ing.Constantin Vasile LatiÂş

Satu Mare,

20 noiembrie 2007

SISTEMATICA DREPT EXPLICAÞIE

Cel care a pus bazele taxonomiei Âşi sistematicii moderne, Carl von LinnĂŠ (1707-1778) pe adevĂŁratul nume Carol Ingemarson, botanist, fizician Âşi zoolog suedez, profesor de botanicĂŁ Âşi directorul GrĂŁdinii Botanice din Upsala (Suedia), în anul 1753 în lucrare sa : „Species plantarum”, clasificĂŁ lumea vegetalĂŁ în 24 de clase (23 clase de plante cu flori Âşi o clasĂŁ fĂŁrĂŁ flori), sistematizând astfel peste 10.000 de plante. Utilizând sistematica LinneanĂŁ vom constata cĂŁ familia Cactaceae este parte a acesteia exprimatĂŁ prin structura florii.

- Plante cu corpul diferenĂžiat în cele 3 organe: rĂŁdĂŁcinĂŁ, tulpinĂŁ Âşi frunze, asemenea celor de la plantele cu flori. Organele sexuale compuse din stamine Âşi pistile sau din ovule (muguri de sĂŁmânÞã), care mai adeseori sunt înconjurate de un înveliÂş floral. Ovulele sunt aÂşezate între scvame deschise, sau sunt închise într-o cavitate: ovar, format din concreÂşterea carpelelor, pistilelor. Ca element de reproducere au sĂŁmânĂža, în care se pot observa deja primele urme ale plantei tinere.

Grupa Embryophytha syphonogama (Phanerogame, Anthophyta)

• Frunzele de obicei au altĂŁ formĂŁ. Fructul nu este con. Ovulele sunt închise într-o cavitate formatĂŁ din concreÂşterea carpelelor, numitĂŁ: ovar.

Subgrupa Angiosperme

• ÎnveliÂşul floral compus dintr-un perigon simplu care este sepaloid, necolorat sau petaloid, sau diferenĂžiat în înveliÂşul extern: caliciu Âşi înveliÂşul intern: corolĂŁ. Corola îÂşi are petalele cu totul libere între ele (dialypetalae), rareori sunt concrescute la bazĂŁ pe micĂŁ distanÞã, sau în urmĂŁ înveliÂşul floral prin degenerare devine simplu. Staminele inserate pe receptacol sau concrescute cu ovarul, întĂŁrite la receptacolul concav, în unele cazuri concrescute cu corola.

Clasa Dycotyledonae

• ÎnveliÂşul floral dublu, compus din caliciu Âşi corolĂŁ. Caliciul, precum Âşi corola pluripepalĂŁ. Caliciul uneori constĂŁ numai dintr-o dungĂŁ (margine) neînsemnatĂŁ, din dinĂžiÂşori sau din peri.

Subclasa Archiclamydeae

• Flori cu 20 sau mai multe stamine care sunt înserate pe marginea receptacolului concav.

Tribul Dialypetalae

• Cu unul sau mai multe stile sau stigmate sesile.

Ordinul Mono-Polygynie

• Plante cĂŁrnoase, suculente, perene, uneori de dimensiuni mari (25 m.), cu frunzele reduse la solzi sau transformate în spini. Tulpinile cilindrice, muchiate sau turtite, servesc pentru asimilaĂžie Âşi ca rezervor de apĂŁ. Flori actinomorfe sau zigomorfe, cu numeroase tepale petaloide, colorate viu. Androceul are stamine numeroase. Pistilul este format din mai multe carpele concrescute într-un ovar inferior Âşi unilocular cu numeroase ovule. Polenizare entomofilĂŁ. Fructul este o bacĂŁ.

Familia Cactaceae

DeÂşi Âş-a bazat sistematica pe structura florii, LinnĂŠ nu a înĂželes natura sexualitĂŁĂžii la plante. Ori noi, astĂŁzi tocmai asta vom face, vom utiliza sistematica LinneanĂŁ în a demonstra existenĂža seminĂžei ca mijloc de reproducere.

Pentru mine, încĂŁ de pe bĂŁncile Âşcolii, sistematica , un subiect prea puĂžin agreat de cĂŁtre colecĂžionari, a început cu Flora pentru determinarea Âşi descrierea plantelor ce cresc în România, lucrare ce a avut ca autor pe marele botanist Iuliu Prodan , lucrare apĂŁrutĂŁ la editura Cartea RomâneascĂŁ S.A., Cluj, 1923. Prin aceastĂŁ lucrare am înĂželes modul de diferenĂžiere a vastitĂŁĂžii componentelor lumii vegetale Âşi posibilitĂŁĂžile de reproducere. În urmĂŁ cu zece ani, când am intrat în lumea colecĂžionarilor de cactuÂşi, pentru a-mi satisface dorinĂža de a mĂŁ ridica cât mai aproape de nivelul de cunoaÂştere Âşi dimensiunea colecĂžiilor celor pe care i-am avut ca reper (domnii Mircea Savu, Ioan Nevezi, Alexandru Tar , Iosif Harangi, Vasile Polyak - SĂŁtmĂŁreni de-ai mei - Âşi IstvĂĄn Lörincz - un BĂŁimĂŁrean ce a urmat în gestionarea responsabilĂŁ a rĂŁmĂŁÂşiĂželor colecĂžiei Vida Geza), am fost pus în situaĂžia de a revedea noĂžiunile de botanicĂŁ acumulate în tinereĂže Âşi de a studia literatura specificĂŁ care îmi era accesibilĂŁ. AÂşa am ajuns, dupĂŁ ce am bĂŁtut toate librĂŁriile (Âşi erau numeroase încĂŁ pe acea vreme) fĂŁrĂŁ a gĂŁsi lucrarea mult doritĂŁ, la Biblioteca Universitarilor din Cluj-Napoca unde singura lucrare ce mi-a putut fi oferitĂŁ a fost cea a dlui prof. Petre DobrotĂŁ – Kaktuszok (=CactuÂşii), apĂŁrutĂŁ în editura Ceres, în anul 1975- însĂŁ în limba maghiarĂŁ. Neputând sĂŁ deosebesc o specie de alta, mi-am zis cĂŁ trebuie început cu începutul. AÂşa cĂŁ am început cu studiul Âşi apoi cu practica însĂŁmânÞãrii, ajungând la peste 2300 de „doze" însĂŁmânĂžate, germinate Âşi repicate. DeÂşi aproape de fiecare datĂŁ am experimentat noi tehnici nu pot zice cĂŁ sunt un expert.

AÂşa dupĂŁ cum zice un confrate în ale cactuÂşilor, cĂŁ, fiecare colecĂžionar zice Âşi crede cĂŁ metoda sa este cea mai bunĂŁ, zic Âşi eu, oricare dintre metodele oferite ca soluĂžie are un inconvenient.

Pe baza cunoÂştiinĂželor de biologie, de fiziologie Âşi ale ecosistemelor vegetale, sunt împotriva metodelor artificiale Âşi fĂŁrĂŁ explicaĂžie ÂştiinĂžificĂŁ, chiar Âşi atunci când sunt oferite de persoane cu experienÞã. ÂŞi aici includ "dezinfecĂžia" prin calcinare a amestecului de pĂŁmânt, tratarea cĂŁrbunelui ca „dezinfectant”, acĂžionarea cu alcool pe Ăžesuturile lezate, iernarea cactuÂşilor la întuneric, etc. Nu voi intra în a explica opinia mea întrucât aÂş depĂŁÂşi cadrul propus.

Cu ocazia expoziĂžiilor organizate de cĂŁtre AsociaĂžie, întrebĂŁrile ce ni se pun de cĂŁtre foarte mulĂži vizitatori în momentul în care îÂşi doresc sau le place o plantĂŁ sunt : aceastĂŁ plantĂŁ face flori?, cum se înmulĂžeÂşte?. ÂŞi de fiecare datĂŁ rĂŁspunsul este cel pornit din cunoaÂşterea cĂŁ subiectul, cactusul, este o Embryophita, o Angiosperma, o Dicotyledonata, o Dyalypetala, un Cactus, cĂŁ da, orice plantĂŁ pentru a se înmulĂži va face flori pentru ca prin polenizare sĂŁ formeze fructele ce vor conĂžine seminĂžele ce puse în condiĂžie de germinaĂžie sĂŁ „nascĂŁ" o viitoare plantĂŁ.

Floare - fruct - sĂŁmânÞã

Planta ajunsĂŁ la vârsta maturitĂŁĂžii fiziologice / sexuale, vârstĂŁ ce caracterizeazĂŁ diferitele genuri Âşi specii, produce flori (fiind Embryoophyte,Angiosperme Âşi Dicotyledonate), având ca unic scop perpetuarea speciei, reproducerea. Componentele sexuale ale florii -staminele Âşi pistilul - sunt cele care prin procesul de polenizare determinĂŁ continuitatea speciei.

Polenizarea este procesul prin care polenul unei plante este transportat pe o altĂŁ plantĂŁ Âşi este pus în condiĂžia de a germina.

Polenizarea realizatĂŁ în mediul natural, denumitĂŁ polenizare naturalĂŁ, are ca vector intermediar insectele, pĂŁsĂŁrile, animalele, vântul Âşi chiar omul.

Atunci când avem de a face cu specii cultivate în medii închise, cum sunt serele, cu specii de o valoare deosebitĂŁ Âşi care se înmulĂžesc mai greu în mediul lor natural, când se doreÂşte realizarea de hibrizi, se recurge la polenizarea artificialĂŁ. Aceasta constĂŁ în aplicarea de polen de pe o floare pe pistilul acesteia (întrucât majoritatea Cactaceelor sunt autofertile) sau a unei alte plante compatibile biologic. AceasĂŁ operaĂžiune poate consta în simpla apropiere a celor douĂŁ flori atingând anterele Âşi pistilurile sau, cu ajutorul unei pensule fine sau a unui tampon de vatĂŁ se preleveazĂŁ polen de pe o plantĂŁ Âşi se atinge pistilul celeia pe care dorim sĂŁ o polenizĂŁm. Pentru reuÂşitĂŁ, operaĂžiunea se va repeta de mai multe ori într-o zi. În situaĂžia cĂŁ înflorirea plantelor din acelaÂşi gen sau specie are loc eÂşalonat, deci nu este posibilĂŁ polenizarea directĂŁ între indivizi, este indicat a tĂŁia floarea primului înflorit, a o împacheta într-o hârtie Âşi o bucatĂŁ de pânzĂŁ Âşi apoi a o introduce în frigider de unde o vom scoate în momentul înfloririi unei alte plante, utilizând polenul. Momentul optim pentru realizarea polenizĂŁrii este pe timp frumos, cĂŁlduros, cu atmosferĂŁ uscatĂŁ, atunci când pistilul se acoperĂŁ cu un lichid lucios-lipicios. Când aceste condiĂžii sunt realizate vom proceda la polenizare între orele 9 Âşi 10 pentru plantele diurne, între 17 Âşi 18 pentru plantele ce înfloresc dupĂŁ amiazĂŁ Âşi spre searĂŁ Âşi dimineaĂža pentru cele nocturne.

În urma polenizĂŁrii, grĂŁunĂžele de polen germineazĂŁ Âşi trecând prin tubul polinic ajung în ovar unde fecundeazĂŁ ovulul rezultând sĂŁmânĂža.

DupĂŁ fecundare, în floare au loc transformĂŁri esenĂžiale ca: ofilirea înveliÂşului floral, cĂŁderea sau nu a acestuia, transformarea înveliÂşului ovarului în fruct.

Fructul poate fi acoperit cu un strat de cearĂŁ (Mammillarii, Melocactus, Turbinicarpus, Thelocactus, etc.), cu solzi (Gymnoclycium, Escontria), cu spini, Ăžepi, fire de lânĂŁ Âşi pĂŁr (Echinocereus, Stenocereus), sau glochidii (Opuntia).

Culoarea fructului variazĂŁ de la o specie la alta, putând fi verde (Pediocactus, Dolichothele longimamma), alb (Rhipsalis), negru (Astrophytum) Âşi în diferite nuanĂže de roÂşu ce vireazĂŁ de la coral la maro Âşi brun (majoritatea Mammillaria).

Forma fructului este asemĂŁnĂŁtoare ovarului din care provine: globularĂŁ, ovatĂŁ, de parĂŁ, mĂŁciucatĂŁ, bacĂŁ.

Fructele pot fi dehiscente sau indehiscente. Cele dehiscente în momentul coacerii se deschid apical (explodând împĂŁÂştie sĂŁmânĂža, ca de exemplu la Pilosocereus), lateral (ca la Gymnocalycium), sau bazal (ca la Thelocactus).

MĂŁrimea fructului, este de asemenea caracterteristicĂŁ speciei. Astfel, fructul de Rhipsalis este de doar câĂživa milimetrii, în timp ce la Rhodocactus, Pereskiopsis, Hylocereus sau Mammillaria bocasana ajunge la 5-7 centimetrii.

NumĂŁrul fructelor pe o plantĂŁ este foarte variabil, diferind de la o specie la alta.

Recoltarea fructelor, în vederea obĂžinerii seminĂželor, se va face dupĂŁ coacerea/maturarea acestora, de obicei din toamnĂŁ pânĂŁ în primĂŁvarĂŁ. Fructul uscat, prin presare între degete, eliminĂŁ seminĂžele. Fructele indehiscente, de tip bacĂŁ, se recolteazĂŁ dupĂŁ o iernare pe plantĂŁ. La Pediocactus fructele se maturizeazĂŁ în anul urmĂŁtor, târziu primĂŁvara sau la începutul verii. SeminĂžele trebuie curĂŁĂžite de eventualele resturi de pulpĂŁ, dupĂŁ care se vor lĂŁsa sĂŁ se zvânte în aer liber, de preferat pe un suport absorbant (sugativĂŁ), urmând a se introduce în pungi de hârtie etichetate, pĂŁstrându-se la loc uscat pânĂŁ la însĂŁmânĂžare. Este indicat ca în punga cu seminĂže sĂŁ se introducĂŁ Âşi o dozĂŁ de fungicid, pentru a se evita mucegĂŁirea.

Valoarea biologicĂŁ a seminĂžei este datĂŁ de capacitatea de germinaĂžie. Din literatura de specialitate am dedus cĂŁ, unele seminĂže îÂşi pot pĂŁstra capacitatea germinativĂŁ chiar Âşi pânĂŁ la 30 de ani. SeminĂžele de Frailea se vor semĂŁna imediat ce au fost prelevate din fruct, moment în care au puterea de germinaĂžie maximĂŁ, (pĂŁstrându-Âşi însĂŁ capacitatea germinativĂŁ pânĂŁ la 8-9 luni) seminĂžele genului Gymnocalycium au o putere germinativĂŁ de pânĂŁ la 2 ani, cele de Coryphantha Âşi Mammillaria de pânĂŁ la 1 an, cele de Rhipsalis Âşi Opuntia pânĂŁ la 3 ani, iar Ariocarpusul Âşi Lophophora au germinat Âşi dupĂŁ 50 de ani.
DatoritĂŁ condiĂžiilor de mediu în care s-au format unele specii, seminĂžele acestora trebuiesc supuse unor procedee tehnologice de stimulare a puterii germinative. Astfel, seminĂžele de Pediocactus Âşi Opuntia, cu cel puĂžin 30 de zile anterior semĂŁnĂŁrii se vor supune procesului de iarovizare, adicĂŁ de imitare a condiĂžiilor de frig prin care în mediul natural obiÂşnuit trec, în care sens se vor pĂŁstra la o temperaturĂŁ de -1°C Âşi pânĂŁ la -4°C, creind aÂşa numitul Âşoc termic, urmând ca încĂŁ de la începutul procesului de germinaĂžie (dupĂŁ semĂŁnat) sĂŁ li se asigure temperaturi de 30-32 chiar 40°C. ÎnsĂŁÂşi afirmaĂžiile Prof. Dr. Helmut Antesberger, din Salzburg – Germania - urmĂŁresc aceste principii: „SeminĂžele care germineazĂŁ în habitaturi extreme, au cu siguranÞã nevoie de condiĂžii extreme, lumina Âşi cĂŁldura având un rol deosebit de important. CĂŁldura pare a juca îndeosebi rolul de catalizator sau starter. DupĂŁ germinare se poate reduce cĂŁldura, dar luminozitatea pe cât posibil nu.

Forma, mĂŁrimea, culoarea, desenul testei Âşi numĂŁrul de seminĂže într-un fruct, sunt criterii de separare Âşi identificare a speciilor.

SeminĂžele pot proveni din fructele colectate din naturĂŁ - deci din arealul specific fiecĂŁrui gen Âşi specie, de cĂŁtre persoane avizate sau indivizi reprezentând firme specializate în producerea Âşi comercializarea seminĂželor sau, din colecĂžiile particulare, din colecĂžii mai mult sau mai puĂžin specializate.

Firme specializate în producerea de seminĂže, mai cunoscute, sunt: Mesa Garden - proprietari dl.Âşi doamna Brack Steven Âşi Linda -, Fritz Hochstätter din SUA , G. Köhres, K. Uhlig Âşi Walter Haage din Germania, De Herdt din Olanda, Paolo Panarotto din Italia, GrĂŁdina BotanicĂŁ din Monaco, etc.

Pagina următoare (2/2)