Apariţia cactuşilor, un exemplu de adaptare

În paleozoic supercontinentul Gondwana se situa aproximativ între ecuator şi extremitatea sudică a planetei. Clima caldă din perioada paleozoicului a facilitat dezvoltarea unei vegetaţii abundente. La sfârşitul paleozoicului se presupune a se fi instalat o perioadă glaciară globală care duce la dispariţia unei însemnate părţi a acestei vegetaţii. În mezozoic se produce o încălzire globală, care în triasic va favoriza dezvoltarea angiospermelor astfel ca în jurasic acestea să ajungă în poziţie dominantă.

Tulpinile suculente apar pe supercontinentul Gondwana înainte ca acesta să se fi fragmentat în continentele actuale (America de Sud, Africa, Madagascar, Antarctida, India, Australia, Noua Zealandă, Noua Guinee).

Apariţia noilor continente duce la creara de condiţii specifice fiecărui dintre acestea. Schimbările climaterice permit supravieţuirea unor indivizi care se adaptează repede la factorii de mediu din zonele semideşertice ce se formează. După unirea actualelor continente sud american cu cel cu cel nord american - desprins din vechiul supercontinent Laurasia - tulpinile suculente care se adaptează la noile condiţi vor evolua, formând familia Cactaceae. Expansiunea şi ulterior retragerea calotelor glaciare va delimita aria de întindere a familiei atât în nordul cât şi sudul noului continent

Pe continentul african schimbările climaterice apar în alte perioade geologice, surprinzând tulpinile suculente în alte stadii de dezvoltare ceea ce va favoriza dezvoltarea altor familii.

Urmaşi vegetaţiei suculente a fostului supercontinent se regăsec astăzi pe mai multe din noile continente. Aria actuală de răspândire a genului Rhipsalis, considerat alături de Pereskiopsis un gen de cactus preistoric, susţine această ipoteză. Răspândirea genului în afara continentului sud american este prezentă prin Rhipsalis baccifera ( J.S. Mueller ) Stern, sinonim Rhipsalis crassutha (sau crassytha) Gaertner. Guillaumet semnalează în 1972 existanţa speciei în Madagascar, Newton în 1974 în Kumasi, Ghana., Barthold în 1977 în Camerun.

CACTUŞII ÎN EUROPA

Se presupune că primii cactuşi ar fi fost aduşi pe continentul european de Cristofor Columb drept cadou pentru familia regală. Apar şi denumiri populare; cei globulari „spini în formă de pepene” iar cei columnari „ spini în formă de torţă”.

Primele plante sunt aduse de pe insulele din Marea Caraibe, primul loc de debarcare a lui Cristofor Columb. Plantele mature aduse de pe „noul continent” nu trăiesc însă mult timp, se acomodează greu cu noile condiţii.

Încep să apară şi primele descrieri şi încadrări botanice. În 1571 Petrus Pena şi Matthias L’Obel în lucrarea lor „Stirpium adversia nova” publicată la Londra, fac deja referire la existenţa unei plante în formă de pepene, cu spini, în grădina farmacistului englez Morgan. Este prezentată în lucrare o schiţă a fructului şi a plantei, fiind încadrată de ei în familia Echinomelocactos, denumită Melocarduus Echinatus, din Indiile de Vest, care este de fapt un Melocactus. În lucrarea lor apare şi denumirea de Cerexus atribuit unei plante columnare, fiind descrisă şi prezentată în desen. Este descrisă şi desenată în continuare o plantă cu multe ramuri în forma de smochine, denumită în lucrare ca Indorum tune ficifera, despre care spun că sunt cultivate în grădinile mănăstirii Montpellier pentru fructele lor dar care cresc deja şi în Spania, Franţa, Italia (paginile 376, 453-454). Este vorba de Opuntia. În secolele următoare apar tot mai multe lucrări botanice în care sunt prezentaţi cactuşi. În secolul XVIII, Carl Linné generalizează denumirea de cactus.

În secolul XIX apar primii cercetători de cactuşi şi primele lucrări de clasificare a acestora.

În acest secol numărul speciilor de cactuşi aduse în Europa începe să crească mai ales după expediţiile efectuate în sudul Statelor Unite şi Mexic de baronul W. Karwinsky şi de F. Poselger în prima jumătate a secolului. De numele lor se leagă descoperirea şi descrierea mai multor genuri. Zonele vestice ale Americii de Sud sunt cercetate de Alexander von Humbold, Thomas Coulter, zonele centrale ale continentului de dr. Otto Kunze. În primul deceniu al secolului, principele Josef de Salm-Dyck, pasionat de botanică şi în special de plantele suculente, construieşte la castelul de Dyck o seră unde adună o frumoasă colecţie de plante suculente şi cactuşi, care va supravieţui până în perioada primului război mondial. În 1835 scrie lucrarea Monographia generum aloes et mesembryanthemi, iconibus illustrata despre plantele suculente iar în 1850, Cacteae in Horto Dickensi cultae în care face o descriere şi clasificare a cactuşilor din colecţia sa. Spre sfârşitul secolului se intensifică comerţul şi interesul pentru cactuşi, aparând primii comercianţi consacraţi. Apar primele asociaţii de colecţionari.

La începutul secolului XX creşte pasiunea pentru cactuşi, dar aviditatea de bani şi de senzaţional a comercianţilor, a celor care adunau plante din natură, va duce în deceniile următoare la o situaţie haotică în nomenclatura cactuşilor. Cei care adunau plante din natură nu specificau şi nu ţineau cont de locurile de origine a acestora, fapt ce va face ca în multe cazuri varietăţi, forme locale ale unei specii să primească statut de specie.

Bibliografie:

• Ing.Sorin Copăcescu, Dr.ing. Bodan Bobărnac, Valeriu Grigoraş, Cactuşii, Editura Scrisul românesc, Craiova1984
• Ing.Sorin Victor Copăcescu, Cactuşii. Monografie. Editura Ceres, 2001 Bucureşti
• Colecţia : „Aztekium-Revista colecţionarilor de cactuşi ”, 1998-2000, Satu Mare
• Internet :
  
• www.rhipsalis.com
• www.uni-mannheim.de
• www.wikipedia.org

Copyright Asociaţia Aztekium Asociatia Aztekium. Cactus Satu Mare Toate drepturile rezervate.

Publicat la data de: 2007-10-09