SĂŁ ne cunoaÂştem, cinstim înaintaÂşii sau de la Vida la dr. Lungu

Nici nu aÂş putea începe cu altcineva decât cu cel care a fost Vida GĂŠza. Asta pentru cĂŁ doresc sĂŁ impun o ordine cronologicĂŁ a cunoÂştinĂžei cu fiecare din cei despre care voi scrie. Vida a fost un om mare. Pe nedrept uitat sau omis în mod intenĂžionat Âşi de bĂŁimĂŁrenii lui pe care i-a iubit mult Âşi de cĂŁtre prietenii lui critici sau artiÂşti plastici, sĂŁ încerc sĂŁ remermorez câteva idei mĂŁcar pentru ca noi cactusiÂştii sĂŁ nu-l pĂŁrĂŁsim la aproape douĂŁ decenii de la dispariĂžia lui fizicĂŁ. Pentru cĂŁ Âşi noi cei care l-am cunoscut eram o parte din familia lui. ColecĂžia lui Vida a fost una fabuloasĂŁ. Cele câteva mii de bucĂŁĂži de plante aveau statut de „specimen”. Mare iubitor de naturĂŁ Âşi frumos, colecĂžia sa era una a formelor, caracterizându-se printr-un echilibru Âşi o armonie ieÂşitĂŁ din comun.

CereuÂşii sĂŁi de câĂživa metri îi gĂŁzduia peste iarnĂŁ în propriul atelier, laolaltĂŁ cu sculpturile sale.
Formele cereoide (Oreocereus, Espostoa Âşi multe altele) de 1-2 metri erau adĂŁpostite în serĂŁ împreunĂŁ cu formele globulare mai mari (cel mai mare era un Echinocactus grusonii, care acum ar fi avut un jumĂŁtate de veac) Âşi cu toate celelalte plante (de la colonii de Mammillaria pânĂŁ la un veritabil senior al melocactuÂşilor cu cephlium, un Melocatus caesius probabil, de peste 20 cm în diametru, la timpul acela poate singurul din ĂžarĂŁ).

Din cĂŁlĂŁtoriile sale de documentare în strĂŁinĂŁtate aducea plante rare, Âşi cactuÂşi dar Âşi alte plante suculente, multe Euphorbii Âşi LithopÂşi Âşi crasulaceae Âşi încĂŁ multe care nu se pot enumera aici. GrĂŁdina BotanicĂŁ din Cluj avea multe plante de la el, ca Âşi ColĂžul de la Jibou. Era foarte generos. Îi plĂŁcea mai mult sĂŁ ofere decât sĂŁ primeascĂŁ. Târziu aveam sĂŁ aflu „secretul” plantelor sale. Perioada de expunere în aer liber era, la Baia Mare, de numai trei luni: iunie – august. PĂŁmântul vegetal de frunze de fag care conferea amestecului de sol o bunĂŁ aciditate, roua dimineĂžilor de la poalele Gutinului precum Âşi calitatea apei de udat fĂŁceau ca în trei luni plantele sale sĂŁ creascĂŁ cât la alĂžii în Âşase luni. ÂŞi sĂŁ nu uitĂŁm dragostea maestrului pentru colecĂžia sa. Tehnicile de altoire erau foarte simple, aproape meÂşteÂşugĂŁreÂşti, dar aveau un mare randament. Se specializase pe altoirea pe portaltoi de secĂžiune mare (Echinopsis, Helianthocereus, chiar Âşi Sochrensia). A fost tot timpul vieĂžii lui o legendĂŁ Âşi aÂşa a Âşi rĂŁmas dupĂŁ plecarea lui prematurĂŁ. A fost un mare pĂŁcat cĂŁ municipalitatea din Baia Mare (de altfel receptivĂŁ) nu a reuÂşit sĂŁ construiascĂŁ acel muzeu memorial care ar fi cuprins Âşi colecĂžia sa cea vestitĂŁ. ÂŞi acum dupĂŁ atâĂžia ani, plantele sale ( de fapt o micĂŁ parte din ele) se aflĂŁ (de fapt zac) în niÂşte sere aproape dezafectate ale spaĂžiilor verzi.

Nu, Vida nu trebuie uitat niciodatĂŁ. El a fost model, mentor Âşi prieten sfĂŁtos al tututor celor care l-au cunoscut Âşi vizitat.

Respectând cronologia de care aminteam, urmĂŁtoarele rânduri le consacru unei alte mari celebritĂŁĂži a vieĂžii cactusistice româneÂşti, dl. dr.Gheorghe ViÂşinescu din BucureÂşti, care a fost un reputat specialist dermato-venerolog, un eminent anatominst, dar Âşi un adevĂŁrat doctor în cactuÂşi. A fost omul prin mâna cĂŁruia au trecut în peste jumĂŁtate de secol mii Âşi mii, poate zeci de mii de plante. A fost omul care a întemeiat nu una, ci zeci de colecĂžii. Un mare cercetĂŁtor Âşi experimentator, Âşi-a construit singur o bazĂŁ tehnico-materialĂŁ (hai sĂŁ zicem mai nou, o logisticĂŁ) demnĂŁ de admirat. A fost multĂŁ vreme un solitar. Nu oricine i-a trecut pragul. Impostorii, mincinoÂşii sau cei cu mâna prea lungĂŁ erau depistaĂži imediat. Îl iritau, îi consumau din timpul afectat plantelor Âşi nu mulĂži se pot mândrii cu calitatea de al fi frecventat pe dr. ViÂşinescu. Practic, a fĂŁcut tot ce Âşi-a propus în materie de cactuÂşi, poate mai puĂžin cultura de meristeme, deÂşi sunt convins cĂŁ dacĂŁ ar fi avut destulĂŁ forÞã lĂŁuntricĂŁ ar fi fĂŁcut-o Âşi pe acesta. În decursul vremii, colecĂžia sa a fost o colecĂžie de colecĂžii. Astrophytum, Ferocactus, Copiapoa, tot feluri de cereoide de talii apreciabile, Gymnocalycium, Âşi multe altele, iar în anii mai recenĂži Ariocarpus, Melocactus, Discocactus, raritĂŁĂži botanice pe care în cea mai mare parte le-a obĂžinut din semĂŁnĂŁturi proprii, apoi pe bazĂŁ de altoiri succesive, mai întâi pe Pereskiopsis apoi pe Eriocereus Âşi în final pe Trichocereus Âşi Myrtillocactus. A fost Âşi a rĂŁmas omul care a dominat timpul fizic, un adevĂŁrat „stĂŁpân la timpului”. Ca în basmele noastre frumoase dl. dr. ViÂşinescu a fĂŁcut întrun an ceea ce de obicei se face în Âşapte. Ajuns la vârsta venerabilĂŁ de 85 de ani (n.r. în anul 1999), încĂŁ mai era implicat adânc în lumea cactuÂşilor. Poate cĂŁ secretul longevitĂŁĂžii sale se aflĂŁ Âşi în preocupĂŁrile constante pe care le avea faÞã de aceste plante. ÂŞi nu se poate spune cĂŁ a fost rĂŁfĂŁĂžat de viaÞã. Veteran de rĂŁzboi, profunde seisme familiare i-au creat un caracter de combatant. Un adevĂŁrat model de urmat pentru generaĂžiile mai tinere de catusiÂşti de pretutindeni, nu numai la noi. PĂŁcat cĂŁ accesul nostru relativ limitat la mediile informaĂžionale ale marilor societĂŁĂži iubitoare de cactuÂşi din lumea întreagĂŁ au fĂŁcut ca marile noastre personalitĂŁĂži cactusistice sĂŁ nu fie cunoscute. În mod cert, în onoarea d-lui dr. Gheorghe ViÂşinescu, una din plantele descoperite s-ar cuveni sĂŁ-i poarte numele.

Pagina următoare (2/2)