Pagina: 2/2
Note despre Aeonium 'Rangitoto' (II)
Eduart Zimer,
Auckland, Noua Zeelada,
mai 2010
Dupa cum a spus candva un personaj de film - vin de data aceasta cu vesti potential
proaste, dar care cred ca pana la sfarsit vor deveni bune. Vestea cea mai proasta
este ca a trebuit sa invat la inceputul toamnei 2010 (Martie - Aprilie aici
in emisfera sudica) - in modul cel mai dur cu putinta - cat de sensibila poate
fi Aeonium 'Rangitoto' la cancerul uscat al ramurilor (collar rot
in engleza), cauzat de Nectria galligena.
|
|
Aeonium 'Rangitoto' afectat de cancerul uscat
al ramurilor
|
Toate specimenele cultivate in aer liber au fost afectate, incluzand din pacate
si exemplarul destinat cu precadere studiului si de la care as fi asteptat o
inflorire peste un an sau doi (mare pacat, intr-adevar). In acelasi timp am
avut alte 5 sau 6 plante mai mici in ghivece din care numai una singura a fost
afectata de aceasta boala (1). Martie si Aprilie m-au gasit deci ciopartind
plantele afectate pe masura ce descopeream boala incarcand sa salvez cati mai
multi butasi cu putinta. Datorita acestui fapt am acum destule plante noi ca
sa pot lansa Aeonium 'Rangitoto' in iarna care vine (banuiesc ca asta
este latura pozitiva a vestii proaste).
1. Aeonium 'Rangitoto' in plina vegetatie (August
2009).
In orice caz, in ciuda acestui pas inapoi au existat s cateva aspecte pozitive
pe care doresc sa le semnalez. Dupa ce am publicat prima parte a notelor mele
despre Aeonium 'Rangitoto' - pe website-ul meu in partea a 7-a a seriei
Succulent plants from down under - Adventive Plants, pe forumul International
Crassulaceae Network, in Avonia-News 2009-11, precum si in limba
romana pe website-ul ACC Aztekium si mai este (inca) in curs de aparitie
in New Zealand Cactus and Succulent Journal - trebuie sa spun ca au existat
cateva reactii care au variat de la scepticism (Eduardo Carbonel si Félix
Loarte din Spania) la asteptare neutra (Giuseppe Tavormina din Italia) si pana
la un oarecare suport al teoriei mele. O scurta aducere aminte - am sustinut
ca Aeonium 'Rangitoto' este rezultatul re-hibridizarii unei plante identificate
de Giuseppe Tavormina ca fiind Aeonium haworthii x Aeonium undulatum
(= Aeonium 'Islington Bay') cu Aeonium haworthii. Initial
Ray Stephenson a considerat ca planta mea nu prezinta mult interes si este un
hibrid obisnuit Aeonium haworthii x Aeonium undulatum, dar dupa
ce am postat pe ICN un al 2-lea set de fotografii - care i-au fost trimise cu
multa amabilitate si de Margrit Bischofberger - el a admis ca sunt vizibile
semne de re-hibridizare (va puteti da seama cat de incantat am fost). A doua
sa opinie venea in mod cert in sprijinul teoriei mele, dar lucrurile nu s-au
oprit aici. Nick Perrin (editorul NZCSJ, caruia i-am trimis si un exemplar al
acestui hibrid) a trimis pe la sfarsitul lui 2009 prin email tot ce primise
de la mine (text publicabil, comentarii, fotografii) lui Rudolf Schulz pentru
a avea si opinia unui alt autentic specialist al genului Aeonium. Cum
Rudolf a calatorit probabil foarte mult in acea perioada nu a primit mult asteptata
opinie, dar la un al doilea email trimis pe la mijlocul lui Aprilie 2010 acesta
a raspuns in mai putin de 24 de ore. Iata un fragment esential al email-ului
primit de la Rudolf: "Nu am nici o problema cu concluziile lui Eduart.
Desigur, in ceea ce priveste paternitatea putem face doar presupuneri deoarece
nu avem comentarii referitoare la inflorescenta si fara acest lucru nu pot fi
decat presupuneri. Sunt convins de faptul ca A. haworthii x undulatum
este corect, dar mai departe nu putem face decat presupuneri. Pot presupune
insa si faptul ca cele doua plante (2) pentru care el a propus acest nume pot
fi la fel de bine si urmasi F2 ai hibrizilor fertili (3) care afiseaza trasaturile
dominante ale A. haworthii. Din ce am vazut pe peretii stancosi de la
marginea drumurilor la Miramar, Welligton, plante similare nu sunt neobisnuite”.
|
2. Aeonium 'Rangitoto' in plina vegetatie (August 2009).
Oh, cat de mult mi-as fi dorit sa fi vazut si fotografiat inflorescenta! Dar,
asa cum stau lucrurile acum, aceasta perspectiva a fost din nou amanata pentru
cel putin doi ani. Este foarte interesant faptul ca Rudolf Schulz vine cu o
teorie noua. In al doilea sau scenariu Aeonium 'Islington Bay' ar fi
generatia F1 al hibridizarii intre Aeonium haworthii si Aeonium undulatum,
pe cand Aeonium 'Rangitoto' este generatia F2 care incepe sa prezinte
in mod accentuat trasaturile Aeonium haworthii datorita dominantei genetice.
Am fotografii destul de detaliate ale inflorescentei produse de Aeonium
'Islington Bay', acum trebuie doar sa mai astept sa infloreasca si Aeonium
'Rangitoto'.
3. Aeonium 'Rangitoto' in plina vegetatie (August 2009)
- detaliu cu noi rozete in formare.
4. Aeonium 'Rangitoto' in contrast cu specia adevarata
- Aeonium haworthii aflata in josul imaginii (Noiembrie 2009).
In orice caz, in luna August 2009 Aeonium 'Rangitoto' era in forma maxima
ca sa spun asa, lucru normal intrucat aici este mijlocul spre sfarsitul iernii.
Planta destinata studierii era in plin avant vegetativ. Unele rozetele ajungeau
la 18 - 20 cm diametru (rozetele principale, evident) desi de regula erau ceva
mai mici si puteau cuprinde pana la 30 de frunze bine dezvoltate la care se
mai adaugau pana la 10 frunze incomplet dezvoltate in zona apicala (in jurul
meristemului). Frunzele aveau pana la 11 cm lungime si o latime de 3.5 - 3.8
cm in treimea superioara (pentru frunze avand lungimea maxima sau aproape de
aceasta), doar 0.8 cm latime la baza si in mod vizibil mult mai groase in aceasta
zona. Planta forma la acea data o coroana bogata in forma de cupola (40 cm diametru,
30 cm inaltime) formata din 25 - 27 de rozete (foarte asemanatoare cu coroana
unui Aeonium haworthii), cele mai multe dintre acestea afisand o puternica
vegetatie axilara - cate 7 - 8 rozete noi in formare se puteau vedea in axilele
rozetelor mature. Alaturi am plantat - pentru comparatie - specia autentica
Aeonium haworthii care prezenta de asemenea vegetatie axilara, dar numai
3 - 5 rozete noi la fiecare rozeta matura.
Cateva luni mai tarziu coroana acestui Aeonium 'Rangitoto' (exemplarul
de studiu) avea in jur de 180 de rozete iar planta depasise 60 cm in diametru
si 45 cm inaltime. Planta formase o tulpina centrala foarte bine marcata, verticala
si aproape perfect dreapta, din care porneau ramificatii radiale ordonate pe
etaje disrtincte. Frunzele erau usor glaucoase, dar mult mai verzi in comparatie
cu Aeonium haworthii, desi cu marginile intens colorate in rosu - o linie
fina, dar de culoare foarte intensa, aproape rubinie.
5. Aeonium 'Rangitoto' in contrast cu specia adevarata
- Aeonium haworthii aflata in stanga imaginii (August 2009).
In mod cert Aeonium 'Rangitoto' are un ritm de crestere mult mai sustinut
decat Aeonium haworthii. Pe scurt - Aeonium 'Rangitoto' pastreaza
habitul speciei autentice Aeonium haworthii, dar creste mult mai puternic
si imprumuta (cel putin in ceea ce priveste frunzele) din culorile obisnuite
ale Aeonium undulatum. Din pacate, o sa am ceva de asteptat pana cand
se va forma prima inflorescenta.
http://eduart.page.tl/Home.htm
Imprimã
Copyright Asociaþia Aztekium Asociatia Aztekium. Cactus Satu Mare Toate drepturile rezervate.