactrusi si suculente singurul substrat acceptabil in cultura este cel strict mineral; pentru altele - cele mai multe as indrazni sa spun - o cantitate redusa de materie organica este necesara, mult mai rar ele necesita si amestecuri grase, cu un continut ridicat de pamant negru. Intrebarile pe care le ridica incepatorii sunt eventual legate in primul rand de ponderea acestuia in amestec si mult mai putin (sau deloc) referitoare la calitatea necesara.

In mod special incepatorii sunt cei mai expusi unor greseli atat prin cantitatea utilizata in amestecuri (atunci cand si le prepara singuri) cat mai ales prin faptul ca utilizeaza in mod tipic amestecuri cumparate din comert. Este in mod evident foarte comod, este si singura solutie de altfel daca nu ai prea multe tangente cu colectionarea de cactusi si suculente sau daca nu stii unde sa te documentezi sau pe cine sa intrebi, nu este insa nici pe departe o solutie buna (mai ales daca vrei sa progresezi) pentru simplul motiv ca nicioadata nu stii cu adevarat ce utilizezi. Mai mult, poti avea rezultate bune cu un anumit amestec comercial, dar schimband marca poti ajunge in posesia unui produs cu caracteristici diferite care sa nu mai raspunda la fel de bine necesitatilor plantelor tale sau sa nu se mai plieze la fel de bine pe obiceiurile si automatismele formate cand folosesti de mult timp acelasi produs ca ingredient major la prepararea amestecurilor. In mod tipic incepatorii cumpara amestecuri pentru cactusi (sau pamant de flori pentru uz general) pe care-l amelioreaza (mai ales in ceea ce priveste drenajul) cu nisip si pietris sau diverse sparturi de roci (1). Pe de alta parte amestecurile comerciale cuprind pe langa fungicide, insecticide si adaosuri de micro-elemente (in principiu toate binevenite) si fertilizanti; acest ultim lucru nu este de dorit (2)!

Un pas in plus este - la recomandarea unor cactusisti mai experimentati - utilizarea in amestecuri preparate a unor pamanturi naturale cu un inalt continut de materie organica. Pamantul de telina si pamantul de taxodium sunt doar doua din tipurile in general recomandate in Romania, sau mai vag pamantul de frunze (3). In mod uzual recomandarile includ si precizarea necontaminate si neinfestate dar poluarea nu este mereu evidenta, dupa cum nici prezenta unor daunatori nu poate fi depistata mereu, mai ales de catre persoane mai putin experimentate. Mai mult, sursele nu sunt la indemana oricui, calitatea poate diferi din loc in loc, cantitatile limitate ce pot fi colectate si mai ales transportul pot deveni in timp o adevarata corvoada…

Ce este de facut?

Exista o solutie care va poate ajuta in obtinerea unor cantitati rezonabile de pamant negru de foarte buna calitate compost organic preparat (fara prea mari eforturi) chiar de voi!

La sosirea mea in Noua Zeelanda am fost obligat sa apelez la obisnuitele produse comerciale pe care le foloseam ca principal ingredient in prepararea amestecurilor. Am pornit initial (desi stiam ca nu este bine) de la capatul celalalt - cumparam amestecuri organice pe care incercam sa le ameliorez din punct de vedere al mineralizarii si drenajului cu ce aveam la indemana - si la inceput nu aveam multe din ingredientele minerale pe care le utilizez acum. Am incercat pamant obisnuit pentru flori de ghiveci (la care am renuntat rapid), pamant pentru cactusi (nici acesta nu m-a multumit), pamant pentru lalele (foarte organic dar cu un drenaj superb, cu acesta am avut in parte rezultate multumitoare), pamant special pentru insamantari (acesta a fost in ultima instanta satisfacator, dar este relativ scump) iar in ultima vreme un semi-compost obtinut in principal din resturi de pin (mai ales coaja si crengute subtiri) de la exploatarile forestiere (pe care inca il mai folosesc ca ingredient minor in unele amestecuri pentru plante suculente). Fiind pin este foarte bun pentru majoritatea plantelor suculente, nefiind compostat complet nu este tocmai indicat pentru cactusi in mod special dar si pentru alte plante cu suculenta extrema cum ar fi Lithops sau Euphorbia. Principalul inconvenient a fost faptul ca in nici un caz nu puteam obtine cu acesta decat amestecuri sarace in materie organica (4), ceea ce uneori devine un inconvenient major. Intre timp am gasit sursele de materiale necesare producerii unui amestec mineral de o calitate rezonabila si - desi acum porneam de la capatul corect, adica veneam cu un adaos organic la o baza minerala - nu era totusi ceea ce ar fi trebuit sa fie. Vrand-nevrand am folosit ce aveam la indemana dar am cautat si alte solutii… pana cand am gasit o sursa de foarte buna calitate - un horticultor foarte experimentat care-mi furniza periodic compost organic preparat de el… trebuie sa recunosc ca s-a dovedit a fi o adevarata revelatie. Hotararea a fost luata imediat ce am putut sa observ semne incurajatoare la marea majoritate a plantelor la care am folosit compostul organic preparat artizanal (5). Am aflat - cu destula surpriza - ca prepararea compostului organic nu este chiar atat de simpla pe cat pare la prima vedere si asta nu pentru ca ar fi un procedeu excesiv de tehnic sau de complicat cat mai ales pentru ca - dincolo de intelegerea procesului - iti trebuie si „mana buna” asa cum si gradinarilor le trebuie acea „mana verde”. Dar - ca oricare lucru - in ultima instanta poate fi invat si mai ales merita a fi incercat.

Principalul dezavantaj in producerea compostului organic este faptul ca nu se poate produce in cantitati mici ci necesita (preferabil) un spatiu dedicat destul de mare in aer liber, ceea ce dezavantajeaza practic pe cei care au la dispozitie doar un balcon la bloc. Desi in mod normal mirosul nu ar trebui sa fie o problema, acestia nu pot utiliza decat cutiile de compost compartimentate (despre care voi vorbi mai tarziu) sau containere adaptate de tip furnal de dimensiuni ceva mai mici (care nu au insa nici pe departe acelasi randament ca cele de mari dimensiuni). In plus, colectionarii de cactusi si suculente care-si tin plantele pe balcon au in mod tipic mari probleme cu gestionarea spatiului limitat; amplasarea unei cutii de compost pe balcon nu face decat sa agraveze criza de spatiu. Un balcon inchis sau semi-inchis este insa - in anumite conditii - un spatiu ideal datorita faptului ca fiind adapostit de curenti de aer rece sau de vant permanent este un loc mai cald, unde lumina (si prin urmare si caldura) este reflectata de pereti; daca locul respectiv nu este amplasat in plin soare nici nu se va incinge excesiv, ceea ce este un nou avantaj (6).

In aer liber amplasamantul cutiei de compost trebuie sa fie asemanator - ideal intr-un colt format din doua ziduri sau garduri, adapostit de vanturi puternice si in care soarele sa nu bata (daca se poate) in orele cele mai fierbinti ale zilei. Trebuie retinut acest aspect - in procesul de compostare se elibereaza in mod natural o anumita cantitate de caldura care permite ca acesta sa continue (desi mult mai incet) si pe timpul iernii; un aport de caldura excesiv (prin insolatie directa) in timpul verii nu este insa de dorit.

Exista mai multe metode prin care un amator poate produce artizanal compost organic:

a) movila de compost.

Consta practic dintr-o movila formata din materialele care vor fi compostate (voi detalia ulterior) direct pe pamant (se va indeparta vegetatia existenta, se va decoperta complet daca este iarba, nu se va aseza pe beton, ciment, pavaj, scanduri, etc. – este o regula generala valabila pentru toate metodele), movila care se tine acoperita cu o folie de plastic de preferinta cat mai inchisa la culoare, bine fixata cu pietre, caramizi sau alte obiecte grele pentru a nu fi luata de vant si care pe de o parte retine in interior caldura generata de procesele de descompunere iar pe de alta parte nu permite uscarea amestecului sau dimpotriva udarea excesiva a acestuia datorita ploilor. Este o sarja unica - tot materialul pentru compostat se proceseaza dintr-o data, ceea ce este un dezavantaj suplimentar (nu este o sursa continua de compost organic). Pentru a avea o sursa constanta de compost organic este necesar sa se formeze mai multe movile de compost la anumite intervale de timp. Dimensiunile ideale sunt 100 cm x 100 cm x 100 cm, daca sunt mai mici compostul nu se incalzeste atat de bine si implicit compostarea dureaza mai mult iar daca sunt mai mari movila devine greu de amestecat.

b) cutii de compost de tip furnal.

Acestea sunt practic containere mai mult inalte decat late, de dimensiuni mai mari sau mai mici (capacitatea poate varia de la 100 de litri la peste 1,000 de litri) confectionate de regula din material plastic inchis la culoare (in trecut erau confectionate si din lemn), fara fund, cu interior necompartimentat, cu fante laterale inguste pentru aerisire si cu un capac care se inchide etans (important pentru a mentine o temperatura ridicata in interior). Materialele pentru compostat se introduc pe sus iar compostul procesat se scoate prin usite laterale amplasate in partea de jos. Este poate cel mai comod de utilizat si are marele avantaj ca odata pornit procesul compostul organic se poate recolta oricand dupa prima „sarja”, singurul lucru care trebuie facut fiind adaugarea periodica a materialelor pentru compostat.

c) cutii cu tavite de sortare.

este similar cu cutiile de compost de tip furnal, cu deosebirea esentiala ca interiorul este compartimentat. In interior exista mai multe sertare care joaca rolul de sita si care permit trecerea materialelor pentru compostat in sertarul inferior numai dupa ce a atins un anumit stadiu de descompunere. Este un sistem ceva mai elaborat si necesita mai multe interventii directe decat celelalte metode iar raportat la volumul total al instalatiei cantitatea de compost organic produs poate fi sensibil mai mica. Are insa marele avantaj ca aerarea - factor foarte important - este mult mai buna si se produce un compost foarte fin si de buna calitate.

Desigur, vor fi existand si alte metode sau variante (7), principiile raman insa aceleasi. Eu folosesc de cativa ani o cutie de compost de tip furnal cu o capacitate de aproximativ 275 de litri. Materialele ce urmeaza a fi compostate (voi detalia ulterior ce poate si ce nu poate fi compostat) se aseaza in straturi de maxim 5 cm grosime pentru acelasi tip de material, se va incerca pe cat posibil alternarea componentelor moi (de exemplu resturile de legume din gospodarie) cu materiale semi-fibroase (de exemplu iarba rezultata din taierea gazonului sau plante / buruieni din gradina) cu materiale foarte fibroase (unele plante de gradina cu foi rigide cum ar fi Yucca sau Furcraea) si fragmente semi-lemnoase (crengute de pana la 5 – 6 mm grosime, inca verzi si incomplete lemnificate). De asemenea pe cat posibil trebuie sa existe un anumit echilibru intre aceste tipuri de materiale (pentru o textura buna eu recomand 20% componente moi, 50% componente semi-fibroase, 20% componente foarte fibroase si 10% crengute subtiri) de acesta depinzand in mare masura atat calitatea compostului cat si rapiditatea cu care se produce. Nu disperati daca cutia de compost se va umple repede, materialele compostabile isi pierd relativ rapid 70 - 90% din volum si va exista din nou spatiu disponibil pentru materiale proaspete. Un alt sfat - mai bine adaugati la intervale mai mari de timp (1 - 2 saptamani) cantitati substantiale de materiale cat de cat omogenizate decat sa adaugati zilnic cate putin (puteti pastra temporar resturile vegetale intr-o punga pe care sa o goliti periodic in cutia de compost). Mai mult, trebuie avut in vedere faptul ca un compost bun trebuie sa devina pentru plante atat o sursa de azot cat si de carbon; componente diferite vor avea un aport diferit in aceasta privinta - voi reveni cu acest aspect deosebit de important (8). Este insa o activitate creativa pentru ca acest ultim deziderat (raportul carbon / azot) poate intra in contradictie cu cerintele legate de textura compostului. Desigur, fiecare isi poate dezvolta o reteta proprie pornind si de la materialele compostabile pe care le are la dispozitie, dar nu se poate composta orice si in cantitati nelimitate. Utilizand de exemplu prea multe componente moi (verzi, bogate in azot) va rezulta o pasta organica foarte compacta, greu de desfacut care are principalul dezavantaj ca nu va putea permite aerarea radacinilor. Pe de alta parte daca se utilizeaza in exces materiale foarte fibroase sau semi-lemnoase durata de compostare va creste corespunzator existand si riscul de a avea in ultima instanta un compost insuficient maturat ceea ce reprezinta un risc pentru aproape toate tipurile de plante suculente; in plus acesta va fi mai mult ca sigur relativ sarac in azot ceea ce poate fi bine daca utilizam compostul pentru cactusi si alte plante suculente dar nesatisfacator daca vrem sa amelioram pamant de gradina foarte sarac. Pentru a asigura o compostare rapida si uniforma este bine ca toate aceste componente organice sa fie taiate / tocate la 2 - 5 cm lungime si (in cazul crengutelor) sa nu fie mai groase de 5 - 6 mm. Astfel se va asigura o textura optima a compostului matur. Acesta - cand devine relativ uscat – trebuie sa se faramite cu usurinta in fragmente foarte mici, care sa nu contina componente inca incomplet putrezite; abia acum poate fi folosit pentru prepararea amestecurilor de pamant pentru cactusi si alte plante suculente.

De la bun inceput materialele compostabile trebuiesc udate, cu regularitate pentru ca acestea sa nu se usuce complet niciodata, dar evitand si excesele pentru ca daca se imbiba cu apa procesele aproape inceteaza. In ambele cazuri este curata pierdere de vreme. Daca amestecul este udat in exces sau daca apa balteste atunci incepe sa miroasa neplacut. Ca regula de baza - daca materialele in curs de compostare au un miros neplacut, atunci fie s-a udat in exces, fie au fost folosite componente care nu trebuiesc utilizate la producerea compostului organic pentru plante (voi reveni asupra acestui aspect). Acesta este de fapt si motivul principal pentru care cutiile de compost nu au fund - pentru a se permite scurgerea libera a excesului de apa. Cantitatea de apa care se va adauga cu regularitate depinde de multi factori si in ultima instanta experienta personala adaptata la conditiile concrete ale fiecaruia isi va spune cuvantul. Sa spun ca eu adaug 5 - 10 litri de apa la fiecare 2 - 3 saptamani vara si la 5 - 6 saptamani iarna sau ca stropesc superficial de cate ori adaug cantitati semnificative de material compostabil (9), este o informatie care cred ca poate avea doar valoare orientativa dar nu este neaparat valabila si pentru dvs. Este de retinut si faptul ca cu cat ponderea materialelor „verzi” este mai ridicata in detrimentul celor fibroase, cu atat necesarul de apa este mai mic si invers.

La fiecare 10 - 15 cm se adauga un strat subtire de pamant din gradina, argila (ambele bine faramitate) sau nisip (eu utilizez un amestec de argila si nisip grosier), este suficient daca are 5 - 10 mm grosime. Acesta va imbunatati textura finala a compostului organic matur. Un alt aditiv util este faina de oase, necesar atat pentru textura cat mai ales pentru ca corecteaza pH-ul ce are tendinta (desigur depinzand si de componentele utilizate) de a deveni excesiv de acid. In mod similar se procedeaza cu toate materialele auxiliare care sunt utilizate pentru ameliorarea texturii si / sau aciditatii compostului (voi detalia mai tarziu care sunt acestea).

Dupa ce se pun toate componenetele in cutie, dupa ce se adauga si apa si mai ales daca este cald, procesul de descompunere demareaza de la sine. Acesta poate fi insa accelerat. Exista in comert acceleratori pentru producerea compostului, de regula sub forma unui praf care se adauga (in principiu) la fiecare 5 - 10 - 15 cm (instructiunile variaza in functie de produs) in strat foarte subtire; acesta contine atat materiale de textura cat si pentru controlul aciditatii, precum si enzime, fungi si bacterii care vor accelera descompunerea. Alternativ se pot adauga cantitati reduse de material semi-compostat din alte surse sau putin balegar de vaca sau de cal. Cand am demarat producerea de compost am folosit un astfel de produs comercial si chiar daca efectul a fost vizibil in ultima instanta nu pot spune ca a contribuit decisiv la rapiditatea cu care am obtinut prima „sarja”, oricum nu in masura in care sustinea producatorul. Rezultatele nu au fost intru totul multumitoare din punctul meu de vedere (in mod cert am facut si greseli care au contribuit la acest lucru), astfel incat pana la urma am renuntat. Am mai adaugat insa rame (colectam din gradina de cate ori vedeam) si - dupa mai bine de 4 ani - pot spune ca acestea s-au inmultit foarte mult si sunt - dupa descompunerea bacteriala - al 2-lea motor al „furnalului”.

Pentru ca toate aceste procese sa se desfasoare nestanjenit amestecul trebuie bine aerat din cand in cand - este deosebit de important! Movilele de compost trebuiesc bine amestecate pentru a se aera toate straturile, dupa care - daca este necesar - se va uda din nou. In cazul cutiilor de compost de tip furnal exista niste fante laterale pentru aerisire, care sunt insa insuficiente in opinia mea pentru ca de cele mai multe ori compostul se compacteaza iar aerul nu mai poate patrunde in interiorul cutiei de compost. Obisnuiesc ca periodic (la 1 - 2 luni) sa amestec bine aproximativ 60% din compost, incepand de la suprafata, incercand sa desfac pe cat posibil si portiunile care mi se par excesiv de compacte sau prea imbibate cu apa. Incerc de asemenea ca toate componentele de mai mari dimensiuni sau mai putin descompuse intalnite sa le aglomerez pe cat posibil spre mijlocul cutiei unde procesele de descompunere se desfasoara mai rapid datorita temperaturii mai ridicate. Este vizibila diferenta daca nu se umbla cateva saptamani la cutia de compost - spre margini (in mod special in zona fantelor de aerisire) stadiul de descompunere este in mod clar mai redus prin comparatie cu centrul ei. La dimensiunile cutiei de compost (de dimensiuni medii, aproximativ 275 litri) si la cat de plina este nu ar fi prea dificil sa ajung pana la straturile cele mai de jos, dar motivul real pentru care nu incerc sa amestec si cei 40% de jos este ca acel strat fiind intr-un stadiu avansat de maturare n-as vrea sa-l amestec cu fragmente mai putin compostate din straturile superioare. Cred ca si populatia de rame - foarte numeroase in acea zona - contribuie suficient la o aerare satisfacatoare.

Dupa cum am mai spus, la inceput am utilizat acceleratori sedus de ideea producerii rapide a compostului organic. Produsul utilizat de mine garanta un compost perfect in 3 - 6 luni, dar adevarul a fost ca dupa 1 an nu am fost impresionat de calitatea compostului (insuficient si inegal maturat) si am folosit doar cantitati mici in gradina; dupa 2 ani am inceput sa utilizez cantitati mai mult simbolice pentru unele plante suculente (in nici un amestec nu am utilizat mai mult de 2 - 3% din compostul meu, cand a fost necesar am completat cu compost din alte surse) si abia dupa 3 ani pot spune ca am fost multumit de calitate si am indraznit sa-l utilizez si pentru cactusi sau pentru plante mai pretentioase. Bunicul meu - care a fost un gradinar de moda veche, dar care a avut o adevarata cultura a gradinaritului - imi spunea ca un compost bun se matureaza 5 ani (desigur, el nu utiliza nici un fel de acceleratori), ceea ce mi se parea atunci un interval de timp imens. Trebuie sa spun ca nefiind atras pe atunci de plante ci de animale in general nu am acordat prea multa atentie tehnicilor de gradinarit pe care mi le tot povestea dar cred ca mi-a transmis o dragoste pentru plante care a inceput insa sa se manifeste mult mai tarziu in viata.

Procesul nu se termina insa odata cu scoaterea compostului prin usitele inferioare ale cutiei de compost. Acum - chiar daca in aparenta este complet procesat - compostul organic este inca „crud”. In experienta mea (nu este indicat in mod expres in cele mai multe surse care prezinta astfel de procedee) este bine ca dupa extragerea din cutie compostul sa mai fie lasat sa se „odihneasca” (in fapt sa-si continue maturarea) cel putin inca 3 luni. In primul rand trebuie sa fie desfacut bine, adica sa nu fie lasate bucati mari compacte (daca se intampla sa fie), se vor indeparta de asemenea toate ramele sau miriapozii intalniti (de fapt orice misca!) precum si - daca este cazul - fragmente incomplet descompuse (chiar si dupa 3 ani se mai pot intani in mod special tesuturi lemnificate) (10), eventual totul va fi cernut cu o sita nu foarte fina (10 mm - pentru compost obisnuit, 5 mm pentru compost fin utilizat la insamantari). Acest lucru ajuta in ultima etapa pentru ca se produce o aerare foarte buna a compostului. Dupa ce am desfacut, controlat si curatat de eventualele impuritati, dupa ce l-am amestecat bine, prefer sa-l tin in continuare in cantitati de aproximativ 6 - 8 kg in pungi de plastic. Nu inchid ermetic pungile (pentru a lasa totusi sa intre aer proaspat) dar nu las nici gurile complet deschise (pentru a nu se usca prea rapid compostul, o anumita umiditate remananta este necesara pentru ca procesul de maturare sa continue). Periodic (la 1 - 2 saptamani este suficient) amestec continutul acestor pungi. In aceasta etapa compostul se va raci la propriu (vor inceta definitiv toate procesele exotermice) - aceasta fiind una din conditiile esentiale pentru a putea fi utilizat in prepararea substratului pentru cactusi si suculente. Dupa 3 luni fac o ultima inspectie si compostul - devenit relativ uscat intre timp - poate fi utilizat imediat. Un alt avantaj al acestei metode de (hai sa-i spun) post-maturare este faptul ca cele mai multe din semintele inca viabile vor incolti iar plantulele pot fi indepartate cu usurinta de cate ori se amesteca si se aereaza compostul. Un compost bun trebuie sa aiba o textura fina si cat mai uniforma, sa nu contina cocoloase de material foarte dens si posibil incomplet putrezit, sa aiba culoarea brun inchis pana la negru, sa nu miroasa urat ci sa aiba un miros placut de pamant, doar usor dulceag. Daca mirosul este astringent inseamna ca maturarea nu s-a terminat! Daca este prea dulce - atentie la pH, probabil este usor alcalin!

Dupa ce am trecut in revista procesul, sa vedem si care sunt materialele indicate si respectiv interzise. In primul rand trebuie sa retinem ca un compost bun trebuie sa contina atat carbon cat si azot, proportia optima fiind in general considerata a fi in jurul a 20 - 30 carbon / 1 azot pentru un compost utilizabil in gradina si 30 - 50 carbon / 1 azot pentru cactusi si suculente. Iata un scurt sumar al materialelor ce pot fi sau nu utilizate la producerea compostului organic:

1) Materiale compostabile care pot fi utilizate:

a) materiale bogate in azot (raport carbon / azot de 10 - 25 / 1):

- resturi de vegetale proaspete din gospodarie (practic orice!)
- lucerna
- trifoi (masa vegetala este foarte buna pentru compost, dar are dezavantajul unor seminte persistente)
- zat de cafea
- in general orice resturi alimentare care nu contin produse animale (nu insa si mancare gatita in primul rand pentru mirosul pe care-l produce cand - - se descompune dar si pentru ca atrage muste)
- fan si fragmente de iarba rezultate din tunderea gazonului
- balegar de vaca sau de cal (cantitati foarte mici, bine maruntit, ajuta la demararea procesului dupa care nu mai sunt necesare)
- alge si vegetatie marina (se vor tine o vreme in apa dulce pentru a reduce cantitatea de sare)
- vegetatie acvatica in general (fara alge!)

b) materiale cu continut moderat de azot (raport carbon / azot de 25 - 50 / 1):

- marea majoritate a deseurilor horticole (nu si componente lemnoase)
- marea majoritate a buruienilor (atentie - fara seminte sau flori ofilite, fara radacini sau tuberculi)
- fructe zemoase de orice fel
- ceai (inclusiv saculetul de hartie)
- coji de nuci, arahide, etc. - bine maruntite
- fragmente mici de materiale semi-lemnoase
- cenusa de lemn (nu de carbune deoarece poate contine diverse sulfuri nocive)

c) materiale cu continut mare de carbon (raport carbon / azot de 50 - 100 / 1):

- coaja de pin bine maruntita (foarte utila in cantitati rezonabile, stimuleaza dezvoltarea radacinilor), nu se va exagera totusi
- fragmente de radacini sau tije ale ferigilor de orice fel (foarte utile in cantitati rezonabile, stimuleaza dezvoltarea radacinilor)
- ace de conifere (in cantitati rezonabile intrucat mareste aciditatea compostului)
- coceni de porumb (bine maruntiti)
- frunze (atentie - de preferinta evitati frunzele care contin tanini - stejarul de exemplu), pentru a mari aciditatea compostului se va utiliza artar sau fag
- paie

d) materiale cu continut foarte mare de carbon (raport carbon / azot mai mare de 100 / 1):

- cartoane reciclabile neimprimate (bine maruntite)
- hartie reciclabila necolorata si netiparita (atentie: cernelurile tipografice pot contine metale grele sau alte substante toxice) bine maruntita
- rumegus (doar in cantitati reduse, bine amestecat in masa materialelor compostabile; se va avea grija sa nu provina din lemn tratat chimic)

2) Materiale auxiliare care imbunatatesc textura si / sau pH-ul:

a) pamant texturat, argila nisipoasa si / sau nisip grosier.

Aceste materiale - utilizate separat sau impreuna - ajuta decisiv la obtinerea unei texturi foarte bune a compostului cu conditia sa nu fie formate din particule excesiv de fine. Daca se uda, in jurul acestor graunte de nisip se lipesc particule fine de compost organic formand daca vreti un fel de agregate care absorb pe de o parte foarte bine umiditatea si care pe de alta parte mentin spatii libere prin care poate patrunde aerul. Astfel de agregate organice pot retine de pana la 10 ori mai multa apa decat greutatea lor uscata, fara ca apa sa balteasca. Ca efect - acestea asigura intr-un mod foarte simplu umiditatea, substantele nutritive si oxigenul necesar radacinilor. In mod poate paradoxal o pondere semnificativa a acestor agregate ajuta la obtinerea unui drenaj mult mai bun decat se poate obtine intr-un substrat excesiv de nisipos (care se poate compacta usor) sau excesiv de argilos (care se poate cimenta cand este ud). Este un aspect demn de retinut atunci cand se intentioneaza crearea unor substraturi foarte grase (nu este aplicabil de regula in cazul C&S) dar care sa aiba un drenaj bun, cum ar fi cel pentru lalele.

b) faina de oase.

Pe langa aportul de minerale (calciu si fosfor in primul rand) asigura si o echilibrare a pH-ului care poate deveni excesiv de acid.

c) coji de ou, de preferinta spalate si maruntite.

Acestea ajuta de asemenea la textura si pH-ul compostului si sunt si un binevenit aport de calciu.

d) calcar horticol.

In principal amelioreaza pH-ul compostului, impingandu-l spre valorile mai putin acide, imbunatateste insa si textura compostului.

3) Materiale compostabile sau necompostabile care nu pot fi utilizate:

a) materiale care nu sunt bio-degradabile.

Nu puteti composta orice gunoi, mai mult puteti produce un nedorit adaos de substante toxice in compostul dvs. Chiar si pentru multe materiale plastice considerate bio-degradabile durata de descompunere se masoara in multi ani si nu sunt utilizabile in astfel de scopuri. Sunt excluse deci metale de orice fel, folie de aluminiu, materiale ceramice, materiale plastice, sticla, carton nereciclabil, etc.

b) cenusa din carbune, datorita continutului foarte ridicat de sulfuri si de fier. In concentratii mari acestea pot afecta negativ cele mai multe plante.

c )plante moarte sau bolnave.

Exista intotdeauna riscul introducerii unor boli si daunatori chiar daca folosim material compostabil de cea mai buna calitate, de aceea materialul vegetal trebuie sa fie oricum bine inspectat iar plantele care par a fi bolnave, parazitate sau infestate sau care au pur si simplu o aparenta dubioasa vor fi mai bine aruncate la gunoi. Plantele moarte chiar daca nu par a fi fost bolnave au fost insa in mod tipic victimile unor boli si daunatori care - chiar daca nu au cauzat direct moartea plantei - este extrem de posibil sa fi profitat de slabiciunea acesteia. Pentru mai multa siguranta pur si simplu nu utilizati plante moarte sau care au un aspect atipic sau care sunt afectate de rugina sau care au parti mucegaite..

d) plante de tomate sau cartofi (in schimb tomatele sau cartofii pot fi compostati) (11).

e)radacini sau tuberculi ale unor plante care pot regenera si in conditii de compost.

Radacinile de papadie sunt un exemplu perfect - pot regenera in conditii extrem de vitrege, uneori si din fragmente partial compostate. Din nou, pentru siguranta, mai bine aruncati radacinile sau tuberculii unor plante necunoscute, in general radacinile mari, radacinile papadiei sau socului, coada calului (Equisetum arvense), a pirului (Agropyron repens), rochita randunicii sau volbura (Calystegia / Convolvulus), intrucat acestea vor regenera.

f) coaja de copaci - este cel mai bine sa o evitati, cu exceptia coajei de pin bine maruntite, in cantitati reduse.

g) florile si semintele buruienilor.

Invazivitatea celor mai multe buruieni se bazeaza pe faptul ca semintele acestora pot supravietui multi ani in conditii extreme, inclusiv in compost. Mai mult, exista si plante ornamentale ale caror seminte sunt indestructibile - exemplul cel mai bun este Agapanthus praecox ssp. orientalis (posibil si alte specii sau varietati inrudite) ale carui seminte isi continua dezvoltarea si dupa ce floarea a fost retezata si nu pot fi distruse decat prin incinerare sau ingropare in pamant la 1 m adancime. Pentru siguranta - nu compostati flori sau seminte ale unor plante foarte persistente si in mod special ale buruienilor. Chiar daca sunteti foarte atenti aproape inevitabil se vor strecura si seminte. Acestea pot fi colectate in mare masura cand vor incolti in etapa de post-maturare. Cu cat sunteti mai atent in aceasta privinta cu atat veti avea mai putine probleme cu buruienile atat in gradina cat mai ales in ghiveci - pentru ca nimic nu este mai neplacut decat sa creasca buruieni la baza unui cactus cu spinatie foarte puternica!

h) materiale toxice, otravuri sau materiale care sa contina metale grele.

Nu se pot composta produse petroliere, vopseluri, substante toxice de orice natura, pesticide, fungicide si ierbicide, medicamente, ziare si alte tiparituri (atentie - sunt uneori recomandate, personal nu as utiliza din cauza cernelii tipografice), in general materiale care contin metale grele, etc. Cele mai multe substante din aceasta categorie nu sunt descompuse in procesul de compostare si pot fi daunatoare atat pentru plante cat si pentru gradinar! Lista poate fi lunga, asa ca cel mai bine este sa va ghidati dupa o regula cat se poate de simpla - ce nu este permis in mod expres nu poate fi folosit!

i) peste, carne, oase, lapte si produse lactate, materiale cornoase.

Acestea vor deraia complet procesul (vor supra-incalzi compostul), altereaza textura, produc un exces de azot, miros cumplit si suporta populatii de viermi nedoriti in compost. Toate acestea nu vor fi utilizate pentru compost, sub nici un motiv si nici macar in cantitati mici.

j) excremente de animale domestice sau umane.

Nedorite pentru motive multiple - exces de azot, potential pote introduce organisme nedorite in compost, altereaza textura si pH-ul, miros foarte neplacut, atrag mustele; singurele exceptii sunt cantitati mici de balegar de vaca sau de cal in faza initiala de demarare a procesului intrucat sunt un accelerator excelent.

k) orice alte materiale organice (lemn in mod special, dar si lana sau tesaturi din fibre vegetale) care au fost tratate chimic.

In functie de utilizarea compostului, acesta va trebui deci sa fie mai mult sau mai putin bogat in azot. Pentru obtinerea unui compost bun pentru cactusi si suculente este bine sa utilizati echilibrat materiale compostabile permise din primele trei categorii si adaosuri ocazionale de materiale compostabile din ultima categorie. De asemenea trebuie tinut seama de faptul ca daca in containerul de compost vom avea rame si miriapozi in numar mare (foarte posibil in timp) acestea vor produce excremente foarte bogate in azot.

In principiu dupa terminarea etapei de post-maturare compostul organic poate fi utilizat imediat. Practic eu utilizez ca atare acest compost in gradina (foarte bun pentru conditionarea solului) in mod special pentru narcise si frezii sau de cate ori fac plantari sau replantari in rock garden daca consider ca este nevoie de un oarecare aport organic. Pentru cele mai multe plante suculente cultivate in ghiveci utilizez de asemenea acest compost organic ca atare mai ales daca o fac in cantitati relativ mici (de regula pana la 10% din amestec), nu insa si pentru cactusi (cu exceptiile de rigoare) si nici pentru Lithops . Exista insa un anumit risc - compostul organic poate contine in mod cert organisme (de la fungi si bacterii pana la rame si miriapozi) care in anumite conditii pot ataca si distruge rapid radacinile unor plante mai sensibile. Mai mult, compostul nu poate fi folosit ca atare nici in amestecurile pentru semanaturi, sub nici o forma!

Solutia este simpla - sterilizarea acestuia. Cum utilizez de regula cantitati mici odata, eu o fac numai in cuptorul cu microunde unde tin compostul 30 de minute, usor umezit pentru ca daca se pune uscat sterilizarea nu mai este eficienta. In cuptor obisnuit trebuie copt cel putin 2 ore la 220 de grade Celsius, de asemenea usor umezit (12). Marea problema in ambele cazuri este mirosul - de aceea este bine ca pentru siguranta dumneavoastra personala sa va alegeti cu mult discernamant momentul cand va decideti sa faceti asta, mai ales daca partenerul de viata este si principalul bucatar al familiei. In ceea ce ma priveste - sunt la putine saptamani de momentul cand voi avea la dispozitie un cuptor cu microunde dezafectat, pe care sa-l folosesc cat si cand vreau in mijlocul curtii. Pentru cantitati mai mari cred ca este foarte buna metoda propusa cu catva timp in urma de domnii Cristian Neciu si George Nitu in forumul Cactus Romania - imbibare cu formaldehida, dupa care se lasa la aerat mai multe saptamani (13). N-am incercat, cred insa ca eradicheaza cu eficienta aproape toate organismele nedorite. Nu este insa intentia mea sa prezint metode de sterilizare a substratului - sunt convins ca cei mai multi dintre dumneavoastra le practica cu success in mod curent - doresc doar sa precizez faptul ca:

• pentru semanaturi in primul rand dar si pentru plante dificile, sterilizarea compostului organic, respectiv a substratului este absolut necesara. In acest caz se recomanda oricum sa va limitati la o cantitate minima de compost organic (minima care poate varia desigur in functie de plantele respective) pe care sa o adaugati in substrat. Ca o masura de precautie suplimentara este bine sa utilizati si un fungicid.
• pentru restul plantelor - mai bine nu o faceti! Mai ales daca nu fertilizati in primul an. Compostul organic nu este un produs finit, chiar si cand este bine maturat procesele de descompunere continua iar pentru aceasta este nevoie de multitudinea de microorganisme (care altfel sunt distruse prin sterilizarea substratului). Acestea continua - desi intr-un ritm mult diminuat - sa produca substantele nutritive necesare plantelor. Mai mult, nu este lipsit de importanta faptul ca activitatea acestor microorganisme este corelata in mod natural cu ritmul de vegetatie al marii majoritati a plantelor - mai ridicata vara si mai redusa iarna (din cauza temperaturilor, evident) eliberand in acest fel substantele nutritive corelat cu momentele in care acestea sunt necesare. Asta nu este totul - plantele pot asimila direct substante minerale, pentru aceasta este insa din nou nevoie de anumite microorganisme in substrat. Sterilizarea substratului distruge toata aceasta gama de microorganisme iar refacerea naturala a acestora poate dura destul timp (14).

Fara indoiala ca se pot spune sau scrie multe pe acest subiect, exista chiar carti dedicate acestui subiect. Mi-am dorit doar o punere in tema adresata in primul rand celor care fac primii pasi in cultivarea plantelor in general, in ideea ca de foarte multe ori rolul acestui ingredient este gresit inteles. Pentru cele mai multe plante compostul organic este cam ca zaharul in alimentatia umana: in exces poate crea multe neplaceri sau poate fi originea unor afectiuni; in acelasi timp nu trebuie uitat ca printr-un aport echilibrat de substante nutritive contribuie la o dezvoltare armonioasa a plantelor noastre. Marele pericol nu este insa numai excesul de compost organic ci si absenta sa (in cazul plantelor care au nevoie de el); mai mult, calitatea sa este determinanata pentru procesele care se desfasoara in substrat, pentru ca sa nu uitam - nu este o componenta inerta, minerala, ci un ingredient viu!

Eduart Zimer,

Aprilie 2010

http://eduart.page.tl/Home.htm