Eduart Zimer, August 2009

Auckland, Noua Zeelanda

Sincer, nu am inca un raspuns la aceasta intrebare!

Am mai mentionat in cateva ocazii acest hibrid care mi-a atras atentia in colonia de Aeonium de la Islington Bay, Insula Rangitoto, Golful Hauraki, Noua Zeelanda. De asemenea am facut publice si cateva fotografii (din habitat sau in stare cultivata) ale acestui hibrid colectat din colonia macelarita de Departamentul Conservarii la sud de pontonul de acostare de la Islington Bay (cred ca va mai aduceti aminte fotografiile).

Acum, la aproape 19 de luni care au trecut de cand am colectat doua clone ale acestei plante, am o tot mai puternica impresie ca avem de a face cu un hibrid Aeonium haworthii x Aeonium undulatum re-hibridizat cu Aeonium haworthii. Nu este chiar Aeonium haworthii - diferentele sunt vizibile; de asemenea nu este nici hibridul natural Aeonium haworthii x Aeonium undulatum (despre care Giuseppe Tavormina crede ca este foarte asemanator cu Aeonium 'Ray Stephenson') care era destul de comun in zona mai inainte ca Departamentul Conservarii sa actioneze - ci este mai degraba o forma intermediara intre aceste plante. In plus, nu se aseamana intru totul nici cu ceilalti hibrizi horticoli ai Aeonium haworthii pe care i-am vazut in ultimii ani.

Pe scurt - am avut norocul sa intalnesc si sa colectez doua clone ale acestui hibrid mai inainte de a fi decimata colonia respectiva, plante care au ajuns intr-un final in gradina mea. Initial nici nu am avut habar ce colectez, le-am luat doar pentru ca erau deoasebite si nu mai vazusem asa ceva, am fost insa de la inceput constient de existenta unui puternic filon Aeonium haworthii. Desi sunt departe de a fi un expert in Aeonium, impresia mea actuala este ca atat in habitat cat si in stare cultivata (veti vedea mai jos diferenta) aceasta planta isi reclama unicitatea. Una din plante (clona 1) am utilizat-o pentru a asigura o propagare vegetativa a acestui hibrid iar cealalalta (clona 2) o cultiv strict in scopul studiului si pentru a permite observatii directe in toate stadiile ei de dezvoltare.

Este inca mult prea devreme pentru a avea o imagine foarte clara cat de distinct este acest hibrid fata de alte plante similare (in primul rand nu am vazut inca inflorescenta, adica esentialul) si in functie de rezultatele unui studiu care abia a inceput (si care este posibil sa fie continuat cu ajutorul si indrumarea unor persoane cu mai multa competenta in domeniu) va exista (sau nu…) intr-un final si o descriere formala a acestei plante.

In orice caz, probabil ca incepand cu iarna australa 2010 voi incepe distribuirea acestei plante sub numele provizoriu Aeonium 'Rangitoto'.
Intre timp - va rog sa savurati fotografiile (unele deja publicate) pe care le-am adunat pentru a ilustra aceasta scurta nota.
As fi de asemenea incantat daca as putea primi si alte sfaturi, impresii, observatii si opinii din partea unor cunoscatori ai genului Aeonium.

2 - 4. Cea mai mare parte a plantelor din acea colonie (probabil peste 70%, din pacate nu am reusit sa fac - asa cum intentionam - un studiu adevarat al acelei colonii intrucat a fost decimata intre timp) era formata din Aeonium undulatum, in fapt mai multe forme distincte, diferentiate prin nuanta frunzelor (obisnuiam sa le deosebesc prin nume ca forma "ruginie" sau forma "mai verde") sau prin aspectul frunzelor din zona meristemului in perioada de repaos - in unele cazuri rulate intr-un cilindru protector, in altele crescute tabulaeiform. Unul din aceste tipuri este parintele unui alt hibrid despre care Giuseppe Tavormina considera ca este similar cu Aeonium 'Ray Stephenson' (un hibrid Aeonium haworthii x Aeonium undulatum). Din pacate am vizitat Rangitoto de fiecare data in miezul verii, cand in mod firesc toate Aeonium sunt in repaos si au rozete mult reduse. Este posibil ca in cateva saptamani din momentul in care scriu aceste randuri (este inca iarna aici) sa vizitez din nou colonia respectiva (sau mai bine zis ce a mai ramas din ea) si sper sa pot observa aspectul plantelor si in plina stare de vegetatie.

5. Aeonium haworthii x Aeonium undulatum in habitat - este o planta fabuloasa chiar si cand este in repaos, cu rozetele mult reduse. Toate plantele de acest tip vazute de mine in Rangitoto aveau tulpini simple, fara ramificatii. Aceasta planta, rehibridizata cu Aeonium haworthii, a generat forma de o unicitate evidenta pe care am numit-o (provizoriu) Aeonium haworthii x 'Rangitoto'.

6. Aeonium haworthii x Aeonium undulatum in cultivatie. Aceasta clona s-a acomodat nesperat de bine in gradina si a inceput sa se ramifice dupa catva timp. O a doua clona pe care am tinut-o pentru o vreme plantata in ghiveci in sera s-a precipitat spre o inflorire prematura si in ultima instanta a si murit fara a mai avea energia necesara ca sa lastareasca.

7. Aeonium haworthii x Aeonium undulatum in cultivatie. Este aceeasi clona din fotografia anterioara in mijlocul primaverii, cu numai o luna mai tarziu! Transformarea este uimitoare. Fotografia prezinta un detaliu cu reversul frunzelor si marcajele specifice existente. Se poate observa de asemenea si faptul ca planta a inceput sa se ramifice puternic.

8. Inflorescenta unui Aeonium haworthii x Aeonium undulatum - clona care s-a precipitat intr-o inflorire prematura la numai cateva luni dupa ce a fost colectata din Rangitoto. Probabil ca nu s-a putut adapta la conditiile oferite in sera.

9. Aeonium haworthii x Aeonium undulatum - detaliu al florii.

10. Aeonium haworthii x Aeonium undulatum - detaliu al florilor isolate din axilele bractelor.

11. Aeonium 'Rangitoto' in habitat. Nu-mi aduc aminte sa fi vazut decat foarte putine specimene in colonia de la Islington Bay, dar toate exemplarele vazute (evident, cu exceptia celor foarte mici) prezentau aceasta ramificare caracteristica pentru Aeonium haworthii, contrastand puternic cu toate celelalte plante care, cu cateva exceptii rarissime, prezentau numai tulpini simple.

12. Aeonium 'Rangitoto' (clona 1) in cultivatie. La momentul in care am colectat planta aceasta consta dintr-o singura rozeta, dar a inceput sa se ramifice in cateva luni. Am pastrat aceasta clona in primele 8 luni plantata in ghiveci in sera si - intr-un mod remarcabil - si-a mentinut aspectul avut in habitat pentru inca cateva luni chiar si dupa ce am transplantat-o in aer liber in gradina. Aceasta clona este in fapt un butas inradacinat deoarece nu am reusit sa o dezradacinez atunci cand am colectat-o fara ca sa-i ranesc masiv radacinile. Cum parea sa fi ramas usor in urma clonei 2 (extrasa intacta din habitat) ca dezvoltare vegetative am decis sa o utilizez in scopul propagarii.

13. Aeonium 'Rangitoto' (clona 2) in cultivatie, la 13 luni dupa ce am colectat o rozeta simpla din colonia de la Islington Bay. Intrucat am dezradacinat-o fara a-i provoca leziuni semnificative am plantat-o direct in gradina si intradevar a avut o dezvoltare vegetative sustinuta. Si-a pierdut si ceva mai rapid infatisarea tipica din habitat.

14. Aeonium 'Rangitoto' (clona 1) - detaliu al frunzei si al ciliatiilor. Fotografia a fost facuta in miezul toamnei, intr-o perioada de vegetatie intensa. In lumina intense frunzele devin usor glaucoase, din pacate pudra este spalata cu usurinta de ploi puternice.

Sper sa va fi facut placere aceste fotografii dar mai ales sper sa nu ma fi inselat eu!

(aparut in lb. Germana in Avonia-News 2009-11, va apare in lb. Engleza in New Zealand cactus & Succulent Journal, Vol. 63 No. 1 / Feb 2010).

Eduart Zimer,

Auckland, Noua Zeelada,

mai 2010

Aeonium 'Rangitoto' afectat de cancerul uscat al ramurilor

Toate specimenele cultivate in aer liber au fost afectate, incluzand din pacate si exemplarul destinat cu precadere studiului si de la care as fi asteptat o inflorire peste un an sau doi (mare pacat, intr-adevar). In acelasi timp am avut alte 5 sau 6 plante mai mici in ghivece din care numai una singura a fost afectata de aceasta boala (1). Martie si Aprilie m-au gasit deci ciopartind plantele afectate pe masura ce descopeream boala incarcand sa salvez cati mai multi butasi cu putinta. Datorita acestui fapt am acum destule plante noi ca sa pot lansa Aeonium 'Rangitoto' in iarna care vine (banuiesc ca asta este latura pozitiva a vestii proaste).

1. Aeonium 'Rangitoto' in plina vegetatie (August 2009).

In orice caz, in ciuda acestui pas inapoi au existat s cateva aspecte pozitive pe care doresc sa le semnalez. Dupa ce am publicat prima parte a notelor mele despre Aeonium 'Rangitoto' - pe website-ul meu in partea a 7-a a seriei Succulent plants from down under - Adventive Plants, pe forumul International Crassulaceae Network, in Avonia-News 2009-11, precum si in limba romana pe website-ul ACC Aztekium si mai este (inca) in curs de aparitie in New Zealand Cactus and Succulent Journal - trebuie sa spun ca au existat cateva reactii care au variat de la scepticism (Eduardo Carbonel si Félix Loarte din Spania) la asteptare neutra (Giuseppe Tavormina din Italia) si pana la un oarecare suport al teoriei mele. O scurta aducere aminte - am sustinut ca Aeonium 'Rangitoto' este rezultatul re-hibridizarii unei plante identificate de Giuseppe Tavormina ca fiind Aeonium haworthii x Aeonium undulatum (= Aeonium 'Islington Bay') cu Aeonium haworthii. Initial Ray Stephenson a considerat ca planta mea nu prezinta mult interes si este un hibrid obisnuit Aeonium haworthii x Aeonium undulatum, dar dupa ce am postat pe ICN un al 2-lea set de fotografii - care i-au fost trimise cu multa amabilitate si de Margrit Bischofberger - el a admis ca sunt vizibile semne de re-hibridizare (va puteti da seama cat de incantat am fost). A doua sa opinie venea in mod cert in sprijinul teoriei mele, dar lucrurile nu s-au oprit aici. Nick Perrin (editorul NZCSJ, caruia i-am trimis si un exemplar al acestui hibrid) a trimis pe la sfarsitul lui 2009 prin email tot ce primise de la mine (text publicabil, comentarii, fotografii) lui Rudolf Schulz pentru a avea si opinia unui alt autentic specialist al genului Aeonium. Cum Rudolf a calatorit probabil foarte mult in acea perioada nu a primit mult asteptata opinie, dar la un al doilea email trimis pe la mijlocul lui Aprilie 2010 acesta a raspuns in mai putin de 24 de ore. Iata un fragment esential al email-ului primit de la Rudolf: "Nu am nici o problema cu concluziile lui Eduart. Desigur, in ceea ce priveste paternitatea putem face doar presupuneri deoarece nu avem comentarii referitoare la inflorescenta si fara acest lucru nu pot fi decat presupuneri. Sunt convins de faptul ca A. haworthii x undulatum este corect, dar mai departe nu putem face decat presupuneri. Pot presupune insa si faptul ca cele doua plante (2) pentru care el a propus acest nume pot fi la fel de bine si urmasi F2 ai hibrizilor fertili (3) care afiseaza trasaturile dominante ale A. haworthii. Din ce am vazut pe peretii stancosi de la marginea drumurilor la Miramar, Welligton, plante similare nu sunt neobisnuite”.

2. Aeonium 'Rangitoto' in plina vegetatie (August 2009).

Oh, cat de mult mi-as fi dorit sa fi vazut si fotografiat inflorescenta! Dar, asa cum stau lucrurile acum, aceasta perspectiva a fost din nou amanata pentru cel putin doi ani. Este foarte interesant faptul ca Rudolf Schulz vine cu o teorie noua. In al doilea sau scenariu Aeonium 'Islington Bay' ar fi generatia F1 al hibridizarii intre Aeonium haworthii si Aeonium undulatum, pe cand Aeonium 'Rangitoto' este generatia F2 care incepe sa prezinte in mod accentuat trasaturile Aeonium haworthii datorita dominantei genetice. Am fotografii destul de detaliate ale inflorescentei produse de Aeonium 'Islington Bay', acum trebuie doar sa mai astept sa infloreasca si Aeonium 'Rangitoto'.

3. Aeonium 'Rangitoto' in plina vegetatie (August 2009) - detaliu cu noi rozete in formare.

4. Aeonium 'Rangitoto' in contrast cu specia adevarata - Aeonium haworthii aflata in josul imaginii (Noiembrie 2009).

In orice caz, in luna August 2009 Aeonium 'Rangitoto' era in forma maxima ca sa spun asa, lucru normal intrucat aici este mijlocul spre sfarsitul iernii. Planta destinata studierii era in plin avant vegetativ. Unele rozetele ajungeau la 18 - 20 cm diametru (rozetele principale, evident) desi de regula erau ceva mai mici si puteau cuprinde pana la 30 de frunze bine dezvoltate la care se mai adaugau pana la 10 frunze incomplet dezvoltate in zona apicala (in jurul meristemului). Frunzele aveau pana la 11 cm lungime si o latime de 3.5 - 3.8 cm in treimea superioara (pentru frunze avand lungimea maxima sau aproape de aceasta), doar 0.8 cm latime la baza si in mod vizibil mult mai groase in aceasta zona. Planta forma la acea data o coroana bogata in forma de cupola (40 cm diametru, 30 cm inaltime) formata din 25 - 27 de rozete (foarte asemanatoare cu coroana unui Aeonium haworthii), cele mai multe dintre acestea afisand o puternica vegetatie axilara - cate 7 - 8 rozete noi in formare se puteau vedea in axilele rozetelor mature. Alaturi am plantat - pentru comparatie - specia autentica Aeonium haworthii care prezenta de asemenea vegetatie axilara, dar numai 3 - 5 rozete noi la fiecare rozeta matura. 

Cateva luni mai tarziu coroana acestui Aeonium 'Rangitoto' (exemplarul de studiu) avea in jur de 180 de rozete iar planta depasise 60 cm in diametru si 45 cm inaltime. Planta formase o tulpina centrala foarte bine marcata, verticala si aproape perfect dreapta, din care porneau ramificatii radiale ordonate pe etaje disrtincte. Frunzele erau usor glaucoase, dar mult mai verzi in comparatie cu Aeonium haworthii, desi cu marginile intens colorate in rosu - o linie fina, dar de culoare foarte intensa, aproape rubinie.

5. Aeonium 'Rangitoto' in contrast cu specia adevarata - Aeonium haworthii aflata in stanga imaginii (August 2009).

In mod cert Aeonium 'Rangitoto' are un ritm de crestere mult mai sustinut decat Aeonium haworthii. Pe scurt - Aeonium 'Rangitoto' pastreaza habitul speciei autentice Aeonium haworthii, dar creste mult mai puternic si imprumuta (cel putin in ceea ce priveste frunzele) din culorile obisnuite ale Aeonium undulatum. Din pacate, o sa am ceva de asteptat pana cand se va forma prima inflorescenta.

http://eduart.page.tl/Home.htm