Altoirea pe Peireskiopsis

Nevezi Ioan
Baia Mare

De ce altoim ?

O întrebare a cãrui rãspuns s-ar putea sã nu mulþumeascã pe toatã lumea!.

Un motiv pentru care recurgem la acestã metodã este satisfacerea dorinþei de a obþine cât mai repede plante florifere, în cazul speciilor cu o dezvoltare lentã. Un alt motiv îl constiuie greutatea ºi cantitãþile mici de seminþe care pot fi procurate la anumite specii. Altoirea plantelor din aceste seminþe oferã o dezvoltare sigurã a acestora. Plantele rezultate din altoire, într-un timp foarte scurt, comparat cu stadiul normal de dezvoltare, aduc seminþe.

Însãmânþarea din care rezultã plantele de altoit o execut în luna aprilie. La douã-trei sãptãmâni de la germinare pe plante apar primi spini, moment în care acestea devin apte pentru altoire.

Portaltoiul utilizat, Peireskiopsis spatulata sau Peireskiopsis velutina, îl pregãtesc la sfârºitul verii. În acestã perioadã tai vârful plantelor, butaºii obþinuþi îi pun la înrãdãcinat pentru anul urmãtor. Pânã la primãvarã planta mamã va dezvolta lãstari de 15 - 17 cm. Lãstarii, primãvara devreme îi pun la înrãdãcinat în ghivece separate, acestea devenind portaltoii pe care îi utilizez. O condiþie esenþialã în reuºita operaþiei este ca portaltoiul sã aibã o rãdãcinã viguroasã, deasã. Înainte de altoire, portaltoii îi „cresc” într-un loc semi întunecat al serei, asigurându-le apã din belºug ºi cãldurã. Acestã creºtere forþatã va determina dezvoltarea unui vârf de creºtere de 1,5 cm, fraged uºor de tãiat.
Operaþia de tãiere a plantelor ºi a portaltoiului o execut cu douã lame de bãrbierit noi. Una o utilizez pentru plantule, cealaltã pentru portaltoi, având grijã sã nu amestec cele douã lame. Dupã fiecare tãiere dezinfectez lamele cu spirt. Plantulele le tai în porþiunea mai groasã ºi dupã tãiere le acopãr cu un pahar mic, pentru a preveni uscarea rapidã a tãieturii. Porþiunea de pe portaltoi unde voi executa tãierea, în prealabil o dezinfectez cu spirt, cu ajutorul unei pensule, pentru a preveni posibilitatea apariþiei unei infecþii. Dupã executarea tãieturilor aºez plantula pe Peireskiopsis, executând o uºoarã rãsucire a acesteia pentru a elimina eventualele bule de aer. În cazul altoirii pe Peireskiopsis nu este necesar „presare” altoiului pe portaltoi.

O altã metodã folosesc în cazul altoirii butaºilor mai mari. În acest caz portaltoiul îl ascuþesc iar în altoi fac o scobiturã. Aºez altoiul pe portaltoi apãsând ºi rãsucind uºor în acelaºi timp altoiul. Altoiul îl fixez de portaltoi cu un spin de la o plantã mare.

Trebuie þinut cont de faptul cã Peireskiopsis are vasele capilare situate în epiderma plantei ºi nu în mijlocul tulpinei. Altoiul se aºeazã în aºa fel pe portaltoi ca vasele capilare a celor douã plante sã se suprapunã. Este un factor de care depinde reuºita acþiunii (ºi în cazul altor tipuri de portaltoi).

				Fazele altoirii pe Pereskiopsis foto: I. Lörincz

Dupã executarea operaþiei de altoire, ghivecele le aºez într-un acvariu acoperit, pregãtit dinainte. Acesta are o înãlþime de 45 cm ºi permite aºezarea unui numãr de 16 ghivece cu latura de 8 cm ºi a unui borcan de un litru. Borcanul îl umplu cu apã distilatã ºi îl încãlzesc cu un încãlzitor de acvariu, astfel ca temperatura apei sã fie de 30 - 40°C. Acest borcan asigurã mediul umed din acvariu. Mediul umed ºi cald trebuie menþinut timp de 48 de ore. Altoirile executate în acest fel se lipesc în douã- trei zile ºi dupã o sãptãmânã, douã se poate deja observa dezvoltarea altoilor.

Altoirea se va executa numai pe portaltoi care au frunze, pentru a prelungi cât mai mult viaþa acestora.

În cazul altoirii pe Peireskiopsis, dupã o perioadã de 3-4 ani se ridicã problema „îmbãtrânirii” portaltoiului, care se manifestã prin pierderea frunzelor ºi apariþia unei „scoarþe lemnoase” pe corpul acesteia ºi încetinirea ritmului de creºtere al altoiului. La apariþia acestor semne altoiul trebuie despãrþit. Acestã operaþie o fac prin tãierea portaltoiului, la 4-5 cm sub altoi ºi înrãdãcinarea acestui ciot într-o soluþie cu substanþã nutritivã pânã apar primele rãdãcini. Acestea apar dupã 3-4 sãptãmâni, dupã care plantez planta în amestec de pãmânt. Se poate recurge ºi la tãierea altoiului, în porþiunea cea mai groasã ºi înrãdãcinarea butaºului astfel obþinut sau realtoirea acestuia pe un alt portaltoi. Porþiunea rãmasã pe portaltoiul vechi va aduce lãstari care la rândul lor pot fi înrãdãcinaþi sau altoiþi

Nevezi Ioan

Baia Mare

Altoirea pe alte genuri de portaltoi

ing. Constatin V. Latiº

Satu Mare,

În afara motivaþiilor ce justificã altoirea pe Pereskiopsis, pot apãrea situaþii când suntem puºi în faþa unei posibile pierderi a unei plante fie ca urmare a unui început de putrezire, când prin îndepãrtarea porþiunii afectate uneori salvãm planta, fie datoritã unei mai limitate posibilitãþi de înmulþire pe cale sexuatã, determinatã de maturarea foarte târzie a plantei (ex. plantele columnare), sau determinat de calitãþile biologice a unor genuri, specii sau forme ca: formele clorofilo-deficitare, formele cristate, sensibilitate la nivelul coletului la umezealã, sau pur ºi simplu pentru a realiza o mai rapidã înmulþire pe cale vegetativã prin realizarea de lãstari mai numeroºi - specific plantelor altoite.

Ca ºi în cazul altoirii pe Pereskiopsis, principala problemã o constituie obþinerea ºi formatarea portaltoiului.

Cei mai viguroºi portaltoi se obþin din plante provenind din genurille: Eriocereus, Helianthocereus, Pachycereus, Cereus, Trichocereus, Myrtillocactus, Cleistocactus, Echinopsis, Opuntia Selenicereus, Corryocactus, Hylocereus.

La altoirea pe genuri de plante altele decât Pereskiopsis - care are o viaþã biologicã de portaltoi mai redusã, determinat de creºterea intensã a altoiului ºi deci o suprasolicitare a sistemului - se pot distinge douã situaþii, care solicitã portaltoi diferiþi :

Pentru a concretiza situaþiile de compatibilitate altoi - portaltoi subliniem:

- portaltoii realizaþi din Echinopsis se vor utiliza pentru toate tipurile de altoi pitice ºi încet crescãtoare, sau mai rar pentru specii aparþinând genurilor: Echinocereus, Sclerocactus, Pediocactus (inclusiv Utahia), cât ºi pentru speciile ce se ierneazã la temperaturi mai scãzute (5-10°C);

- portaltoii realizaþi pe Eriocereus jusbertii, cãruia îi corespunde un sol umed ºi cald, care este uºor de iernat, fiind un portaltoi deosebit de rezistent, se preteazã altoirii de „repicaturi”;

- portaltoiul de Hylocereus ºi hibrizi ai acestuia are o creºtere rapidã ºi se preteazã altoirii de epifite ce ierneazã la temperaturã ridicatã ºi umezealã precum ºi pentru altoirea de „repicãturi”, având dezavantajul cã nu pãstreazã corespunzãtor ºi un timp mai îndelungat altoiul; deasemenea este pretabil pentru altoirea de cactuºi dependenþi ca: Gymnocalycium mihanovichii var. friedrichii cu cele douã forme ale sale : aurea ºi rubra ºi Chamaecereus silvestris, formele cristatus ºi aureus;

- portaltoiul de Selenicereus (grandiflorus ºi macdonaldiae), ce se ierneazã la loc cald, este potrivit pentru Schlumbergera ºi „repicat”;

- portaltoiul de Trichocereus (bridgesii, pachanoi, spachianus,etc.), ce se ierneazã la rece ºi uscat , asigurã o dezvoltare deosebitã în volum a altoiului, are dezavantajul de a lãstãri puternic, necesitând o continuã supraveghere în vederea înlãturãrii acestora.

Apartanenþa, altoiului ºi a portaltoiului, la aceiaºi subfamilie ºi eventual zonã geograficã condiþioneazã reuºita altoirii.

Ca principiu general, altoirea se executã doar în perioada aprilie – septembrie, deci în perioada de vegetaþie activã a plantelor. Deºi este posibil ca viitorul portaltoi sã fie înrãdãcinat în anul executãrii operaþiunii de altoire, este indicatã, pentru a asigura un sistem radicular ce sã susþinã douã plante, obþinerea acestuia cu un an înainte.

Portaltoiul poate fi realizat pe seama unei plante mature sau pe seama unui butaº.

Pentru obþinerea butaºului se procedeazã astfel:

Cu ajutorul unei lame, a unui bisturiu, sau a unui cuþit bine ascuþit, în prealabil dezinfectat cu alcool (ºi nu prin flambare pentru a nu reduce duritatea metalului), se procedeazã la separarea lãstarului de pe planta mamã, lãstar ce trebuie sã aibe o lungime de 10-15 cm. Pentru a nu compromite planta mamã tãietura trebuie sã fie cât mai micã ºi fãrã suprafeþe sfâºiate ºi se va pudra cu un fungicid (nu cu alcool – întrucât „arde” þesutul viu) sau cu praf de cãrbune care este sicativ.

Lãstarul obþinut se va ascuþi în partea proximalã, în formã de panã, dinspre exterior spre cilindrul central, cu grijã a nu-l leza. Suprafaþa tãiatã se pudreazã cu un fungicid sau cu un hormon de înrãdãcinare, iar vârful cu praf de gips ce sã previnã o uscare rapidã.

Lãstarul fasonat, potrivit celor de mai sus, se poziþioneazã vertical timp de câteva zile , pânã când pe suprafaþa tãiatã se formeazã o peliculã uscatã. Astfel pregãtit, lãstarul este aºezat deasupra unei site sub care este apã (deci se creiazã un mediu umed), sau pe un suport ce sã-l þinã ridicat peste nivelul mesei sau, se planteazã într-un ghiveci de dimensiune corespunzãtoare, în care dupã ce s-a aºezat peste orificiile de eliminare a excesului de apã spãrturi ceramice sau pietriº, se introduce amestecul de sol specific genului pânã la aproximativ 5-6 cm. de la buza superioarã urmat de 4-5 cm. de nisip.

Lãstarul fasonat prin tãiere ºi apoi cicatrizat, devenit butaº, indiferent de soluþia adoptatã v-a forma rãdãcini pe conturul tãieturii.

În situaþia în care dupã câteva zile se constatã cã a început un proces de putrezire se v-a proceda la o nouã tãiere, pânã la þesutul sãnãtos, la uscarea sub formã de peliculã ºi la o nouã înrãdãcinare.

Dupã aproximativ 2-3 sãptãmâni apar primele rãdãcini, când în situaþia în care s-a folosit procedeul de înrãdãcinare deasupra apei sau acea de suspendat, butaºul se va planta fie în tãvi de butãºire, fie în ghiveci, unde timp de un sezon îºi continuã formarea sistemului radicular.

Personal optez pentru înrãdãcinarea directã în nisip, procedeu care-mi asigurã o continuitate în procesul de înrãdãcinare, noile rãdãcini nu vor mai fi deranjate putând trece direct în stratul inferior, nutritiv.

Consider procedeul de sterilizare prin încãlzire pânã la punctul de fierbere a amestecului de sol ca fãrã fundament ºtiinþific ºi un exces de zel. Solul este un complex viu, cu o structurã granularã specificã, care-i dau proprietãþi de suport pentru viaþã, pentru cultura plantelor. Prin încãlzire solul îºi pierde granulaþia ºi microflora favorabilã dezvoltãrii vegetale, devine o masã amorfã!. Deasemenea, adaosul de cãrbune în sol nu poate fi tratat ca „dezinfectant”, este doar un element higroscopic, ce menþine un timp mai îndelungat umiditatea amestecului ºi fixeazã bule de aer, deci asigurã o mai mare porozitate.

Dupã formarea sistemului radicular suficient de dezvoltat pentru a susþine altoiul ºi portaltoiul se procedeazã la altoire, care aºa cum am mai spus se executã numai în sezonul de activitate vegetativã a plantelor ºi numai pe timp cãlduros.

Dacã urmãrim altoirea unei plante delicate, vom opta pentru un portaltoi cu un sistem radicular robust ºi alegem tipul de altoire permanentã - care se realizeazã mai aproape de baza plantei. Dacã dorim sã stimulãm vegetaþia unei plante, chiar cu riscul de a nu înflori ºi de a se desprinde ulterior de portaltoi, atunci vom prefera altoirea temporarã - care se face cãtre vârful portaltoiului.

Înainte cu 2-3 sãptãmâni de efectuarea altoirii butaºii vor trebui pregãtiþi, pregãtire ce constã în aºezarea lor la un loc mai puþin luminat, la un loc cald ºi la udarea lor moderatã, operaþiune ce va determina etiolarea vârfului. De fapt prin acest procedeu forþãm vârful de creºtere al plantei,ceea ce duce la formarea de þesut tânãr.

Tehnica de altoire depinde de metoda adoptatã:

- fie altoirea platã, cãnd suprafaþa de tãiere a portaltoiului ºi al altoiului sunt plate,

- fie altoirea în V, când ambele plante se taie în V.

În cazul aplicãrii metodei de altoire platã, indiferent de faptul cã este o altoire intermediarã sau definitivã, a cãror condiþii le-am descris mai sus, portaltoiul va fi secþionat cu ajutorul unuia dintre instrumentele descrise la separarea lãstarului de cãtre planta mamã. Suprafaþa secþionatã a plantei înrãdãcinate trebuie protejatã pentru a nu se infecta/infesta ºi a nu pierde sevã, care în general este de consistenþã cleioasã la portaltoii bine pregãtiþi, prin secþionare unei foiþe ce se v-a lãsa pe locul sãu. Pentru ca dupã altoire, la câteva sãptãmâni, portaltoiul sã nu elimine altoiul ca urmare a uscãrii suprafeþei de altoit, se va proceda la tãierea oblicã a marginilor porþiunii secþionate.

Fazele pregãtirii portaltoiului foto: I. Lörimcz

Pasul urmãtor este cel al pregãtirii altoiului : altoiul, desprins de pe planta mamã, sau porþiunea unei plante ce trebuie salvatã, se va secþiona identic portaltoiului, adicã, pentru a nu crea mediu de dezvoltare a diverºilor fungi, pentru a crea condiþii de aerisire, se taie oblic pe margini ºi perfect plan la bazã. Reuºita altoirii constã în suprapunerea perfectã a vaselor liberiene ale altoiului peste cele ale portaltoiului, creind o continuitate.

Fazele pregãtirii altoiului foto:I. Lörincz

Pentru a realiza un contact intim între cele douã suprafeþe create de cãtre portaltoi ºi altoi se va proceda la efetuarea unei presiuni (care nu trebuie sã fie atât de mare încât sã deformeze altoiul), fie cu ajutorul unor benzi cauciucate elastice (elasticul se trece pe sub ghiveci ºi peste porþiunea apicalã a altoiului), fie cu fire de aþã/sfoarã ce au la capete mici greutãþi (ºuruburi, piuliþe), fie cu lame elastice fixate într-un suport fix dar care pot efectua o presiune continuã ºi perpendicularã pe vârful altoiului. Dupã 3-5 zile de la efectuarea altoirii se vor îndepãrta mijloacele de presare, planta se va aºeza la un loc cald, luminos dar nu în bãtaia directã a razelor solare. Noua plantã se va creºte identic componenteloravându-se însã în vedere ca apa de udare sã nu ajungã pe suprafaþa de contact altoi-portaltoi.

La efectuarea acestui tip de altoire trebuie avut în vedere ca porþiunile de portaltoi rezultate în urma secþionãrii sã se utilizeze în continuare la formarea de noi portaltoi prin înrãdãcinare ºi creºtere.

Altoire în V, sau în despicãturã, se aplicã în mod deosebit plantelor cu port pendent : Zygocactus, Rhipsalidopsis, Schlumbergera, º.a., mai mult cu scop estetic, utilizând portaltoi înalþi de 15-20 cm. Aceastã metodã constã în tãierea aproximativ a 2-3 cm. din vârful portaltoiului, dupã care se efectuiazã o tãiere în V, care elibereazã atât o porþiune din cilindrul central cât ºi din parenchim. Altoiul se taie sub formã de panã, pe ambele feþe, dupã care se introduce în despicãtura portaltoiului. Apoi, se leagã strâns portaltoiul peste altoi. Reuºita operaþiunii constã în rapiditatea execuþiei.

Obþinerea îndemânãrii în efectuarea acestor manevre poate asigura reuºita totalã, poate da posibilitatea de a spori numãrul indivizilor din colecþie, mai ales când vorbim de plante rare, valoroase ºi nu în ultimul rând a da un plus de formã ºi culoare deosebit de apreciate în peisajul ambiental.

ing. Constatin V. Latiº

Satu Mare,

24 noiembrie 2007

Bibliografie:

• Franz Becherer : Kakteen - Gräfe und Unzer Verlag GmbH, München, 1989;

• Dipl.ing.Sorin Victor Copãcescu : Cactuºii - monografie Editura Ceres , Bucureºti, 2001;

• prof. Petre Dobrotã : Cactuºii, Colecþia Ceres, 1973;

• Marcus Schneck : Cacti,1995.