Altoirea pe Peireskiopsis
Nevezi
Ioan
Baia
Mare
De
ce altoim ?
O
întrebare a cãrui rãspuns s-ar putea sã nu mulþumeascã pe toatã lumea!.
Un motiv pentru care recurgem la acestã metodã este satisfacerea dorinþei de a obþine cât
mai repede plante florifere, în cazul speciilor cu o dezvoltare lentã. Un alt
motiv îl constiuie greutatea ºi cantitãþile mici de seminþe care pot fi
procurate la anumite specii. Altoirea plantelor din aceste seminþe oferã o
dezvoltare sigurã a acestora. Plantele rezultate din altoire, într-un timp
foarte scurt, comparat cu stadiul normal de dezvoltare, aduc seminþe.
Însãmânþarea
din care rezultã plantele de altoit o execut în luna aprilie. La douã-trei
sãptãmâni de la germinare pe plante apar primi spini, moment în care acestea
devin apte pentru altoire.
Portaltoiul
utilizat, Peireskiopsis spatulata sau
Peireskiopsis velutina, îl pregãtesc
la sfârºitul verii. În acestã perioadã tai vârful plantelor, butaºii obþinuþi
îi pun la înrãdãcinat pentru anul urmãtor. Pânã la primãvarã planta mamã va
dezvolta lãstari de 15 - 17 cm. Lãstarii, primãvara devreme îi pun la
înrãdãcinat în ghivece separate, acestea devenind portaltoii pe care îi
utilizez. O condiþie esenþialã în reuºita operaþiei este ca portaltoiul sã aibã
o rãdãcinã viguroasã, deasã. Înainte de altoire, portaltoii îi „cresc” într-un
loc semi întunecat al serei, asigurându-le apã din belºug ºi cãldurã. Acestã
creºtere forþatã va determina dezvoltarea unui vârf de creºtere de 1,5 cm,
fraged uºor de tãiat.
Operaþia
de tãiere a plantelor ºi a portaltoiului o execut cu douã lame de bãrbierit
noi. Una o utilizez pentru plantule, cealaltã pentru portaltoi, având grijã sã
nu amestec cele douã lame. Dupã fiecare tãiere dezinfectez lamele cu spirt.
Plantulele le tai în porþiunea mai groasã ºi dupã tãiere le acopãr cu un pahar
mic, pentru a preveni uscarea rapidã a tãieturii. Porþiunea de pe portaltoi unde voi executa
tãierea, în prealabil o dezinfectez cu spirt, cu ajutorul unei pensule, pentru
a preveni posibilitatea apariþiei unei infecþii. Dupã executarea tãieturilor
aºez plantula pe Peireskiopsis, executând o uºoarã rãsucire a acesteia pentru a elimina eventualele bule de aer. În cazul altoirii pe Peireskiopsis nu este necesar „presare” altoiului pe portaltoi.
O altã metodã folosesc în cazul altoirii butaºilor mai mari. În acest caz portaltoiul îl ascuþesc iar în altoi fac o scobiturã. Aºez altoiul pe portaltoi apãsând ºi rãsucind uºor în acelaºi timp altoiul. Altoiul îl fixez de portaltoi cu un spin de la o plantã mare.
Trebuie þinut cont de faptul cã Peireskiopsis
are vasele capilare situate în epiderma plantei ºi nu în mijlocul tulpinei.
Altoiul se aºeazã în aºa fel pe portaltoi ca vasele capilare a celor douã
plante sã se suprapunã. Este un factor de care depinde reuºita acþiunii (ºi în
cazul altor tipuri de portaltoi).
Dupã
executarea operaþiei de altoire, ghivecele le aºez într-un acvariu acoperit,
pregãtit dinainte. Acesta are o înãlþime de 45 cm ºi permite aºezarea unui
numãr de 16 ghivece cu latura de 8 cm ºi a unui borcan de un litru. Borcanul îl
umplu cu apã distilatã ºi îl încãlzesc cu un încãlzitor de acvariu, astfel ca
temperatura apei sã fie de 30 - 40°C. Acest borcan asigurã mediul umed din
acvariu. Mediul umed ºi cald trebuie menþinut timp de 48 de ore. Altoirile
executate în acest fel se lipesc în douã- trei zile ºi dupã o sãptãmânã, douã
se poate deja observa dezvoltarea altoilor.
Altoirea
se va executa numai pe portaltoi care au frunze,
pentru a prelungi cât mai mult viaþa acestora.
În
cazul altoirii pe Peireskiopsis, dupã
o perioadã de 3-4 ani se ridicã problema „îmbãtrânirii” portaltoiului, care se
manifestã prin pierderea frunzelor ºi apariþia unei „scoarþe lemnoase” pe
corpul acesteia ºi încetinirea ritmului de creºtere al altoiului. La apariþia
acestor semne altoiul trebuie despãrþit. Acestã operaþie o fac prin tãierea
portaltoiului, la 4-5 cm sub altoi ºi înrãdãcinarea acestui ciot într-o soluþie
cu substanþã nutritivã pânã apar primele rãdãcini. Acestea apar dupã 3-4
sãptãmâni, dupã care plantez planta în amestec de pãmânt. Se poate recurge ºi
la tãierea altoiului, în porþiunea cea mai groasã ºi înrãdãcinarea butaºului
astfel obþinut sau realtoirea acestuia pe un alt portaltoi. Porþiunea rãmasã pe
portaltoiul vechi va aduce lãstari care la rândul lor pot fi înrãdãcinaþi sau
altoiþi
Nevezi
Ioan
Baia
Mare
Altoirea pe alte genuri de portaltoi
ing. Constatin V. Latiº
Satu Mare,
24 noiembrie 2007
În afara motivaþiilor ce justificã altoirea pe Pereskiopsis, pot apãrea situaþii când
suntem puºi în faþa unei posibile
pierderi a unei plante fie ca urmare a unui început de putrezire, când
prin îndepãrtarea porþiunii afectate uneori salvãm planta, fie datoritã unei
mai limitate posibilitãþi de înmulþire pe cale sexuatã, determinatã de
maturarea foarte târzie a plantei (ex. plantele columnare),
sau determinat de calitãþile biologice a unor genuri, specii sau forme ca:
formele clorofilo-deficitare, formele cristate, sensibilitate la nivelul
coletului
la umezealã, sau pur
ºi simplu pentru a realiza o mai rapidã înmulþire pe cale vegetativã prin
realizarea de lãstari mai numeroºi - specific plantelor altoite.
Ca ºi în cazul altoirii pe Pereskiopsis, principala problemã o constituie obþinerea ºi
formatarea portaltoiului.
Cei mai viguroºi portaltoi se obþin din plante
provenind din genurille: Eriocereus,
Helianthocereus, Pachycereus, Cereus, Trichocereus, Myrtillocactus,
Cleistocactus, Echinopsis, Opuntia Selenicereus, Corryocactus, Hylocereus.
La altoirea pe genuri de plante altele decât Pereskiopsis
- care are o viaþã biologicã de portaltoi mai redusã, determinat de
creºterea intensã a altoiului ºi deci o suprasolicitare a sistemului - se pot
distinge douã situaþii, care solicitã portaltoi diferiþi :
- altoirea intermediarã, când se vor folosi portaltoi tineri, de 8-10 cm. înãlþime ºi cu un
diametru de cca. 1 cm., din speciile: Eriocereus jusbertii, Selenicereus grandiflorus,
Myrtillocactus geometrizans, Trichocereus pachanoi, candicans,
schickendantzii, thelegonoides, spachianus, macrogonus, Cleistocactus
baumannii, candelilla, smaragdiflorus, Corryocactus melanotricus,
pachycladus, Cereus dayamii, jamacaru, Echinopsis eyresii, sau special pentru speciile clorofilo-deficitare ca: Hylocereus
trigonus ºi Hylocereusundatus , iar în cazul Opuntiilor, specii de Opuntia ficus-indica,
triacantha, robusta;
- altoirea definitivã, când vom utiliza portaltoi cu caracter de compatibilitate, de genul Eriocereus jusbertii, Pachycereus
pringlei ºi Echinopsis, pentru genuri ºi
specii ca: Mammillaria poselgeri, halei, maritima, pondii, setispina,
schumannii, tetrancistra, goldii, haudeana, saboae, theresae,
perezdelarosa, solisoides, dodsonii, barbata, carmenae, dehertiana, herrerae, humboldtii, lasiacantha, lenta,
morricalli, olivae, wilcoxii, stella-de-tacubaya, viescensis, Ariocarpus,
Ortegocactus, Pelecyphora, Encephalocarpus, Aztekium, Turbinicarpus,
Pilocanthus, Pediocactus, Sclerocactus, Discocactus, Buiningia,
Uebelmannia, Cintia, Coleocephalocereus, Austrocephalocereus,
Micranthocereus, Copiapoa, Eriosyce, Reicheocactus, Delaetia,
Rodentiophila, Gymnocalycium, Blossfeldia, Frailea, Sulcorebutia, Rebutia,
Chamaecereus, formele clorofilo-deficitare sau
cristate.
Pentru a concretiza situaþiile de compatibilitate
altoi - portaltoi subliniem:
- portaltoii realizaþi din Echinopsis se vor utiliza pentru toate tipurile de altoi pitice ºi
încet crescãtoare, sau mai rar pentru specii aparþinând genurilor: Echinocereus, Sclerocactus,
Pediocactus (inclusiv Utahia), cât ºi pentru speciile ce se ierneazã la
temperaturi mai scãzute (5-10°C);
- portaltoii realizaþi pe Eriocereus jusbertii, cãruia îi corespunde un sol umed ºi cald,
care este uºor de iernat, fiind un portaltoi deosebit de rezistent, se preteazã
altoirii de „repicaturi”;
- portaltoiul de Hylocereus ºi hibrizi ai acestuia are o creºtere rapidã ºi se preteazã altoirii de
epifite ce ierneazã la temperaturã ridicatã ºi umezealã precum ºi pentru altoirea de „repicãturi”, având dezavantajul cã nu pãstreazã corespunzãtor ºi un timp mai
îndelungat altoiul; deasemenea este pretabil pentru altoirea de
cactuºi dependenþi ca: Gymnocalycium
mihanovichii var. friedrichii cu cele douã forme ale
sale :
aurea ºi rubra ºi Chamaecereus silvestris, formele cristatus ºi aureus;
-
portaltoiul de Selenicereus (grandiflorus ºi macdonaldiae),
ce se ierneazã la loc cald, este potrivit pentru Schlumbergera ºi „repicat”;
-
portaltoiul de Trichocereus (bridgesii, pachanoi, spachianus,etc.),
ce se ierneazã la rece ºi uscat , asigurã o dezvoltare deosebitã în volum a
altoiului, are dezavantajul de a lãstãri puternic, necesitând o continuã
supraveghere în vederea înlãturãrii acestora.
Apartanenþa, altoiului ºi a portaltoiului, la aceiaºi subfamilie
ºi eventual zonã geograficã condiþioneazã reuºita altoirii.
Ca principiu general, altoirea se executã doar în
perioada aprilie – septembrie, deci în perioada de vegetaþie activã a
plantelor. Deºi este posibil ca viitorul portaltoi sã fie înrãdãcinat în anul
executãrii operaþiunii de altoire, este indicatã, pentru a asigura un sistem radicular ce sã
susþinã douã plante, obþinerea acestuia cu un an înainte.
Portaltoiul poate fi realizat pe seama unei plante
mature sau pe seama unui butaº.
Pentru obþinerea butaºului se procedeazã astfel:
Cu ajutorul unei lame, a unui bisturiu, sau a unui
cuþit bine ascuþit, în prealabil dezinfectat cu alcool (ºi
nu prin flambare pentru a nu reduce duritatea metalului), se procedeazã la
separarea lãstarului de pe planta mamã,
lãstar ce trebuie sã aibe o lungime de 10-15 cm. Pentru a nu compromite planta
mamã tãietura trebuie sã fie cât mai micã ºi fãrã suprafeþe sfâºiate ºi se va
pudra cu un fungicid (nu cu alcool – întrucât „arde” þesutul viu) sau cu praf de cãrbune
care este sicativ.
Lãstarul obþinut se va ascuþi în partea proximalã,
în formã de panã, dinspre exterior spre cilindrul central, cu grijã a nu-l
leza. Suprafaþa tãiatã se pudreazã cu un
fungicid sau cu un hormon de înrãdãcinare, iar vârful cu praf de gips ce sã
previnã o uscare rapidã.
Lãstarul fasonat, potrivit celor de mai
sus, se poziþioneazã vertical timp de câteva zile , pânã
când pe suprafaþa tãiatã se formeazã o peliculã uscatã. Astfel pregãtit,
lãstarul este aºezat deasupra unei site sub care este apã (deci se creiazã un
mediu umed), sau pe un suport ce sã-l þinã ridicat peste
nivelul mesei sau, se planteazã într-un ghiveci de dimensiune corespunzãtoare,
în care dupã ce s-a aºezat peste orificiile de eliminare a excesului de apã
spãrturi ceramice sau pietriº, se introduce amestecul de sol specific genului
pânã la aproximativ 5-6 cm. de la buza superioarã urmat de 4-5 cm. de nisip.
Lãstarul fasonat prin tãiere ºi apoi cicatrizat,
devenit butaº, indiferent de soluþia adoptatã v-a forma rãdãcini pe conturul
tãieturii.
În situaþia în care dupã câteva zile se constatã cã
a început un proces de putrezire se v-a proceda la o nouã tãiere, pânã la
þesutul sãnãtos, la uscarea sub formã de peliculã ºi la o nouã înrãdãcinare.
Dupã aproximativ 2-3 sãptãmâni apar primele
rãdãcini, când în situaþia în care s-a folosit procedeul de înrãdãcinare deasupra
apei sau acea de suspendat, butaºul se va planta fie în tãvi de butãºire, fie
în ghiveci, unde timp de un sezon îºi continuã formarea sistemului radicular.
Personal optez pentru înrãdãcinarea directã în
nisip, procedeu care-mi asigurã o continuitate în procesul de înrãdãcinare,
noile rãdãcini nu vor mai fi deranjate putând trece direct în stratul inferior,
nutritiv.
Consider procedeul de sterilizare prin încãlzire
pânã la punctul de fierbere a
amestecului de sol ca fãrã fundament ºtiinþific ºi un exces de zel. Solul este
un complex viu, cu o structurã granularã specificã, care-i dau proprietãþi de
suport pentru viaþã, pentru cultura plantelor. Prin încãlzire solul îºi pierde
granulaþia ºi microflora favorabilã dezvoltãrii vegetale, devine o masã
amorfã!. Deasemenea, adaosul de cãrbune în sol nu poate fi tratat ca „dezinfectant”, este doar un element
higroscopic, ce menþine un timp mai îndelungat umiditatea
amestecului ºi fixeazã bule de aer, deci asigurã o mai mare
porozitate.
Dupã formarea sistemului radicular suficient de
dezvoltat pentru a susþine altoiul ºi portaltoiul se procedeazã la altoire,
care aºa cum am mai spus se executã numai în sezonul de activitate vegetativã a
plantelor ºi numai pe timp cãlduros.
Dacã urmãrim altoirea unei plante delicate, vom
opta pentru un portaltoi cu un sistem
radicular robust ºi alegem tipul de altoire permanentã - care se realizeazã mai
aproape de baza plantei. Dacã dorim sã stimulãm vegetaþia unei plante, chiar cu
riscul de a nu înflori ºi de a se desprinde ulterior de portaltoi, atunci vom
prefera altoirea temporarã - care se face cãtre vârful portaltoiului.
Înainte cu 2-3 sãptãmâni de efectuarea
altoirii butaºii vor trebui pregãtiþi,
pregãtire ce constã în aºezarea lor la un loc mai puþin luminat, la un loc cald
ºi la udarea lor moderatã, operaþiune ce va determina etiolarea vârfului. De
fapt prin acest procedeu forþãm vârful de creºtere al plantei,ceea ce duce la
formarea de þesut tânãr.
Tehnica de altoire depinde de metoda adoptatã:
- fie altoirea platã, cãnd suprafaþa de tãiere a portaltoiului ºi al altoiului sunt plate,
- fie altoirea
în V, când ambele plante se taie în V.
În cazul aplicãrii metodei de altoire platã,
indiferent de faptul cã este o altoire intermediarã sau definitivã, a cãror
condiþii le-am descris mai sus, portaltoiul va fi secþionat cu ajutorul unuia
dintre instrumentele descrise la separarea lãstarului de cãtre planta mamã.
Suprafaþa secþionatã a plantei înrãdãcinate trebuie protejatã pentru a nu se
infecta/infesta ºi a nu pierde sevã, care în general este de consistenþã
cleioasã la portaltoii bine pregãtiþi, prin secþionare unei foiþe ce se v-a
lãsa pe locul sãu. Pentru ca dupã altoire, la câteva sãptãmâni, portaltoiul sã
nu elimine altoiul ca urmare a uscãrii suprafeþei de altoit, se va proceda la
tãierea oblicã a marginilor porþiunii secþionate.
Fazele pregãtirii portaltoiului
foto: I. Lörimcz
|
Pasul urmãtor este cel al
pregãtirii altoiului : altoiul, desprins de pe planta mamã, sau porþiunea
unei plante ce trebuie salvatã, se va secþiona identic portaltoiului, adicã,
pentru a nu crea mediu de dezvoltare a diverºilor fungi, pentru a crea condiþii
de aerisire, se taie oblic pe margini ºi perfect plan la bazã. Reuºita altoirii
constã în suprapunerea perfectã a vaselor liberiene ale altoiului peste cele
ale portaltoiului, creind o continuitate.
Fazele pregãtirii altoiului
foto:I. Lörincz
|
Pentru a realiza un contact intim
între cele douã suprafeþe create de cãtre portaltoi ºi altoi se va proceda la
efetuarea unei presiuni (care nu
trebuie sã fie atât de mare încât sã deformeze altoiul),
fie cu ajutorul unor benzi cauciucate elastice (elasticul se
trece pe sub ghiveci ºi peste porþiunea apicalã a altoiului),
fie cu fire de aþã/sfoarã ce au la capete mici greutãþi (ºuruburi,
piuliþe), fie cu lame elastice fixate într-un suport fix dar care pot efectua o
presiune continuã ºi perpendicularã pe vârful altoiului. Dupã 3-5 zile de la
efectuarea altoirii se vor îndepãrta mijloacele de presare, planta se va aºeza
la un loc cald, luminos dar nu în bãtaia directã a razelor solare. Noua plantã
se va creºte identic componenteloravându-se însã în vedere ca apa de udare sã
nu ajungã pe suprafaþa de contact altoi-portaltoi.
La efectuarea acestui tip de altoire trebuie avut
în vedere ca porþiunile de portaltoi rezultate în urma secþionãrii sã se
utilizeze în continuare la formarea de noi portaltoi prin înrãdãcinare ºi
creºtere.
Altoire în V, sau în despicãturã, se aplicã în mod
deosebit plantelor cu port pendent : Zygocactus, Rhipsalidopsis,
Schlumbergera, º.a., mai mult cu scop estetic, utilizând portaltoi înalþi de
15-20 cm. Aceastã metodã constã în tãierea aproximativ a 2-3 cm. din vârful
portaltoiului, dupã care se efectuiazã o tãiere în V, care elibereazã atât o
porþiune din cilindrul central cât ºi din parenchim. Altoiul se taie sub formã
de panã, pe ambele feþe, dupã care se introduce în despicãtura portaltoiului.
Apoi, se leagã strâns portaltoiul peste altoi. Reuºita operaþiunii constã în
rapiditatea execuþiei.
Obþinerea îndemânãrii în efectuarea acestor manevre
poate asigura reuºita totalã, poate da posibilitatea de a spori numãrul
indivizilor din colecþie, mai ales când vorbim de plante rare, valoroase ºi nu în ultimul rând a da un plus de formã ºi culoare deosebit de
apreciate în peisajul ambiental.
ing. Constatin V. Latiº
Satu Mare,
24 noiembrie 2007
Bibliografie:
-
Franz Becherer : Kakteen - Gräfe und Unzer Verlag GmbH, München, 1989;
-
Dipl.ing.Sorin Victor Copãcescu :
Cactuºii - monografie Editura Ceres , Bucureºti,
2001;
-
prof. Petre Dobrotã : Cactuºii, Colecþia
Ceres, 1973;
-
Marcus Schneck : Cacti,1995.