Fac parte din familia Bromeliaceae.
Genul Tillandsia.
Genul a fost denumit de Karl von Linné după numele botanistului Elias Til-Lands (1640-1693)
Răspândire:
America Centrală și de Sud (Mexic)
S-au adapta la clima caldă, secetoasă a habitatelor din regiunnile deșertice până în zonele montane dar trăiesc și prin pădurile tropicale. Frunzele sunt acoperite de perișori care au rolul de a prelua umuditatea din atmosferă și de a proteja împotriva arșiței. Rădăcina o folosec doar pentru fixare, agățându-se de crengi sau alte plante. Este o greșaelă a crede că sunt plante parazite.<
Dacă la începutul de înflorire planta va beneficia de mai multă lumină, florile vor avea culori mai intense. Unele dintre specii îmbracă o culoare roșcată în această perioadă (
Tillandsia ionantha, Tillandsia brachycaulos).
La unele specii rezistente la secetă, cu creștere lentă, dezvoltarea florii poate dura până la un an. Odată cu înflorirea pornește și dezvoltarea lăstarilor dar nu este o caracteristică generală. Unele specii lăstăresc înainte de a înflorii.
Semințele cu aripioare sunt purtate de vânt ajungând la distanțe mari, germinând în locurile cele mai neașteptate dar propice germinării.
 |
 |
| Tillandsia ionantha |
Tillandsia edithieae |
Specii xerofite
Tillandsia latifolia
 |
 |
| Tillandsia latifolia - Peru 2005. foto: Békefi - Bodorkós - Varga |
Specie rezistentă la secetă caracteristc îi este rădăcina tare, sârmoasă sau lipsa totală a acesteia.
Umiditatea o preia din atmosferă prin intermediul frunzelor. Rădacina o folosește în primul rând pentru fixare, agățare de multe ori fiind rostogolit pe sol.
Tillandsia tectorum
 |
| Tillandsia tectorum - Peru 2005. foto: Békefi - Bodorkós - Varga |
 |
| Tillandsia tectorum - Peru 2005. foto: Békefi - Bodorkós - Varga |
Face parte de asemenea, din acestã grupã. Specie montană, trăiește pe pantele abrupte, stâncoase ale Anzilor. Îi plac zonele cu precipitație redusă și expunere intensă la soare.Perișorii fini care acoperă frunzele apară planta de efectele dăunătoare ale radiațiilor UV și preiau umiditatea din atmosferă. Rădăcina o folosește doar pentru fixare, acesta nu are capacitatea de a prelua umiditatea.
Tillandsia în colecția mea.
Am specii de Thillandsia de douăzeci de an, iarnă îi țin în casă iar vara alături de cactuși pe balcon.
Din fericire am un balcon destul de mare (4x2m.) orientat în est. Am acoperit pereții balconului cu scoarță de copaci, de care în luna martie agăț tillandsiile în cazul în care temperatura nu mai scade sub +5°C iar cactusii îi așez pe mese și rafturi. Încerc să țin cont de pretențiile plantelor la lumină atunci când îi mut pe balcon așezându-i în așa fel încât să primescă o expunere căt mai corespunzătoare.
 |
| Tilandsiile mele la locașul lor de iarnă |
Balconul este umbrit cu plasă dublă de umbrire pentru a proteja plantele de soarele torid dar și așa se întâmplă ca cactușii să se ardă. Vara pulverizez în fiecare dimineață plantele cu apă, prefer apa de ploaie până când am, cu excepția zilelor mai umede, răcoroase.
| Tillandsiile mele la locașul lor de vară |
Am constata că perioada de dezvoltare maximă la aceste plante este în lunile septembrie-octombrie când încep să formeze muguri și lăstari. Tot în această perioadă își fortifică și rădăcinile pe care le folosesc pentru fixare.
János Kajdacsi,
Budapesta, februarie 2009
Traducere:
Alexandru Tar
Imprimă
Copyright Asociația Aztekium Asociatia Aztekium. Cactus Satu Mare Toate drepturile rezervate.
