În urmă cu nouă ani, într-o vizită făcută cu un grup de colecţionari membrii ai ACC Aztekium la  colecţionari din Ungaria, am vizitat şi pe regretatul Rácz Peter din Gyál, deţinătorul unei colecţii impresionante prin varietatea speciilor şi formele şi prin pretenţiile pecuniare minime. Între multele plante ce mi-au atras atenţia au fost şi două exemplare foarte asemănătoare cu Mammillaria schumannii şi Ortegocactus macdougallii, plante pe care le-am şi achiziţionat. Colegii de companie, ca şi gazda, m-au lămurit că este vorba de Neolloydia mathehualensis, recte conoidea. Ajuns acasă, după prealabile măsuri de fito-carantină şi documentare am introdus plantele în colecţie sub numărul de inventar 99.017, poziţionându-le, potrivit sistematicii lui Curt Backeberg, între Sclerocactus (fost Ancistrocactus) şi Escobaria.

Plantele existente în colecţie sunt altoite pe Echinopsis, au o înălţime de 5 cm. şi un diametru de 2,5 cm., sunt de culoare verde-albăstruie, cu mamile bubeliforme ce au partea

Neolloydia conoideia - colecţie autor Alexandru Taloş

superioară acoperită cu un puf alb-lucios, prezintă 3 spini centrali din care cel dispus în partea de jos este mai lung şi de culoare neagră şi 10 spini radiali albi-translucizi ce sunt mai scurţi ca cei centrali şi culcaţi pe corpul plantei.
În timpul documentării am găsit că:
în urma studiilor filogenetice pe bază de ADN (acid-dezoxiribo-nucleic) efectuate de către Charles A. Butterworth şi Robert S. Wallace, în anul 2004, asupra Mammillariilor, într-adevăr, Neolloydia conoidea este foarte apropiată de Mammillaria schumannii şi Ortegocactus macdougallii;

- specia , din punct de vedere sistematic, potrivit lui C.Backeberg, aparţine familiei Cactaceae, subfamiliei Cereoideae, tribului Cereeae, semitribul Boreocereeae, subtribul Boreocactinae, grupa Mamillariae, subgrupa Coryphanthae, genul Neolloidia , găsindu-se la poziţia 215
-speci a atras atenţia şi preocuparea multor cercetători şi colecţionari de a lungul anilor, de unde şi numeroasele denumiri şi încadrări sistematice primite: Cactus conoideus (DC.)Kuntze, Coryphantha conoidea, Echinocactus conoideaus(DC.)Poselger, Mammillaria conoidea De Candolle, Mammillaria diaphanacantha Lem., Neolloydia ceratites (Quehl.)Br.&R., Neolloydia grandiflora (Otto Pfeiffer ex)F.M.Knuth,  Neolloydia mathehualensis Backeberg  Neolloydia texensis Br.&R., Pediocactus conoideus (DC.)J.J.Halda;
- corpul Neolloydiei conoidea în tinereţe este globular-ovoidal, ca apoi, la maturitate, să devină cilindric, ajungând la o înălţime de peste 15 cm. şi la un diametru de 7-8 cm.; epiderma are o culoare verde-gri-deschs. În general este o plantă solitară, dar poate forma şi grupe ca urmare a lăstăririi bazale;

- mamilele au formă conic-ovoidală, sunt înalte de până la 1 cm. şi late de până la 2cm., fiind dispuse pe 10 spirale;
areolele sunt rotunde şi acoperite cu lână albă. Cele apropiate zonei de creştere –înflorire sunt abundent lânoase, cu fire de până la 6 mm.; axilele pot prezenta un filţ a cărui densitate creşte spre vârful apical al plantei;

Neolloydia conoideia - mamilă, spini centrali şi marginali foto: Alexandru Taloş

- spinii marginali, în număr de 10-25, sunt subţiri, rigizi şi dispuşi radial, sunt culcaţi pe suprafaţa corpului, au o culoare alburie, sunt translucizi sau opaci, cu o lungime de până la 0,8 cm.;
- spinii centrali, în număr de 2-5, sunt răsfiraţi, au o culoare neagră, sunt lungi de până la 30 mm. şi o grosime de până la 1 mm. Spinul cel mai de jos este cel mai lung;
floarea, ce apare la baza şanţului de pe mamilele tinere la mijlocul primăverii şi până la începutul verii, are formă de pâlnie lungă de 2-3 cm. şi lată de 4-6 cm., este de culoare roz-purpurie, aproape magenta.Tepalele exterioare sunt alburii cu linie mediană verzuie iar, tepalele interioare sunt intens-luminos-roze, aproape magenta;
fructul este rotund, de culoare verde, cu un diametru de 4-5 mm.;
- seminţele sunt de culoare neagră fiind piriforme;
- specia este originară din SUA – statele Arizona ( lângă oraşul Phönix) şi Texas (la Bolton)- şi Mexic –statele Tamaulipas, San Luis Potosi , Coahuila, Chihuahua, Zacatecas şi Hidalgo;
- în cultură, este o plantă dificilă, ceiace explică motivul altoirii. Pe rădăcină proprie solicită un substrat mineral-grosier format din piatră de var, bine drenat, planta fiind sensibilă la umiditate. Vara se va întreţine în plin soare, iar iarna i se va asigura minimum 10°C şi lumină, substratul trebuind să fie menţinut uscat.