ÎNMULÞIREA CACTUªILOR

1. Din seminþe: in urma polenizãrii florilor se formeazã fructele care de regulã conþin seminþe. Într-un vas curat se aºeazã un sol bine dezinfectat, fin granulat, peste care se vor aºeza seminþele care nu se vor acoperi cu sol, eventual se vor tasa uºor. Solul semãnat se umezeºte, vasul se acoperã ºi se aºeazã la loc luminos. Temperatura optimã pentru rãsãrire este de 20 – 25°C, puþin mai scãzutã în timpul nopþii. Dupã 4 – 14 zile vor rãsãri tinerele plãntuþe. Vom avea grijã ca solul sã fie în permanenþã umed (nu ud). Le vom obiºnui cu aerul exterior numai când au câteva areole cu spini, pâna atunci le þinem acoperite. Când au ajuns la dimensiunea unui bob de mazãre (aproximativ dupã un an de la semãnare) le vom repica, adicã transplanta într-un alt vas, la distanþa de 2 - 3 cm între ele. Le vom pune la loc luminos dar nu la soare direct ºi le vom uda ori de câte ori este nevoie, chiar ºi iarna, plantulele fiind încã prea mici ºi pierd repede apa prin evapotranspiraþie.
2. Din lãstari: unele plante odatã cu creºterea lor produc ºi lãstari, ramuri laterali care de multe ori îºi formeazã rãdãcini chiar pe planta mamã. Ajunse pe sol aceºti lãstari îºi dezvoltã rãdãcinile ºi pot forma aºa zisele colonii sau perniþe. Lãstarii luaþi de la planta mamã, când sunt destul de mari, îi putem înrãdãcina obþinând o altã plantã, solitarã la început, care la rândul ei va lãstãrii. La îndepãrtarea lãstarilor de pe planta mamã vom urmãri ca suprafaþa de tãiere sã fie cât mai micã. Instrumentele de tãiere (lamã, bisturiu, cuþit ascuþit) le vom dezinfecta cu alcool sanitar în prealabil. Planta mamã nu o vom uda, având grijã sã nu ajungã apã pe tãieturã pânã la cicatrizarea acesteia. Lãstarii, în funcþie de mãrimea tãieturii, se vor cicatriza la umbrã, într-un loc aerat, câteva zile, fãrã a ajunge apã pe suprafaþa tãiatã. Dupã cicatrizare se vor planta într-un sol puþin mai nisipos pânã îºi vor face rãdãcini. Procedeul se aplicã doar vara
3. Butãºire: este operaþia de tãiere a ramurilor plantei, a vârfului de creºtere, la dimensiuni diferite. Datoritã multitudinii de forme ale cactuºilor ºi aceºti butaºi vor avea forme diferite, respectiv obþinerea lor este diferitã. Tãind orizontal corpul plantei sau a ramurii, la câþiva centrimetri de vârf, partea superioarã o vom folosi ca butaº. O ascuþim la bazã ca pe un creion, cu un instrument steril, îl aºezãm în poziþie verticalã la un loc umbrit dar nu rãcoros, având grijã ca apa sã nu ajungã pe suprafaþa tãiatã. Se pot folosi diferite fungicide pentru combaterea ciupercilor ºi mucegaiului, dar prin utilizarea acestora se va micºora suprafaþa tãiatã. Când suprafaþa tãiatã s-a cicatrizat complect, dupã aproximativ douã sãptãmâni, plantãm butaºii într-un sol nisipos sau chiar în nisip sau perlit sau amestec de turbã cu una din componentele amintite. Experienþa noastra ne-a arãtat cã butaºii s-au înrãdãcinat foarte bine pe un amestec de ½ pãrþi de nisip ºi ½ pãrþi turbã. Dupã înrãdãcinare butaºul se planteazã într-un sol pentru cactuºi ºi sunt trecuþi alãturi de celelalte plante. Aceste operaþiuni se fac numai vara pentru ca plantele astfel obþinute sã se fortifice pânã la repausul de iarnã.
4. Altoire: multe plante rare au un sistem radicular mai slab dezvoltat sau mai sensibil ºi de aceea necesitã sã fie altoite pe o altã plantã care îi va da substanþele minerale ºi apa necesarã dezvoltãrii. Existã creºteri în formã de creastã la unele specii (cristaþii) care de multe ori pot trãi ºi pe rãdãcina proprie, însã se dezvoltã mult mai bine ºi sigur dacã sunt altoite. Formele colorate (clorofil- deficitare) care în loc de clorofilã conþin în corpul lor alþi pigmenþi, nu-ºi pot sintetiza prin fotosintezã hrana, trãiesc doar altoite pe un portaltoi care la asigurã hrana.

CUM ALTOIM ?

Existã mai multe metode de altoire ºi mai multe specii folosite ca portaltoi.

Pe o plantã columnarã pe care o vom folosi ca portaltoi, executãm o secþiune orizontalã la câþiva centimetrii de vârf, îndepãrtând vârful plantei pe care îl vom volosi ca pe un butaºi. Pe suprafaþa tãiatã vom observa vasele care conduc seva în plantã, dispuse în cerc. Vom tãia în jurul acestora marginea portaltoiului, ascuþindu-l. Când suntem gata cu aceste operaþii mai tãiem o foiþã subþire de pe suprafaþa portaltoiului ºi o aºezãm înapoi. Aceastã foiþã nu va permite uscarea viitoarei suprafeþe de contact.

Planta pe care dorim sã o altoim, un lãstar sau un vârf de creºtere, o vom secþiona orizontal, observând ºi la acesta sistemul de vase de conducere dispuse în cerc. Îndepãrtãm foiþa protectoare de pe portaltoi ºi vom aºeza pe suprafaþa acestuia altoiul având grijã ca cele douã cercuri sã vinã în contact pe o suprafaþã cât mai mare. Vom presa puþin altoiul pe portaltoi pentru a scoate aerul dintre cele douã suprafeþe ºi vom fixa altoiul cu un sistem de fixare. Cel mai simplu este folosirea elasticului pentru borcane care se trece peste altoi ºi pe sub ghiveciul portaltoiului. Dupã fixarea altoiului pe portaltoi, le vom aºeza la loc umbrit, la cãldurã. La udare vom avea grijã ca apa sã nu ajungã pe suprafeþele tãiate. Le lãsãm astfel fixate timp de 10-14 zile, dupã care îndepãrtãm elasticul. Peste câteva sãptãmâni se poate observa dezvoltarea altoiului. Dacã altoire a reuºit!

Plantele altoite, iarna le vom þine la o temperaturã de 15 -18°C ºi le vom uda periodic

Altoirea o vom face numai vara la o temperaturã de 20 -25°C ºi numai pe portaltoi deja porniþi în creºtere.

În cazuri excepþionale, pentru a salva o plantã, putem recurge la altoire în orice anotimp, dacã avem portaltoi în creºtere dar rezultatul este nesigur chiar dacã asigurãm condiþii similare celor din varã

Operaþiunile de înmulþire necesitã multã experienþã ºi îndemânare. Pentru a obþine rezultate satisfãcãtoare este bine ca înainte de a începe aceastã activitate sã învãþãm modul de cultivare a plantelor