Asociatia Aztekium
. Istoric
. Fondatori
. Statut
. R.O.I.
. Conducerea
. Fonduri
. Colecționari
. In memoriam
. Expoziții
. Bãiºoara
. Premiații asociației
. Linkuri

Ofertele de semințe ale membrilor

Newsletter Aztekium

Revista asociaþiei

Discuþii despre cactuºi ºi viaþa asociaþiei

Foto

Cactuºii
. Genezã
. Clasificare
. Componentele denumirii
. Sistematica cactuºilor
. Convenþia CITES

Pentru cine nu stie
. Ce sunt cactuºii ?
. Primi paºi
. Îngrijirea cactuºilor
. Udarea
. Transplantarea
. Amestecul de pãmânt
. Înmulþirea cactuºilor
. Pregãtirea semintelor
. Iernare, boli, dãunãtori
. Curiozitãþi
. Aclimatizarea cactuºilor
. 10 greșeli frecvente
. Alte 10 greșeli frecvente

Articole despre cactusi si plante suculente
. Orostachys spinosa
. Plante suculente
. Sera noastra
. Varsta cactusilor
. Udare ºi uscare
. Cactusii ºi compostul
. Inteligenþa plantelor(pdf)
. O înflorire neobiºnuitã
. Un colþ cu suculente
. Aeonium 'Rangitoto'
. Temperaturi de iernare
. Suculentele carpatilor I
. Suculentele carpatilor II
. Un suculent halofit
. Colecþie de Tillandsia
. Itinerar brazilian
. Genul Mammillaria
. Aloe variegata
. Colonii de Aeonium
. Alpinarium
. Cactusi deosebiti
. Digitostigma
. Însãmânþarea cactusilor
. Altoirea
. Aloe vera
. Suculente naturalizate I
. Suculente naturalizate II

Vânzãri, cumpãrãri


Suculentele Muntilor Carpati: Saxifraga cuneifolia


Suculentele carpatilor II

Suculentele Muntilor Carpati - Saxifraga cuneifolia Linn

 

Liviu Jidoveanu,

17 octombrie 2010

As dori sa continui cu acest articol un serial inceput anul trecut cu Saxifraga paniculata, rasfoind o noua pagina din albumul comorilor vegetale suculente ale Muntilor Carpati.


1. Sistematica

Încrengatura Magnoliophyta (Angiospermatophyta)
Cls. Magnoliatae (Dicotyledonatae)
Subcls. Rosidae
Ord. Saxifragales
Fam. Saxifragaceae

Familia Saxifragaceae grupeaza 36 de genuri, cuprinzand aprox. 440 de specii de plante perene, raspandite in ecosistemul Holarctic (zona nordica a continentelor emisferei noastre), dintre care cel mai numeros fiind genul Saxifraga. Etimologia provine din latina, unde "saxum" inseamna "piatra, stanca" iar "frangere" inseamna "a sparge", zugravind capacitatea saxifragelor de a se stabili in crapaturile stancilor si de a extrage minerale prin bioeroziune.

In Romania Saxifraga cuneifolia este mentionata prima data intr-o lucrare din 1879 a lui Dimitrie Brândza (1847-1895), Director al Sec?iunii botanice din "Museul de Istorie natural? ?i al Gradinei botanice Bucuresti" - "Prodromul florei române sau Enumeratiunea plantelor pana asta-di cunoscute in Moldova si Valachia (1879)"
(Lucrarea poate fi consultata aici: http://www.archive.org/details/prodromulfloreir00br)

2. Etimologie:


Saxifraga cuneifolia Linn*

„Cuneifolia"este un cuvant compus, din lat. „cuneus” = „pana” si „folia” = „frunza”. Am traduce deci prin „frunze in forma de pana”, aluzie la frunzele crestate ale plantei.

 

Sinonime: Saxifraga apennina Bertol.; Saxifraga capillaries Guenthart ; Saxifraga dahurica Ser.; Saxifraga excavate Kunze; Saxifraga infundibulum Lange; Saxifraga multicaulis Lange;

* Linn = Carl von Linné (23 mai 1707 - 10 ianuarie 1778), mare botanist, medic si zoolog suedez. Este considerat parintele taxonomiei si tatal ecologiei moderne. Cele doua lucrari capitale sunt:
o „Systema naturae” apare în 1735. În aceasta lucrare Linné clasifica omul în ordinul primatelor. El îl denumeste Homo sapiens si îl aseaza alaturi de antropomorfe, fara a se gândi la originea lor comun?.
o „Species plantarum” apare în 1753 in doua volume, fiind prima incercare de clasificare a speciilor vegetale, continand principii care se utilizeaza si astazi (cum este numele binar al speciei).

Saxifraga cuneifolia este denumita popular iarba casunaturii, „casunatura” insemnand „durere brusca de cap”, iar planta cu acest nume fiind considerata un tratament magic. Etimologia cuvantului popular „a casuna” este tot latina, vine de la occasionare = a cauza, a pricinui.
Este interesant ca cercetari recente au identificat in S. cuneifolia 13 compusi fenolici cu rol antioxidant. Unul dintre rolurile acestora este cel de curatare a radicalilor liberi si protectia împotriva oxidarii cauzate de excesul de radiatii ultraviolete, oxidanti chimici, atacuri patogene sau alte tipuri de stres. Aceste substante prezinta mare interes pentru industria farmaceutica.

3. Areal:

Saxifraga cuneifolia este larg raspandita in zona sub-alpina impadurita a sudului Europei (Pirinei, Alpi si Carpati, posibil si in Caucaz), fiind semnalata in Spania, Franta, Elvetia, Italia, Austria, Slovenia, Croatia, Serbia, Romania si sporadic in Anglia, probabil si in Ucraina si Anatolia (Turcia).
In Romania este semnalata Saxifraga cuneifolia subsp. robusta D. A. Webb in Bucegi, Muntii Cernei, Piatra Craiului, Ceahlau, Cheile Oltetului, Cozia, Cheile Dambovicioarei, etc., ocupand versanti impaduriti inclinati cu expozitii diverse, creste sau stancarii, de tip conglomerate calcaroase.

4. Descriere:

Planta erbacee perena, de culoare verde inchis, usor cespitoasa (care creste în tufe compacte) creste pe stânci umbrite, în paduri - in special de fag, în zona montana, prezinta frunze dintate, de 2-4 cm, dispuse în rozete bazale si altern pe tulpinile florifere. Tulpinile florifere trec prin centrul rozetei foliare si sunt lipsite de frunze. Altitudine (min/max): 300/1600 m.
Radacinile sunt subtiri, foarte ramificate si relativ scurte. Deseori, in zonele unde se dezvolta planta exista si un strat de muschi.
În epiderma superioara a frunzelor de la S. cuneifolia s-au identificat dispozitive optice numite „oceli”, aspect neîntâlnit la celelalte saxifrage, probabil o adaptare destinata valorificarii mai bune a luminii slabe primita in zonele impadurite pe care le ocupa. „Ocelii” sunt dispozitive „optice” specializate în perceperea luminii determinând o miscare fototropica sau fotonastica pe care o executa petiolul pentru a restabili pozitia limbului foliar în functie de directia si intensitatea luminii.
Frunzele sunt glabre, adica nu prezinta perisori intalniti in cazul altor saxifrage. De asemenea, se remarca aspectul lor ceros, nu retin apa. Iarna frunzele bazale devin rosiatice, in conditiile in care cantitatea de lumina primita creste datorita caderii frunzelor copacilor.
Ca si la Saxifraga paniculata (si alte specii), S. cuneifolia prezinta stomate acvifere pe marginea frunzelor bazale, la baza fiecarui dinte al frunzei. Hidatodele observate în frunzele rozetei bazale se datoreaza mediului în care traiesc aceste plante (pe stânci calcaroase, umbrite si umede).


Flori in panicul, in forma de stea, tulpina florala de pana la 20 cm, cu 1-3 ramificatii, petale albe cu un punct galben la baza, uneori rosu. Apar in mai-iulie in muntii Europei. Fructele sunt oval-alungite.

5. Varietatii si subspecii:

The Saxifrage Society indica numai 2 subspecii oficiale:
Saxifraga cuneifolia subsp. cuneifolia (frunze mai mici si mai putin dintate)
Saxifraga cuneifolia subsp. robusta D. A. Webb (frunze mai mari si mai crestate)

Intr-o sistematica mai veche este descrisa si varietatea S. cuneifolia var. subintegra Ser. (S. apennina Bert., S. cuneifolia var. appenina Koch., S. capillipes Reichb.) descrisa a avea frunze mai scurte, putin dintate sau chiar nedintate, intalnita in Elvetia, Tirol, Apenini, si Alpii maritimi - dar este probabil sa fie vorba de ssp. cuneifolia.

Exista si un hibrid horticol - Saxifraga cuneifolia „variegata” - frunzele prezinta aleator pete galbene rotunde. Se pare ca nu infloreste, inmultindu-se doar vegetativ.

Hibrizi:

Saxifraga x berolinensis = Saxifraga cuneifolia x Saxifraga umbrosa
Saxifraga x mattfeldii = Saxifraga cuneifolia x Saxifraga rotundifolia
Saxifraga x pseudo-fosteri = Saxifraga crustata x Saxifraga cuneifolia
Saxifraga x zimmeteri = Saxifraga cuneifolia x Saxifraga paniculata

6. Observatii din cultura

Este al treilea an de cand urmaresc aceasta specie, atat in locatii naturale aflate pe stanci ale Muntelui Arnota (Valcea) cat si 4 plante preluate din natura. Initial am incercat aclimatizarea acestora in 3 zone : o zona cu umbra accentuata, permanenta, o zona semiumbrita si in 2 zone tip rocarie. In cele doua zone umbrite, solul continea cantitati moderate de humus. In zona de rocarie, exista un amestec de nisip si pietris, cu o doza slaba de humus, spalat si acela la suprafata.
Am constatat ca se dezvolta mai bine la umbra slaba, sol drenat cu agregate fine dar bogat in humus. Tinde sa acopere solul cu rozetele ei, dar dezvoltarea este mai curand lenta. Daca sta la umbra, rezista foarte bine la uscaciune, da impresia ca ar supravietui chiar daca n-ar ploua intregul an. Totusi, in mod evident plantele udate constant s-au dezvoltat mai repede si si-au triplat numarul rozetelor in fiecare an.
Este o excelenta planta hardy pentru rocarii, dar trebuie plasata in zonele umbroase, eventual nordice, plantele expuse experimental in soare direct au sucombat in luna august - cand soarele a fost prea puternic si umiditatea mai slaba. Trebuie tinut cont si ca este o specie moderat acidofila (pH = 5,0 ÷ 6,0).
Concluzia finala este ca are nevoie de umiditate constanta, intr-o zona de umbra permanenta sau semipermanenta.
Minimele iernii din zona mea de cultura (-20°) n-au impresionat-o defel, fiind o planta de USDA Zone 5a: pana la -28.8°.

7. Bibliografie:

Saxifrages: a definitive guide to the 2000 species, hybrids & cultivars - Malcolm McGregor, Timber Press 2008
Saxifrages: A Gardener's Guide to the Genus - W. Harding, The Alpine Garden Society, The Friary. Press 1992
The Saxifrage Society - http://www.saxifraga.org




Imprimã  Imprimã





Copyright Asociaþia Aztekium Asociatia Aztekium. Cactus Satu Mare Toate drepturile rezervate.

Publicat la data de: 2011-02-10

[ Înapoi ]