Asociatia Aztekium
. Istoric
. Fondatori
. Statut
. R.O.I.
. Conducerea
. Fonduri
. Colecționari
. In memoriam
. Expoziții
. Bãiºoara
. Premiații asociației
. Linkuri

Ofertele de semințe ale membrilor

Newsletter Aztekium

Revista asociaþiei

Discuþii despre cactuºi ºi viaþa asociaþiei

Foto

Cactuºii
. Genezã
. Clasificare
. Componentele denumirii
. Sistematica cactuºilor
. Convenþia CITES

Pentru cine nu stie
. Ce sunt cactuºii ?
. Primi paºi
. Îngrijirea cactuºilor
. Udarea
. Transplantarea
. Amestecul de pãmânt
. Înmulþirea cactuºilor
. Pregãtirea semintelor
. Iernare, boli, dãunãtori
. Curiozitãþi
. Aclimatizarea cactuºilor
. 10 greșeli frecvente
. Alte 10 greșeli frecvente

Articole despre cactusi si plante suculente
. Orostachys spinosa
. Plante suculente
. Sera noastra
. Varsta cactusilor
. Udare ºi uscare
. Cactusii ºi compostul
. Inteligenþa plantelor(pdf)
. O înflorire neobiºnuitã
. Un colþ cu suculente
. Aeonium 'Rangitoto'
. Temperaturi de iernare
. Suculentele carpatilor I
. Suculentele carpatilor II
. Un suculent halofit
. Colecþie de Tillandsia
. Itinerar brazilian
. Genul Mammillaria
. Aloe variegata
. Colonii de Aeonium
. Alpinarium
. Cactusi deosebiti
. Digitostigma
. Însãmânþarea cactusilor
. Altoirea
. Aloe vera
. Suculente naturalizate I
. Suculente naturalizate II

Vânzãri, cumpãrãri


Genezã


Apariþia cactuºilor, un exemplu de adaptare

Alexandru Tar
Satu Mare,
10 noiembrie 2007

Dupã presupuneri teoretice, evoluþia plantelor suculente ar fi început undeva prin mezozoic, la sfârºitul jurasicului, cu aproximativ 136-160 milioane de ani înainte, când apar primele modificãri morfologice la unele plante din zonele tropicale cu climã mai uscatã, modificãri care ajutã la supravieþuirea acestora în perioadele de secetã. Aceste prime modificãri se manifestã prin formare de tulpini suculente care reþin ºi depozitã apa. Aceste tulpini suculente evoluazã cu timpul apãrând coaste, proeminenþe care protejeazã tulpina împotriva încãlzirii ºi evaporotranspiraþiei excesive. Procesul de evoluþie va duce treptat la dispariþia totalã a frunzei. În locul frunzei apar formaþiuni de firiºoare ºi þepi care la rândul lor protejeazã tulpina. Funcþia de asimilaþie a frunzei este preluatã de epiderma plantei.

În paleozoic supercontinentul Gondwana se situa aproximativ între ecuator ºi extremitatea sudicã a planetei. Clima caldã din perioada paleozoicului a facilitat dezvoltarea unei vegetaþii abundente. La sfârºitul paleozoicului se presupune a se fi instalat o perioadã glaciarã globalã care duce la dispariþia unei însemnate pãrþi a acestei vegetaþii. În mezozoic se produce o încãlzire globalã, care în triasic va favoriza dezvoltarea angiospermelor astfel ca în jurasic acestea sã ajungã în poziþie dominantã.

Tulpinile suculente apar pe supercontinentul Gondwana înainte ca acesta sã se fi fragmentat în continentele actuale (America de Sud, Africa, Madagascar, Antarctida, India, Australia, Noua Zealandã, Noua Guinee).

Apariþia noilor continente duce la creara de condiþii specifice fiecãrui dintre acestea. Schimbãrile climaterice permit supravieþuirea unor indivizi care se adapteazã repede la factorii de mediu din zonele semideºertice ce se formeazã. Dupã unirea actualelor continente sud american cu cel cu cel nord american - desprins din vechiul supercontinent Laurasia - tulpinile suculente care se adapteazã la noile condiþi vor evolua, formând familia Cactaceae. Expansiunea ºi ulterior retragerea calotelor glaciare va delimita aria de întindere a familiei atât în nordul cât ºi sudul noului continent

Pe continentul african schimbãrile climaterice apar în alte perioade geologice, surprinzând tulpinile suculente în alte stadii de dezvoltare ceea ce va favoriza dezvoltarea altor familii.

Urmaºi vegetaþiei suculente a fostului supercontinent se regãsec astãzi pe mai multe din noile continente. Aria actualã de rãspândire a genului Rhipsalis, considerat alãturi de Pereskiopsis un gen de cactus preistoric, susþine aceastã ipotezã. Rãspândirea genului în afara continentului sud american este prezentã prin Rhipsalis baccifera ( J.S. Mueller ) Stern, sinonim Rhipsalis crassutha (sau crassytha) Gaertner. Guillaumet semnaleazã în 1972 existanþa speciei în Madagascar, Newton în 1974 în Kumasi, Ghana., Barthold în 1977 în Camerun.

Fosile de cactuºi, recunoscute ºi acceptate nu s-au gãsit pânã în prezent. În 1944, în statul Utah în straturile geologige datate din eocen s-a gãsit o fosilã de plantã despre care s-a presupus a fi cactus, denumitã ca Eopuntia douglasii dar nu s-a ajuns la o pãrere unanim acceptatã în privinþa ei, mulþi cercetãtori constestând ca aceasta sã fi fost cactus.

CACTUªII ÎN EUROPA

Se presupune cã primii cactuºi ar fi fost aduºi pe continentul european de Cristofor Columb drept cadou pentru familia regalã. Apar ºi denumiri populare; cei globulari „spini în formã de pepene” iar cei columnari „ spini în formã de torþã”.

Primele plante sunt aduse de pe insulele din Marea Caraibe, primul loc de debarcare a lui Cristofor Columb. Plantele mature aduse de pe „noul continent” nu trãiesc însã mult timp, se acomodeazã greu cu noile condiþii.

Încep sã aparã ºi primele descrieri ºi încadrãri botanice. În 1571 Petrus Pena ºi Matthias L’Obel în lucrarea lor „Stirpium adversia nova” publicatã la Londra, fac deja referire la existenþa unei plante în formã de pepene, cu spini, în grãdina farmacistului englez Morgan. Este prezentatã în lucrare o schiþã a fructului ºi a plantei, fiind încadratã de ei în familia Echinomelocactos, denumitã Melocarduus Echinatus, din Indiile de Vest, care este de fapt un Melocactus. În lucrarea lor apare ºi denumirea de Cerexus atribuit unei plante columnare, fiind descrisã ºi prezentatã în desen. Este descrisã ºi desenatã în continuare o plantã cu multe ramuri în forma de smochine, denumitã în lucrare ca Indorum tune ficifera, despre care spun cã sunt cultivate în grãdinile mãnãstirii Montpellier pentru fructele lor dar care cresc deja ºi în Spania, Franþa, Italia (paginile 376, 453-454). Este vorba de Opuntia. În secolele urmãtoare apar tot mai multe lucrãri botanice în care sunt prezentaþi cactuºi. În secolul XVIII, Carl Linné generalizeazã denumirea de cactus.

În secolul XIX apar primii cercetãtori de cactuºi ºi primele lucrãri de clasificare a acestora.

În acest secol numãrul speciilor de cactuºi aduse în Europa începe sã creascã mai ales dupã expediþiile efectuate în sudul Statelor Unite ºi Mexic de baronul W. Karwinsky ºi de F. Poselger în prima jumãtate a secolului. De numele lor se leagã descoperirea ºi descrierea mai multor genuri. Zonele vestice ale Americii de Sud sunt cercetate de Alexander von Humbold, Thomas Coulter, zonele centrale ale continentului de dr. Otto Kunze. În primul deceniu al secolului, principele Josef de Salm-Dyck, pasionat de botanicã ºi în special de plantele suculente, construieºte la castelul de Dyck o serã unde adunã o frumoasã colecþie de plante suculente ºi cactuºi, care va supravieþui pânã în perioada primului rãzboi mondial. În 1835 scrie lucrarea Monographia generum aloes et mesembryanthemi, iconibus illustrata despre plantele suculente iar în 1850, Cacteae in Horto Dickensi cultae în care face o descriere ºi clasificare a cactuºilor din colecþia sa. Spre sfârºitul secolului se intensificã comerþul ºi interesul pentru cactuºi, aparând primii comercianþi consacraþi. Apar primele asociaþii de colecþionari.

La începutul secolului XX creºte pasiunea pentru cactuºi, dar aviditatea de bani ºi de senzaþional a comercianþilor, a celor care adunau plante din naturã, va duce în deceniile urmãtoare la o situaþie haoticã în nomenclatura cactuºilor. Cei care adunau plante din naturã nu specificau ºi nu þineau cont de locurile de origine a acestora, fapt ce va face ca în multe cazuri varietãþi, forme locale ale unei specii sã primeascã statut de specie.





Bibliografie:

  • Ing.Sorin Copãcescu, Dr.ing. Bodan Bobãrnac, Valeriu Grigoraº, Cactuºii, Editura Scrisul românesc, Craiova1984
  • Ing.Sorin Victor Copãcescu, Cactuºii. Monografie. Editura Ceres, 2001 Bucureºti
  • Colecþia : „Aztekium-Revista colecþionarilor de cactuºi ”, 1998-2000, Satu Mare
  • Internet :
  • www.rhipsalis.com
  • www.uni-mannheim.de
  • www.wikipedia.org



Imprim  Imprim





Copyright Asociaia Aztekium Asociatia Aztekium. Cactus Satu Mare Toate drepturile rezervate.

Publicat la data de: 2007-10-09

[ napoi ]