Vastul areal de răspândire al acestui gen, peste 2 milioane de km², cuprinde aproape toate formele de relief, atât partea continentală cât și peninsulele și insulele. De la câmpii întinse, mănoase, la podișuri înalte, unele deșertice, la munți înalți ce depășesc 5000 de metri înălțime, zone vulcanice, unii vulcani activi. Pe teritoriul mexican se desfășoară două lanțuri muntoase, abrupți spre Oceanul Pacific și cu pante domoale spre continent, cu văi adâncite în defilee de tip canion. Vastul podiș mexican, continuare a podișurilor din SUA, este costituit dintr-o serie de largi bazine închise, fără drenaj, dominate de masive muntoase. În vestul Mexicului, despărțită de restul teritoriului de Golful Californiei, se desfășoară Peninsula Baja de California, cu un relief muntos și caractere deșertice. Câmpiile mexicane de coastă se defășoară de-a lungul Golfului Mexic, sunt joase, nisipoase, cu numeroase lagune de coastă. Clima Mexicului este foarte influențată de altitudine. Astfel în zona joasă, pâna la 1000 de metri altitudine, predomină clima tropicală cu temperaturi medii anuale de peste 22°C și cu precipitații medii de 1000 - 2500 mm. Clima subtropicală se manifestă în cea mai mare parte a Podișului Mexican și în celelalte regiuni plane de altituidine moderată și se caracterizează prin temperaturi medii anuale de 15 - 22°C și precipitații reduse, 700 mm anual. În regiunile înalte ale platoului, peste 1800 m altitudine, temperaturile sunt moderate iar precipitațiile scăzute, caracteristic stepei.
În zonele înalte, peste 3000 de metri altitudine, se desfășoară ultima zonă climatică, cu temperaturi medii anuale sub 10°C.
Și varietatea solului este la fel de diversificată, de la teritoriile mănoase bogate în humus la podișuri argiloase, de la zone deșertice, nisipoase, pietroase la zone calcaroase sau vulcanice.
Aceste condiții pedo-climatice extrem de diversificate au impus și speciilor genului Mamillaria condiții de creștere și dezvoltare le fel de diferite, specifice zonelor din care provin.
Luate în cultură, va impune fiecărui cultivator în parte o multitudine de condiții și substraturi practic imposibil de realizat.
De regulă, se practică un substrat cu caracter general, un amestec de pământ cu caracter așa zis "greu", avînd ca bază argile și minerale cu adaos mic de pământ de pădure sau turbă, poros și bine drenat. Un adaos de pietricele si nisip de carieră, grosier, vor asigura majorității speciilor genului Mamillaria condiții optime de creștere, dezvoltare și înflorire.
Cum este și normal, unele specii cu areal redus de răspândire, în general așa zisele specii rare, mult căutate și apreciate de colecționari, impun condiții specifice de cultură. Mulți cultivatori acuză slaba dezvoltare și lipsa înfloririi sau pierderea plantelor. Este vina lor, mi se pare ca un lucru obligatoriu, când procuri o plantă despre care nu avem cunoștințele necesare să culegem de la persoana respectivă cele câteva cunoștințe necesare cultivării ei. Una din metodele facile și sigure este altoirea ei pe unul din portaltoi cunoscuți, bucurându-ne de dezvoltarea și inflorirea ei.
Având în vedere faptul că în natură planta crește normal, pe rădăcină proprie, consider că este incitant pentru orice cultivator să încerce să realizeze o cultură normală, pe rădăcină proprie, într-un substrat asemănător zonei de origine. Voi încerca să prezint mai jos câteva caracteristici de sol specifice rarităților, experimentate cu succes în cultura proprie.
 |
Mamillaria schwarzii |
Mamillaria tegelbergiana, Mamillaria huitzilopochtli, Mamillaria neobertrandiana, Mamillaria aureilanata, Mamillaria lenta, Mamillaria glasii și varietăți, Mamillaria schwarzii, Mamillaria lauii, și varietăți, Mamilaria schiedeana, Mamillaria igualensis, Mamillaria albilanata, Mamillaria ignota, Mamillaria reppenhagenii, Mamillaria lanigera, Mamillaria monticola, Mamillaria elegans și varietăți, în general așa zisele mamillarii albe solicită un substrat bogat în humus cu un ph 4.5-5, acid. Obligatoriu între sol și plantă un strat de circa un centimetru de pietricele.
Mamillaria lasiacantha, Mamillaria wohlshlageri, Mamillaria chica, Mamillaria gasseriana, Mamillaria magallanii, solicită un substrat cu humus, nisip și argilă puțină.
Mamillaria napina, Mamillaria humboldtii, Mamillaria plumosa, Mamillaria sanchemejorada, solicită un substrat mineral curat, nisip, cu adaus de nisip de calcar și pietricele de calcar.
Mamillaria dixanthocentron solicită substrat mineral, nisip, nisip de calcar și argilă roșie.
Mamillaria tlalocii solicită un substrat mineral cu nisip de calcar, pietricele de calcar și argilă.
Mamillaria luethy solicită nisip, nisip de calcar și pietricele de calcar, un sol calcaros. În natură crește pe pietre de calcar.
Mamillaria herrerae solicită un substrat mineral, nisip de calcar și puțin humus.
Mamillaria solisoides, Mamillaria theresae, Mamillaria haudeana, Mamillaria saboe, solicită substrat mineral curat, nisip, nisip grosier de carieră și foarte puțină turbă.
Mamillaria deherdtiana solicită substrat mineral curat nisip și pietricele.
Mamillaria goldii solicită tuf vulcanic eveentual perlită și nisip de calcar, eventual pietricele de calcar.
Mamillaria hernandezii solicită nisip de calcar, un ph alcalin, 7.5.
Mamillaria barbata, Mamillaria wilcoxii, Mamillaria wrightii, solicită un substrat cu nisip și humus în părți egale.
Mamillaria carmenea solicită pământ de conifere bogat în silicați.
 |
 |
Mamillari carmenae |
Mamillaria pennispinosa |
Mamillaria candida, Mamillaria ortiz-rubiona, Mamillaria roseana solicită un substrat din humus, nisip și nisip de calcar.
Mamillaria heideae, Mamillaria microcarpa, Mamillaria louisae, solicită un sol acid pe bază de nisip și pietricele de granit.
Mamillaria (Phelosperma) tetrancistra solicită tuf vulcanic, eventual perlită și puțin humus.
Mamillaria zephyrantoides, Mamillaria uncinata, Mamillaria mainae, Mamillaria thornberi, Mamillaria yaquensis solicită grohotiș.
Mamillaria bombycina, Mamillaria perezdelarosae, Mamillaria moelleriana, Mamillaria pennispinosa, solicită un substrat bogat în humus, ph5.
ing.Copăcescu, Victor Sorin
Craiova, 2002