Asociatia Aztekium
. Istoric
. Fondatori
. Statut
. R.O.I.
. Conducerea
. Fonduri
. Colecționari
. In memoriam
. Expoziții
. Bãiºoara
. Premiații asociației
. Linkuri

Ofertele de semințe ale membrilor

Newsletter Aztekium

Revista asociaþiei

Discuþii despre cactuºi ºi viaþa asociaþiei

Foto

Cactuºii
. Genezã
. Clasificare
. Componentele denumirii
. Sistematica cactuºilor
. Convenþia CITES

Pentru cine nu stie
. Ce sunt cactuºii ?
. Primi paºi
. Îngrijirea cactuºilor
. Udarea
. Transplantarea
. Amestecul de pãmânt
. Înmulþirea cactuºilor
. Pregãtirea semintelor
. Iernare, boli, dãunãtori
. Curiozitãþi
. Aclimatizarea cactuºilor
. 10 greșeli frecvente
. Alte 10 greșeli frecvente

Articole despre cactusi si plante suculente
. Orostachys spinosa
. Plante suculente
. Sera noastra
. Varsta cactusilor
. Udare ºi uscare
. Cactusii ºi compostul
. Inteligenþa plantelor(pdf)
. O înflorire neobiºnuitã
. Un colþ cu suculente
. Aeonium 'Rangitoto'
. Temperaturi de iernare
. Suculentele carpatilor I
. Suculentele carpatilor II
. Un suculent halofit
. Colecþie de Tillandsia
. Itinerar brazilian
. Genul Mammillaria
. Aloe variegata
. Colonii de Aeonium
. Alpinarium
. Cactusi deosebiti
. Digitostigma
. Însãmânþarea cactusilor
. Altoirea
. Aloe vera
. Suculente naturalizate I
. Suculente naturalizate II

Vânzãri, cumpãrãri


Plante suculente naturalizate în Noua Zeelanda - adnotãri


Notele autorului:

(1) Prescurtaãri utilizate pentru a desemna în unele cazuri zonele de origine ale plantelor: A = Australia; ACE = Asia Centrala ºi de Est; AE = Africa (tropicalã) de Est – inclusiv Madagascar; AMS = America de Sud; AS = Africa de Sud; AT = Asia tropicala; E = Europa (incluzând însã aici ºi tot bazinul mediteranean ºi nordul Africii); HYH = hibrid horticultural; IC = Insulele Canare; M = Mexic (incluzând aici ºi sudvestul SUA).

(2) Tölken considerã ca aceste plantule sunt o caracteristicã a ssp. multicava, nu a fost consemnatã ca atare în nici o lucrare botanicã în Noua Zeelanda.

(3) Identificarea nu este întotdeauna o sarcinã uºoarã. De multe ori în naturã nu este scãpatã o specie purã ci hibrizi sau cultivari, iar pe de altã parte plantele pot avea datoritã condiþiilor specifice un aspect mult diferit faþã de cum aratã ele în habitatul original.

(4) În acest caz (ºi în alte 2 sau 3 rânduri) am utilizat ºi surse mai puþin ortodoxe, dar credibile. Unul din pãcatele literaturii botanice este faptul cã se citeazã ºi reciteazã la nesfârºit informaþiile, de multe ori în detrimentul realitãþii din teren sau încetinind o anumitã idee care nu este neapãrat în perfectã concordanþã cu adevãrul. Am avut surpriza în iulie 2007 ca, în momentul în care am menþionat (publicând ulterior ºi fotografiile) lui Didge Rowe, un mare cunoscãtor al Aizoaceae în general dar ºi al C&S naturalizate în Noua Zeelanda, pe unul din grupurile lui de discuþii de pe Yahoo, despre populaþiile de Cotyledon orbiculata var. orbiculata observate de mine la Piha sã aflu ca este o locaþie necunoscutã încî, deºi prezenþa plantei fusese semnalatã la câþiva km distanþã. Nicãieri în literatura botanicã din Noua Zeelanda nu este citata Piha, ci doar Anawhata în Auckland.

(5) Tölken considerã acum Carpobrotus aequilaterus o specie endemicã australianã diferitã de Carpobrotus chilensis originarã din America de Sud.

(6) Am confundat-o iniþial cu Lampranthus aurantiacus (De Candolle) Schwantes; sub numele acesta am menþionat-o în articolul din 2005.

(7) Chinnock contestã prezenþa acestui hibrid la Castlerock susþinând cã este vorba de Carpobrotus edulis x Disphyma australe.

(8) Sunt utilizate alternativ douã nume diferite, Opuntia vulgaris si Opuntia monacantha Haworth, cu predilectþe însã primul. Pentru a spori confuzia existã însã ºi autori care utilizeazã simultan ambele nume.

(9) În perioadele incipiente ale colonizãrii europene multe din insuliþele rãspândite în Hauraki Gulf, Bay of Islands (Northland) sau Firth of Thames erau locuite ºi ferite întrucâtva de eventualele incursiuni ostile ale triburilor maori. ªi-au pierdut însã rapid importanþa strategicã, în prezent doar cãteva mai sunt locuite (existã doar case de vacanþã).

(10) În prezent Aloe latifolia este consideratã doar o formã cu frunze mai late a Aloe maculata. Þin însã sã menþionez faptul cã lãþimea frunzelor la aceastã specie (ºi la Aloe în general) este influenþatã foarte mult ºi de gradul de insolaþie la care este expusã planta, luarea în considerare doar a acestui aspect poate genera confuzii.

(11) Originea acestei plante este disputatã, autorii neozeelandezi considerând de regulã Europa ºi vestul Asiei ca zone de origine; problema este cã planta pare a fi existat în America încã din perioada precolumbiana iar în Europa de vest (susþin unii autori) nu a fost cunoscutã decât în jurul anului 1600. Probabil întroducerea plantei în Noua Zeelanda (ºi probabil dispersia ei în întreaga lume) sã se fi fãcut prin intermediul cãlatorilor europeni, planta având de fapt o origine Americana.

(12) Fotografii fãcute în a doua jumatate a sec. 19 aratã clar cã vegetaþia insulei era mult mai subþire ºi, foarte probabil, mult mai puþin diversificatã decât în zilele noastre. Nici acum vegetaþia nu este atât de bogatã încât sã poatã suporta populaþii semnificative de pãsãri, excepþie fãcând doar câteva specii de pescãruºi care doar cuibãresc ºi nu au nevoie de suportul de hranã / habitat oferit de insulã. Cercetãri sistematice au început însã doar din anii ’50 - ’60.

(13) Numele insulei derivã dintr-o fraza – „Te rangi i totongia a Tamatekapua” – ziua când a fost vãrsat sangele lui Tamatekapua, care este menþionatã într-o legendã maori. Tamatekapua a fost ºeful Arawa, una din canoele legendare ale colonizãrii maori; acesta a murit într-o luptã pierdutã cu ocupanþii canoei rivale Tainui la Islington Bay (Insula Rangitoto). Sunt multe mituri maori asociate cu aceastã insulã, unele fac referire la Tupua, copii zeului foc, care locuiau zona Auckland. Una din legende explicã ridicarea insulei din mare. Este de presupus cã în momentul colonizãrii maori vulcanul încã mai erupea.

(14) Încercarea biologilor ºi ecologilor de a lãsa flora ºi fauna din insulã sã se „dezvolte” natural, fãrã intervenþii exterioare a cunoscut în timp contestãri vehemente mai ales din partea unor asociaþii civice sau de protecþie a animalelor þn mod special când s-a recurs la mãsuri drastice (þn principal otrãvire) pentru a eradica mai ales mamiferele – capre, câini sãlbaticiþi, iepuri, opossum, pisici sãlbãticite, ºobolani, etc. – care afectau dezvoltarea naturalã a vegetaþiei, distrugând în mod special lãstarii tineri ai plantelor colonizatoare sau îngreunând încercãrile (ºi aºa puþine) unor specii de pãsãri de a coloniza insula – aspect important întrucât este esenþial în modificarea habitatului. În prezent mai exista un numãr redus de pisici, ºobolani, ºoareci ºi arici ale cãror populaþii sunt monitorizate.

(15) Ponderea speciilor suculente naturalizate, adiþionale sau ocazionale semnalate în Noua Zeelanda nu reprezintã nici 2% din numãrul de specii native; în Rangitoto procentul de 11 – 12% se referã la totalul speciilor prezente – incluzând ºi alþi „intrusi”.



Imprimã  Imprimã





Copyright Asociaþia Aztekium Asociatia Aztekium. Cactus Satu Mare Toate drepturile rezervate.

Publicat la data de: 2007-12-08

[ Înapoi ]